4,224 matches
-
femeie din popor, cunoaște semnificația stelei căzătoare și a nuntirii cu natura și și-ar da seama de adevăr. Lirismul covârșitor din acest ultim episod este susținut stilistic prin folosirea din abundență a diminutivelor "ciobănel", ''fețișoarâ". "mustăcioară", "perișor", "ochișori', "măicuță", "drăguță", a comparațiilor metaforice clin descrierea portretistică a ciobanului, prin reluarea alegoriei moarte-nuntă, în final, și prin folosirea unei seni de gerunzii în rimă: "lăcrimând", "alergând", "intrebând". "zicând' care sugerează un lung geamă! dureros. Sentimentele și /zbuciumul sufletesc ale baciului moldovean
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de sânge", "mândră crăiasă, a lumii mireasă", iar personificarea este prezentă în umanizarea mioarei, a oilor,în cântecul fluierelor sau în inegalabila alegorie a morții. Folosirea din abundență a diminutivelor, multe dintre ele la cazul vocativ. "oiță bârsană", "mioriță", "bolnăvioară", "drăguță". "drăguțule bace", "ciobănel", "măicuță", "fețișoara", "mustăcioră" subliniază încărcătura emoțională a textului, accentuează lirismul, dă un spor de gingășie sentimentelor exprimate. Ca și în alte creații populare, se întâlnesc, ca formule specifice, dativul etic ("vor să mi te omoare", "ca să mi-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la București, În căminul studențesc la care ședeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultățile erau Împărțite și pe brigăzi zonale, județene. Vă dau exemplu: erau hoteluri naționalizate și, chiar În spatele hotelului Opera, acolo era, În dosul Cișmigiului. E un hotelaș drăguț, așa, pe colț. Și acolo eram trei brigăzi: Brăila, Călărași și Dolj. Structura acestor brigăzi era ca a brigăzilor de muncă voluntară. Sâmbăta se făceau cursuri și duminica dimineața se mergea la șantierele Apaca, care erau șantiere de muncă voluntară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru că știau că noi suntem urmăriți, au tras la niște verișori, la o familie de țărani. S-au gândit c-acolo n-o să-i caute. Și era noaptea pe la 12, că s-au și speriat săracii oameni, dar au fost drăguți, i-au primit și i-au adăpostit, le-au făcut culcuș În podul de la grajd, că acolo aveau ei fân pentru vite. Și au stat o săptămână acolo la Apa... La Început, fratele i-a rugat pe verișorii aceia să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a se mulțumi doar cu „dieta”, nu puțini sînt în stare să-i declare amor bucătăresei sau, în cazul femeilor, s-o cadorisească pentru un blid mai plin sau pentru o bucată mai mășcată de carne. Dacă „persoana” e și „drăguță”, „curtea” se face chiar cu o anume tragere de inimă. În cele trei săptămîni ale sejurului, discuțiile alimentare mi s-au părut cele mai dese, începînd de la structura meniurilor pînă la modul de servire. Opiniile fluctuau într-un fel comic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a găsit încă genul potrivit cu calitățile sale. Supărător e faptul că aceste „pseudopoeme”, asortate cu spirite de revistă, sînt receptate ca probe de curaj moral și estetic. Sînt sigur, în conversațiile lor de mîine și de poimîine, rememorînd cît de „drăguță” a fost șezătoarea literară la care, vrînd-nevrînd, au asistat, doamnele învățătoare și profesoare le vor da o notă mai bună decît celorlalte poeme citite, ba se vor întinde cu aprecierile și mai sus, la opere de un alt rang, unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tatăl meu, vânzând-o mai târziu familiei Lovinescu. Mama tatălui meu era nepoată dreaptă a Mătușichii Cichirdic, fiind născută Ciudin, căsătorită tare tânără cu Romanescu. Zilele trecute am fost la familia Kalmicov unde m-am simțit tare bine fiind foarte drăguți și primitori. Cu D-na Kalmicov am fost la familia Ciuntu unde ne-am reamintit de cunoștințe comune, ceea ce mi-a făcut o nespusă bucurie. Pe Dl. Colonel Îl cunoscusem locotenent sau sublocotenent. 326 Azi cimitirul Grădini, din jurul ctitoriei paharnicului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o scrisoare, În dorința de a conlucra În viitor. Poate, cât stă el pe la Iași, În timpul anului (are rude acolo), ar putea să răsfoiască arhiva „Lumei”, de prin ’30-34434. Eu mă bucur de bunăvoința lui, care este un om deosebit de drăguț. Cele cuvenite familiei. Cu cele mai deosebite sentimente de prietenie, Teodor Tatos 32 Mulțumim În mod deosebit pentru bunele urări și noi de asemene vă dorim multă sănătate, mulțumire și numai bine la toată familia. și cum dragă domnule Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de ce-i zice anuar? - ar trebui scos regulat În fiecare an, cu atât mai mult cu cât acest eveniment, nu e prea rar la noi. E bine să țineți legătura cu d-na Lovinescu de la Bibl. Academiei 574. E persoană drăguță - fosta mea studentă. Cele bune de la toți ai mei la cei dragi ai matale. Complimente prietenilor, iar matale o inimoasă strângere de mână. V. Tempeanu 37 Bft. 22.IV.1972 Iubite domnule Dimitriu, 573 Din păcate, materialul documentar a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ceva din activitatea mea ca student germanist (dacă nu e prea tardiv) și o listă mai mult sau mai puțin completă a lucrărilor mele, pe care aș dori s-o văd la finele biografiei, pe care așa de binevoitori și drăguți mi-o faci mata și d. Prof. Popa. Rețeta „Purinor”-ului a ajuns la timp: fiica mea e Încă În München. Cu acest prilej simpaticul medic dl. Dr. Diaconescu, cel care ți-a dat rețeta, mi-a făcut o surpriză
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
figura delicată și deschisă. - Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-a Întrebat cum se pronunță numele meu. Dacă accentul cade pe primul a sau pe al doilea. Azâmbit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-a Întrebat cum se pronunță numele meu. Dacă accentul cade pe primul a sau pe al doilea. Azâmbit, apoi, din nou. - Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a sărăciei! Toți pârliții și râioșii lumii, Înfometații În zdrențe, năvălind peste și În luxosul spațiu locativ al Berlinului. Și mă paște des, tocmai acum, pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup, drăguța mea Limbă Română) personajele din anturajul lui Adrian Zograffi”. Nu sunt lipsite de semnificație nici observațiile traducătorului asupra limbii germane Înseși, cea adusă de sași Înapoi În țara lor veche sau cea păstrată, În România, pentru traducerile de export. „Germana
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
încotoșmănat în mantaua aia, dar am reușit în cele din urmă să trec dincolo. Am întors capul și m-am uitat la tânăra cea dolofană din dulap. O priveam din abisul acela întunecat prin ochelarii fumurii. Mi se părea foarte drăguță. „Aveți grijă să nu vă îndepărtați de râu sau să o luați pe vreo cărare lăturalnică. Mergeți drept înainte“, spuse ea, aplecându-se ca să mă privească atent. Deci tot înainte până la cascadă, am strigat. „Da, tot înainte până la cascadă“, repetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
are. Înseamnă că indiferent cât de mult aș iubi-o eu, ea nu mă poate iubi. — Cam așa ceva. Și tu o să-l pierzi treptat. Dar ea nu mai are deloc. Nici eu. Nimeni de-aici. Da, dar dumneavoastră sunteți foarte drăguț. Ați avut grijă de mine fără să închideți măcar un ochi. Asta nu înseamnă că aveți suflet? — Nu-i chiar așa. Amabilitatea și sufletul sunt două lucruri distincte. Amabilitatea este o trăsătură care s-a dezvoltat independent. Ca să fiu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dau din mâncarea mea. Iarna, chiar dacă știu că primesc de mâncare, nu mai pun piciorul pe-aici. Sunt tare singur în anotimpul ăsta friguros. — Vreți să mâncați cu noi? l-a întrebat fata. Avem sandvișuri și fructe suficiente. — Sunteți foarte drăguți. N-am mai avut parte de mult de mâncare pregătită de altcineva. Eu am fiert niște ciuperci adunate din pădure... dacă vă face plăcere. — O să servim. Vă mulțumim mult. Am mâncat toți trei sandvișurile făcute de fată, ciupercile fierte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sînt slăbiciunea scriitoarelor franceze), dar trebuie spus că autoarea reușește cel mai adesea să-l ocolească. În primul rînd datorită proiectului ficțional, inedit: scrierea unui roman despre bărbații vieții ei. Adaug, aici, că bărbații vieții ei sînt foarte (horribile dictu) drăguți, niște copii mari cu toții, puternici fizic dar, vai, atît de fragili (de aceea „noi” femiele nici nu trebuie să le cerem „fidelitate”, ar fi ca și cum „ne-am” obliga odraslele să nu ne părăsească toată viața), au umeri lați, sînt puternici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
condamnată de mamă), scriind lozinci pe ziduri. În 1943, se căsătorește cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul Vladimir Colin. De pe la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, se produsese „schimbarea la față”, o alungire a oaselor feței, care va transforma o fetiță drăguță într-o adolescentă, apoi într-o femeie matură foarte vulnerabilă, ce își va metamorfoza continuu complexele în orgolii. Pentru început, devine o „revoluționară în viață”, făcând politică comunistă, și în artă, cultivând o poezie avangardistă. În 1944, debutează în presă
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
la hotel și or veni peste noi, chiar dacă nu au ce să ne facă! Dar ca să nu avem probleme hai mai bine să ne căutăm o gazdă!" Și am găsit imediat găzduire la un cetățean a cărui soție era extrem de drăguță. Și când a văzut nevasta gazdei, individul cu care eram, niciuna nici două: Dom'le, eu pe asta la noapte trebuie s-o am!", că bărbatul ei, gazda noastră, lucra în schimburi. I-am replicat: "Băi, tu ești nebun!? Păi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acest meșter în arta culinară. După dejun, pe când se înhămau caii la trăsură, spre a pleca înainte, Alecsandri, care hoinărise prin ratoș, veni spre vară-sa care-l aștepta și-i zise pe franțuzește: - Mario, Novakovski are aici o slujnică drăguță care posedă coapse și pulpe deosebit de frumoase. Le-am putut privi bine, căci spala pe jos într-o odaie și și-o suflecat sus poalele pentru a nu se feșteli. Tare îmi vine s-o fur când m-oiu întoarce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
străinătate, la 29 de ani este destul de târziu pentru a-ți crea o carieră. Dar pasiunea, cultura și pregătirea pe care am avut-o din Iași, de care am fost totdeauna foarte, foarte mândră... Trebuie să vă spun o poveste drăguță, fac o paranteză. Eu cam aveam probleme cu orchestrele și cu dirijorii. Și nu înțelegeam, era din cauza temperamentului, din cauză că aveam anumite angoase din copilărie... A.V. Paranteză: ce zodie sunteți? N.M. Paranteză berbec. (Râde) A.V. O, se explică... N.M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aici anumite tipuri de exerciții de întărire a caracterului, de găsire a esenței adânci, profunde, a sufletului nostru. Această valoare a relației magistru-discipol este cu totul altceva decât se întâmplă astăzi. De exemplu, a venit la mine o duduie foarte drăguță, talentată, care studiază în America. După ce mi-a cântat Concertul de Schumann, am căutat să vorbesc cu ea despre muzică. Și mi-a zis: "nu mă lua cu chestii din astea, mie spune-mi soluțiile"! "Ce soluții să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că Beethoven e mai mare. Chestia asta e inutilă, iar în dialogul acela, aveam de-a face cu o aroganță antipatică și cu o modestie simpatică. Încât, la sfârșitul emisiunii, Adrian Copilul Minune părea un om cumsecade, la locul lui, drăguț, care nu înțelege ce are lumea cu el, în vreme ce Pruteanu făcea o figură de apărător al adevărului suprem, puțin inadecvată. Deci, nu sunt pentru didacticisme, pentru aroganțe inutile, sunt pentru mai mult umor, pentru mai mult discernământ, pentru un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în facultate, da. A. V. Și ți-a plăcut? M. C. (după o clipă de gândire) Nu mi-a plăcut. Clar că nu mi-a plăcut... A. V. Dar, spre deosebire de felul cum stăteau uniformele pe (unii) băieți, fetele erau foarte drăguțe. M. C. Da, tot ce e posibil. Tot ce pot să spun este că ni s-a dat uniformă în anul I, iar multe dintre noi au purtat ghetele și după zilele de instrucție... A. V. Mie îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]