5,880 matches
-
avut această dorință înnăscută, să mă "afirm". Prima dată când am simțit "frisonul" afirmării în mine a fost la grădiniță (grupa mare? grupa mijlocie?), când am făcut din plastilină o căprioară și educatoarea a pus-o într-o vitrină, în dulap, ca să se uite și alți copii la ea pentru că i se păruse foarte reușită. Așa a început traiectoria afirmării la mine. Am avut o vocație plastică, mi-a plăcut să desenez și primele mele "victorii" au fost privirile admirative ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceste lucruri, elegiile, romanele, epopeile, marile tragedii literare, construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile libere de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și dincolo era, pe doi era sală de sport și restul erau săli de cursuri. S. P.: - Totul într-o singură clădire. Doar clădirea asta ? Ș. B.: - Toate numai în clădirea asta, da ! Jos la parter era, pe hol erau... dulapurile, fiecare avea dulapul lui, unde își lăsa echipamentul cu care se schimba, se ducea în fabrică, la practică și era și cantina și cu bucătăria, beciul era ăsta de-aicea, care nu știu ce mai este, dacă mai este funcțional acum, și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe doi era sală de sport și restul erau săli de cursuri. S. P.: - Totul într-o singură clădire. Doar clădirea asta ? Ș. B.: - Toate numai în clădirea asta, da ! Jos la parter era, pe hol erau... dulapurile, fiecare avea dulapul lui, unde își lăsa echipamentul cu care se schimba, se ducea în fabrică, la practică și era și cantina și cu bucătăria, beciul era ăsta de-aicea, care nu știu ce mai este, dacă mai este funcțional acum, și unde-i clădirea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
după care, directorul care-o fost, care nu știa de noi - culmea, noi am avut contract cu Nicolina -, deci, contract-contract, cum se face acuma. După ce terminam facultatea, eu habar n-aveam de contractul ăla, l-am pus pe-acasă, prin dulap, l-am găsit întâmplător. După ce terminam facultatea, eram obligat să lucrez înapoi 5 ani de zile, că am uitat să spun, am fost ultima promoție cu bursă de întreprindere. Deci, eu am plecat la facultate detașat, practic, în loc să lucrez în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
verde, sănătos și tonic, palmierii imperiali făcându-ne la tot pasul reverențe. După recunoașterea de rigoare a noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea la somn, am început să răsfoiesc o carte prețioasă adusă ca un talisman în bagajul nu "de la cală", ci în "cel de mână": Jurnalul de bord al lui Cristofor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
preferată, "pe colț!". Hotelul nu este de lux, dar nu cred că Hemingway a căutat cândva în mod expres luxul. Ca atare camera "511" te primește cu o imagine puțin surprinzătoare pentru un "premiu Nobel" un pat, o masă, un dulap de haine, o etajeră cu cărțile lui și o machetă a yachtului "Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat de ce nu stă pe un scaun. Era limpede că nu voia să șadă confortabil În timp ce citește corespondența altcuiva. Cei doi gabori de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o lovesc peste față cu mîna liberă. Pisica urla și-ncerca să mă zgîrie, apoi m-a Împroșcat cu pipi pe pantaloni. Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă rost. Coca e greu de găsit În Mexic. PÎnă atunci nu mai dădusem peste cocaină ca lumea. Coca e extaz pur. Te duce drept În sus, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dau seama ce m-a speriat. Mi s-a părut că am auzit dedesubt un zgomot slab. „E cineva-n casă”, am zis cu voce tare și-am știut imediat că așa e. Mi-am luat carabina calibrul 30 din dulap. MÎinile-mi tremurau. Abia am reușit să-ncarc pușca. Am scăpat mai multe cartușe pe podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu medicamente aveam niște dionină. M-am ridicat să văd. O singură tabletă. La preparare s-a făcut lăptoasă și mi-a fost frică să mi-o bag În venă. O mișcare bruscă, involuntară, a mîinii mi-a tras acul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Opri orice tăiere de copaci în Cișmigiu când văzu căzând primul brad pentru un pom de Crăciun. În casă la mama, unde locuia o femeie bătrână, ofițerul de la Dinu a trimis o echipă de soldați sălbatici. În camera Piei goliră dulapul de rochii și băgară păsări tăiate pline de sânge; în salon smulseră masa din mijloc, care era fixată prin tuburile de gaz ale lămpilor de bronz, și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căci, afară de cărți și mobile, au luat tot. Biblioteca, printr-o minune dumnezeiască, în partea ei cea mai prețioasă a fost cruțată. Când a năvălit armata în casă și au stabilit statul-major, au lipit la intrare, pe cel mai mare dulap, harta regiunii. Acolo erau cărțile de mai mare preț și au rămas ascunse până la plecarea lor, tot așa de grăbită ca și sosirea. Toate odăile erau ocupate. Au ridicat proviziile, vitele, vinurile, rufăria, vasele. Au ars, probabil, după ce trecuseră prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după noi, și ele se țineau lanț. Chiar a doua zi, mai înverșunați ca oricând, sosi o bandă întreagă de ofițeri, soldați, cu un camion-automobil pentru ridicarea pradei; au făcut o nouă descindere din cele mai grosolane, spărgând geamurile la dulapuri, smulgând covoarele de pe parchete și, negăsind ce căutau, au plecat cu o blană a Olgăi Florescu, atârnată într-un dulap al băieților Lascăr, bineînțeles fără să dea bon. Erau turbați și au spus domnului Radovici, venit acolo din întâmplare, că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ofițeri, soldați, cu un camion-automobil pentru ridicarea pradei; au făcut o nouă descindere din cele mai grosolane, spărgând geamurile la dulapuri, smulgând covoarele de pe parchete și, negăsind ce căutau, au plecat cu o blană a Olgăi Florescu, atârnată într-un dulap al băieților Lascăr, bineînțeles fără să dea bon. Erau turbați și au spus domnului Radovici, venit acolo din întâmplare, că fusese un denunț și că trebuiau să-l adeverească: „Vom găsi și o vom aresta. A mai trimis și după
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au reînceput, de rândul acesta cu pretextul hârtiilor și documentelor. Negăsind altele, au luat testamentul lui Vintilă, lăsat Liei la plecarea în Moldova, două perechi de mănuși noi, găsite din întâmplare (!) și o serie de cutii de conserve dintr-un dulap deschis, pretinzând că au fost ascunse. Lia protestă și zise vorbele de „Es ist schlechter Willen“(Este rea voință (germ.).). Această reflexiune i-a atras un ordin de a se prezenta la poliție, deși bolnavă; enervată, a avut slăbiciunea să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de întâlnire în timpurile normale, numai lista persoanelor care au frecventat-o mărturisește. Dissescu cu Mița Biciclista, Burileanu cu nevasta lui înainte de a se căsători, Cămărășescu cu altele, iar printre vizitatoarele cele mai fidele: doamnele Dissescu, Toma Ionescu etc. Prin dulapuri, multe cutii goale de bomboane, pesmeți și parfumuri. La cele mai multe maici, pe lângă odăile locuite de ele, una sau două erau de musafiri. Necunoscătoare cum eram de această viață galantă, credeam că venea lumea să petreacă vara și mă miram din cauza
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căci nu aveam naivitatea de a-i ține în curent cu secretele noastre. [S-au împărțit în două echipe, una sub conducerea doctorului Cantacuzino, una, cu ofițerul, sub a mea. Pe când răscoleau în sertarele din camera de culcare și în dulapul meu cu rufe, mă prefăceam că citesc jurnalul, trântită într-un fotoliu și neui tându-mă la ei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 170.) În camera de baie au pășit cu grijă printre lacurile de apă, iar când am intrat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pot îndura căldura mare de acolo și îi rugai să intre singuri; când însă deschisei ușa și îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit de ziar), am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un exemplar al tratatului de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul și l-au lăsat pe noapte cu santinela în odaie. A doua zi de dimineață, interogatoriu la Kommandantură, apoi arestare acasă, păzit de soldat. Nu avea voie nimeni să-l viziteze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bănuiască nici fratele meu, nici Eliza, și împiedicai o plecare din Florica cu scân tei. Tot timpul, George asista mut, doborât într-un fotoliu, la strigătele și hotărârile ce lua și lăsa nevasta lui, care își arunca hai nele din dulap în geamantan și viceversa. Fusei trist impre sionată de această pasivitate așa de mare, încât părea morbidă. Trebuie însă să măr turisesc că nu am înțeles în acea împrejurare, unde fusese vorba de viață și de moarte pentru fiul său
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Biblioteca de la al doilea cat, într-adevăr frumoasă și cu o vedere largă pe vale. Ionel, în nemărginita lui iubire de cărțile care „îl goneau din casă“, cum zicea, făcuse o cameră mare, îmbrăcată în lemn, și așezase acolo primul dulap făcut de mama, pe care îl scoase din casă după cererea Elizei. Casa era foarte schimbată, lucru natural în locuințe adaptate nevoilor fiecărei generații. Ionel însă ar fi trebuit să nu cedeze pentru oarecare lucruri și să păstreze tradiția care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
icoana trecutului. În privința confortului, nu era nimic de zis: funcționau șapte camere de baie model, fără a vorbi de cele două tuburi fixe cu apă caldă și rece din odăile de sus. Camera tatei rămăsese intactă, ca monument istoric, în dulap se așezaseră ultimele lui haine, uniforma de junker și rochia mamei de logodnă. Camera lui de baie, așa de primitivă, neatinsă. Cultul lui Ionel pentru tata fusese intransigent. Chiar aceste schimbări radicale arătau că o viață nouă începea. De unde Florica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]