49,733 matches
-
tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de modalizatori, de semnale suplimentare care să indice caracterul de supoziție al enunțului. Altminteri, formula riscă să devină ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată efectiv ca o descriere a dorințelor interlocutorului: "Poate vei primi remarci admirative, dar nu vrei să știi ce se va vorbi după ce ieși din încăpere!" (prieteni.bascalie.ro). De altfel, dacă sensul retoric (nefiresc în română) nu este perceput, discursul devine aberant: mai ales cînd afirmația
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
scriu mult și fără relieful unor opinii personale. Cel mai adesea, în cronicile lor literare, judecățile estetice sunt ascunse sau neexprimate. Sunt refractari sintezelor. Ei așteaptă cărțile, după sintagma lui Perpessicius, "în tinda unei registraturi". Au conștiinciozitatea receptării critice, din dorința de a cuprinde și de a înregistra cât mai multe din aparițiile editoriale recente. Sunt bibliotecarii ideali ai actualității, știind câte ceva pozitiv (neapărat pozitiv!) despre fiecare carte din depozitul momentului. Am făcut poate un ocol prea mare ca să spun că
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Ileana Littera Dacă ne-am propus, în cartea de față, o incursiune în universul populat de fantome al teatrului, aceasta s-a datorat, cu siguranță, speranței într-o "revelație", dorinței de a descoperi un discurs secret, purtător al unei cunoașteri pe care numai fantoma ne-ar putea-o împărtăși. Un discurs secret privind arta teatrului, un discurs capabil să ne arate calea ce-ar putea duce spre miezul ascuns al
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
patimile omenești care nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei ultime retrăiri - înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de vigoarea unei memorii care, în nÜ, este mai întâi aceea a morților și abia apoi o memorie a celor vii. Căci
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma întreg pământul într-un parc englezesc urmărea și transformarea oamenilor în acest mod, ceea ce ar fi avut și urmări politice (utopia că oamenii care trăiesc astfel vor deveni cu toți mai buni; concepțiile naționale; probleme legate de
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
ceea ce ar justifica parțial igienismul ei aproape patologic. Atenția pe care i-o arată acest admirator are ca numitor comun culoarea albastră, în plus, acesta pare s-o cunoască foarte bine, îi poate citi gîndurile și materializează o parte din dorințele ascunse ale Anei. Vocația regizorală a acestui personaj care joacă partitura angelică se face remarcată prin modificarea întregului spațiu ambiental. Gheorghe Preda alege locații departe de tot ceea ce este impur, de Bucureștiul real, avem un alt fel de oraș al
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
și originar din care descind și arhetipurile, și concretele. O expediție care, pornind de la Goethe, pare să străbată infernul lui Dante. Ca în cazul oricărei cărți adevărate de critică literară, închid volumul solid și original al lui Virgil Nemoianu cu dorința de a-l reciti imediat pe scriitorul atât de bine analizat.
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
recuperat. Tot acest efort pare să cadă în gol, în afară poate de satisfacția inutilă și enunțată contondent de oficialul american cînd o parte dintre cei implicați și-au primit pedeapsa. Este o altă capcană care se deschide pentru spectator, dorința de a răzbuna moartea unui inocent printr-o exemplară pedeapsă administrată colectiv începînd însă cu principalii vinovați. Avertismentul și mesajul esențial al filmului merge în direcție opusă și se regăsește deopotrivă în scena mesei în familie, o masă a împăcării
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
Martin unui nou examen și unei noi înțelegeri critice. Adrian Marino este, încă din tinerețe, obsedat de construcția intelectuală masivă și sistematică. La articolele publicistice are alergie, contribuțiile "parțiale" îl deprimă. Din Destinul criticului tânăr (1945) se vede frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
de capace de bere! Există însă și colecții care se constituie într-un mod mai liber, mai puțin rigid, la voia capriciilor irepresibile și a hazardelor. Atunci, elementele adunate laolaltă scapă autorității unui domeniu strict delimitat, pentru a compune diagrama dorințelor și a dezvălui, în secret, schița unui autoportret. Prin alegerile făcute, tatăl nu desenează contururile unei identități precise, ci schițează o carte cu hieroglife care, dincolo de dezordinea ei, ne îngăduie, prin procură, să-i reperăm universul. Colecția aduce mărturie despre
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
în locul lui. Și ceea ce ne arată Jan Lawers, atunci cînd o așază la temelia spectacolului, este portretul secret al tatălui. Ideea unică a acestui spectacol atît de special rezidă tocmai în schimbul care are loc între ceea ce am putea numi obiectele dorinței - adunate în colecția tatălui - și ființele dorinței, chemate să acționeze, pe platou, între tată și fiu. Căci ce e oare Viviane De Muynck, dacă nu idolul viu al lui Jan? Patima lui... iar el a avut intuiția genială de a
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Lawers, atunci cînd o așază la temelia spectacolului, este portretul secret al tatălui. Ideea unică a acestui spectacol atît de special rezidă tocmai în schimbul care are loc între ceea ce am putea numi obiectele dorinței - adunate în colecția tatălui - și ființele dorinței, chemate să acționeze, pe platou, între tată și fiu. Căci ce e oare Viviane De Muynck, dacă nu idolul viu al lui Jan? Patima lui... iar el a avut intuiția genială de a o plasa printre totemele tatălui spre a
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Istoria influențează direct personajele: Tuzluc este un favorit al lui vodă Caragea, Păturică e favoritul lui Alexandru Șuțu, același Păturică joacă un rol ocult în Eterie și în asasinarea lui Tudor, iar Gheorghe vătaful ajunge mare spătar sub Grigore Ghica. Dorința lui Filimon de a oferi o narațiune credibilă sub raport istoric, cît se poate de "obiectivă", se exprimă fără ostentație, dar foarte net. Citit astăzi, după ce romanul românesc are o istorie bogată, Ciocoii vechi și noi pare o realizare pe
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
la dobîndirea averii... Eroul balzacian Dinu Păturică îmbină atracția erotică pentru iubita stăpînului său cu spolierea acestuia din urmă; cele două pasiuni devin mutabile, iar Kera Duduca se transformă în simbol al unei averi care își schimbă stăpînul. Orgoliul și dorința de a urca pe scara socială cît mai sus ajung la Păturică iraționale, du-cîn-du-l la prăbușire - tot ca în Balzac! De aceeași sursă este la Filimon apetența pentru material, bogăția costumelor și a obiectelor, varietatea felurilor de mîncare ori a
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
în viitorul vieții muzicale timișorene. O speranță moștenită, probabil, de la Remus Georgescu, acum cînd, părăsindu-și învelișul său de trei sferturi de veac, s-a trezit nemaipomenit de tînăr. Iar această tinerețe nu este confecționată nici din entuziasm, nici din dorințe deșarte, ci dintr-o extraordinară seninătate. O seninătate incorporată în ceea ce se apropie de veșnicie și nu în ceea ce întîmpină în faptul zilei clocotul vieții.
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
e un idealist și se recunoaște ca atare. Simpatizant al liberalilor, e, în același timp, un critic acerb al politicii lui Brătianu. În 1916 e grav bolnav de plămâni (și se va sfârși la scurtă vreme), dar cu o mare dorință de afirmare intelectuală, din ce în ce mai diminuată. Căsătorit cu mult mai tânăra Sophie, are mare pasiune pentru fiica lor Yvonne (numită simplu Ivona de către Vica Delcă). Sora Sophiei, Margot, stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
să-ți strecoare în suflet frustrarea. E vorba de frustrarea provocată de neputința de a înțelege tot, e vorba de nemulțumirea dată de senzația că mereu e ceva care îți scapă și că, tocmai din acestă frustrare, se ivește și dorința sîcîitoare de a-l citi în continuare. Adorno nu e un autor pe care să-l citești cu plăcere. Dimpotrivă, îl parcurgi căznit, sforțîndu-te să intuiești ce vrea să spună, iar urmarea paradoxală e că, treptat, efortul de a-l
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
Homer? sări nemulțumit Sikelianos. - Să recite din ambele Odisei, spuse împăciuitor Kavvadias. - Să nu recite din nicio Odisee, interveni ferm Kazantzakis. - Nicio Odisee, răsună ca un ecou glasul lui Prevelakis. - Să recite Paul Eluard, propuse Elytis. Melina ținu cont de dorința gazdei, cântări și propunerea tânărului poet și hotărî în cele din urmă să recite Shakespeare, un fragment din Macbeth, un monolog din scena a treia, actul al doilea: "Here's a knocking indeed! If a man were porter of hell-gate
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
medii. Dacă erai bun, erai recunoscut de colegii tăi și astfel urcai în ierarhie. Astăzi însă, sub influența televiziunii, ierahia din interiorul mediilor culturale începe să se formeze din afară, sub presiunea mediatică a audienței, a notorietății și a universalei dorințe de recunoaștere publică. Cu alte cuvinte, competența începe să piardă teren în fața faimei, ajungîndu-se la situații aberante de răsturnare a credibilității profesionale: incompetenți bucurîndu-se de notorietate mediatică ajung să fie mai credibili decît specialiștii al căror nume nu are rezonanță
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
lumea capitalistă. Mai mult decât atât, el sesizează, încă din anul 1955, bazele greșite pe care funcționează economiile de inspirație sovietică și care vor duce în cele din urmă la implozia acestui tip de sistem politic: "Din cauza sărăciei și a dorinței de a spori rapid puterea țării, planificatorii nu s-au îngrijit, până acum, nici de productivitatea diverselor investiții, nici de preferințele consumatorilor. În curând, ei își vor da seama de pericolele de a rămâne cu produsele nevândute și de exigențele
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
făcînd iarășâi> oraș mare..." (Axinte Uricariul). Cum stau lucrurile în dicționarele românești? Se pare că definiția unui asemenea cuvînt trebuia să fie convenabilă istoric, să se potrivească imaginii standard despre întemeierea țărilor române, numai prin impus interior și din sinceră dorință de unitate și armonie. Nu era cazul să se evoce ideea de ocupare cu forța a unui teritoriu, pentru că aceasta ar fi dat apă la moară inamicilor. Așadar, excluzînd sensul prim - "a se da jos de pe cal" - ceea ce oferă dicționarele
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec, aceeași goană după țapi ispășitori, aceeași pierdere a simțului realității, aceeași nevoie de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii, stăpîn peste viața celorlalți și peste propria moarte." (p. 75) Conștiința unui asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
astfel, cu cît se compară mai mult cu occidentalii cu atît fanaticul se simte mai nedreptățit, iar nedreptățirea cere răzbunare: "Ceea ce îl preocupă în mod obsesiv pe perdantul radical este o comparație care iese în orice clipă în defavoarea sa. Întrucît dorința de recunoaștere nu cunoaște în principiu nici o limită, pragul durerii scade în mod inevitabil și sfidările devin tot mai insuportabile. Iritabilitatea perdantului crește cu fiecare ameliorare pe care o observă la alții. Măsura nu e dată niciodată de cei care
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]