4,301 matches
-
O să înghită greu cacealmaua. Dacă o s-o înghită..." ― Și totuși a luat-o. Cine se poate lăuda că-și înțelege semenii? Îl înecă un acces de tuse și se repezi la dulap. Scoase un flacon cu un lichid incolor. Deșurubă dopul, păru să ezite câteva secunde, apoi îl puse la loc. Continua să tușească. Din cauza efortului, fața i se congestionase, devenise aproape vânătă. Maiorul încreți fruntea: ― De ce nu luați medicamentul? Grigore Popa dădu din mînă: ― Nu e bine... Am mai luat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele. Cu ce drept însă, cînd părinții mei nu mai sînt de față să-și apere apartenențele ? Dar ce să fac, de pildă, cu aceste două sertare cu dopuri sau cu acest sertar cu șuruburi, piulițe, capete de sîrmă, clame... Ce rost avea această nevoie compulsivă de a păstra totul ? De fapt, știu foarte bine, dar încerc să fiu „rațional”... Le arunc deci dimpreună cu toate tratatele alea prăfuite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inofensiv, uitat în scutece de creatorului suprem, însă harnic și supus. Ocrotit de oamenii maturi cu scaun la cap, de multe ori agresat de copiii mai impulsivi de prin împrejurimi ce se adunau în jurul lui și-i strigau în față: "Dop nebunu care dă cu tunu!" "Dop prostu!", el nu se supăra. Cu o grimasă tragică de copil bătrân, râdea naiv și își vedea în continuare de treabă. Cu toate că erau vecini, Bidaru nu știa prea multe și nici nu era interesat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
suprem, însă harnic și supus. Ocrotit de oamenii maturi cu scaun la cap, de multe ori agresat de copiii mai impulsivi de prin împrejurimi ce se adunau în jurul lui și-i strigau în față: "Dop nebunu care dă cu tunu!" "Dop prostu!", el nu se supăra. Cu o grimasă tragică de copil bătrân, râdea naiv și își vedea în continuare de treabă. Cu toate că erau vecini, Bidaru nu știa prea multe și nici nu era interesat de soartă fetei. Ceva mai tânără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din cap, afirmativ: — Îmi place. Apoi, scotoci în singurul buzunar al pantalonului, scoase o gută de vreo doi metri și un cârlig înfipt într-un dop de plută și i le întinse sălbaticului. — Îți place? îl întrebă, la rândul lui. Kano luă cârligul și se așeză pe vine, dar fără să-și lase din această pricină lunga lui sarbacană. Cercetă atent cârligul și încercă rezistența gutei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nări îl podidește borșul și lumea îngheață. Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri de vată în nările grangurului, îl șterge cu alcool și directoarea leșină teatral. Secretarul lui Pantelimon s-a dus după alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
corpul ei; doar pe mine mă găsește jenant. Trecuse aproape o săptămână de când renunțaserăm la săpăturile arheologice în insulele Greciei pentru plajă și o zi stătuse cu sutienul de la costumul de baie pe ea, zece minute fără el, dar cu dopuri de sticlă de bere peste sfârcurile „în curs de aclimatizare“, iar următoarele patru zile și jumătate „încontinuu cu țâțele la vedere“. La drept vorbind, iată ceva important în privința lui Clio; când spune ea „țâțe“ pare deșteaptă și sexy și modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să se simtă cu adevărat obosit. Mâine lucrezi, nu? Întrebă el. Bruno nu reacționă. Contempla un punct precis de pe parchet; dar În locul acela de pe parchet nu era nimic, nimic precis; doar câțiva stropi de murdărie. Se Însufleți totuși auzind zgomotul dopului, Își Întinse paharul. Bău Încet, cu Înghițituri mici; acum privirea Îi alunecase și plutea la Înălțimea caloriferului; nu părea defel dispus să continue. Michel ezită, apoi deschise televizorul: era o emisiune despre iepurii de casă. Opri sunetul. De fapt, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a apărut figura hirsută a lui Kuznețov. Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit undeva În stânga Sa și, probabil, a făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând palma Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipit timbre pe plicurile cu care ne expediam sorții. Mie Îmi era cel mai ușor să fac asta, aveam destule produse la bar care erau Însoțite de tot felul de promoții, așa că-mi somam chelnerițele să strângă cu grijă toate dopurile, să sorteze ambalajele, le țineam chiar și peste program ca să desprindă etichete. Au avut mult de muncă, fiindcă În perioada cât a durat jocul, promoțiile s-au ținut lanț. Fiecare a scos-o cumva la capăt, prezentându-se cu capace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lipsiți de forța, energia și priceperea ei; și despre felul cum i-a Întreținut pe toți de la vîrsta de optsprezece ani. Îi povestești despre bătrînul inventator care nu inventează nimic; despre tirbușonul inventat de el, de care este atașat un dop care nu se scoate; despre Încuietoarea care nu se descuie; despre oglinda incasabilă În care nu te poți oglindi. Îi povestești că, acum un an, a moștenit l20 000 de dolari - primii bani din viața lui - și că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acest loc. Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam trecut. La alta, un neamț voinic, În ținută de seară, capul ras, cu o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate garanta numai bunul Dumnezeu. După moarte sper că veți ști să dați cea mai bună întrebuințare pielii mele; mare grijă însă la alunițe! Am fost atentă să le scarpin doar atât cât era necesar pentru a obține dimensiunea unui dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și că toți se ocupă de curățenie. Descoperă unul cu o sticlă de un litru În mână și-i surprinde intenția de a o ascunde repede În valiză. „Ce-ai acolo, Șfăraru?“ „Nimic.“ „Cum nimic, mă, de ce i-ai pus dop de cocean?“ „E țuică, tov pedagog, da’ trebuie să i-o duc lu’ unchiu În oraș.“ „Ce vorbești? Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
profilează pe pereții apartamentului de bloc și în tăcerea mișcătoare, ea va țese, va țese... Tangara strigă. Pas - cal! M-a chemat pe nume, se miră Pascal. ─ E o pasăre deosebită, spune gazda. Învață foarte repede orice nume nou. Scoate dopul carafei și toarnă lichidul în cele două păhărele. E de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]