4,537 matches
-
a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu, nici cadavrul lui Helikon, acel catulus egiptean; a doua zi, sclavii de la palat aveau să le ia de acolo și să spele marmura murdară. Herodes își lipi fruntea de peretele cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului. Oamenii săi se gândiră că, având inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce putea să tulbure noul regim și să amintească de cel vechi. — De Aegyptus mă ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean, ci coloane din epoca imperială romană. Prin urmare, un împărat roman necunoscut nu numai că pusese să fie reprezentat în basoreliefuri, dar adăugase templului un vestibul mare, un nou khont. Cine putea să ajungă acolo? Împărații din secolul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un formidabil ciclu de imagini, iar culorile strălucitoare se menținuseră intacte în aerul uscat al deșertului. Era un misterios text de astronomie magică: cele treizeci și șase de zone ale cerului și cei treizeci și șase de decani ai anului egiptean, numele divine ale celor treizeci de zile ale fiecărei luni și cele cinci zile fără nume de la începutul anului; cele patru puncte cardinale și constelațiile; apoi, bărcile strălucitoare ale celor douăsprezece ore ale luminii și bărcile întunecate ale celor douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o „Madama Lucrezia“. Pământul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ezoteric și exclusiv, acela de mare preot? De acolo apăruseră cărțile divinatorii și magice de tarot? Secole de-a rândul, mensa a rămas o enigmă și a trecut de la un proprietar la altul, ajungând în cele din urmă la Muzeul Egiptean din Torino. Abia în secolul al XIX-lea s-a descoperit că era o operă romană din veacul I - epoca lui Gajus Caesar. Fusese realizată cu mare pricepere, în stilul egiptean, pentru a ilustra fazele tainicului rit isiac. Însă necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la altul, ajungând în cele din urmă la Muzeul Egiptean din Torino. Abia în secolul al XIX-lea s-a descoperit că era o operă romană din veacul I - epoca lui Gajus Caesar. Fusese realizată cu mare pricepere, în stilul egiptean, pentru a ilustra fazele tainicului rit isiac. Însă necunoscutul artist roman a încercat să copieze misterioasa scriere hieroglifică fără s-o înțeleagă. Callistus. Istoricii au trecut prea ușor cu vederea acest personaj. Svetonius, care își folosește talentul ca să povestească diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în fața unei garderobe imense cu uși de oglinzi; îmi văd reflexia exact deasupra umărului ei. Își deschide poșeta și scoate un mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta zice că e o piesă franțuzească în stil egiptean, cu panouri de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E o femeie goală, legată fedeleș, plină de cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte cu o cariocă portocalie, Mona zice: — Celui care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți nădejdea și să vă țineți cum se cuvine firea, dragii mei... De la robia egipteană încoace, noi, evreii, am fost supuși de soartă la cele mai grele și mai cumplite încercări, dar întotdeauna apele mării s-au dat într-o parte din calea noastră și am găsit în cele din urmă drumul spre limanul izbăvirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot simți triunghiul energetic dintre Sfinxul din Carpați, piramidele egiptene și palatul lui Minos. Dar, culmea penibilului a fost atinsă când, după ce un sfert de oră, cât a durat drumul cu autocarul de la palatul lui Minos și până în centrul capitalei, unde este amplasată Fântâna Leilor (Fontana Morosini superbă arhitectură!) și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întâlneau aproape zilnic pe aceeași bancă, de câte ori vremea era generoasă. Dintr-o inerție inexplicabilă a gândului și a firii, cei doi, ce cândva au iubit această femeie, continuau să-și proiecteze neliniștile pe profilul ei statuar, straniu, de o măreție egipteană. Aproape ca într-un ritual, privirile lor se întâlneau din când în când, trecând prin profilul ei, apoi își lăsau jenați ochii în jos, ea își mișca grațios pe rând capul de la unul la altul, asigurându-i și acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cireșele. Anexa III vă oferă o listă completă a alimentelor medicinale, clasificate în funcție de afecțiunile pe care le vindecă. Usturoiul Usturoiul a fost prescris ca medicament încă de la începuturile istoriei documentate în China și, probabil, cu mult înainte. Textele medicale egiptene care datează din 1550 î.e.n. menționează usturoiul ca fiind ingredientul principal a 22 de rețete și este bine-cunoscut faptul că țările în care se consumă usturoi în cantități mari au o rată de îmbolnăvire cu cancer mult mai scăzută. Textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mi-au spus barátok. Și eu uitat atâta che usturau ochii și nu mai védeam nimic de chită sare aveam la lontru. Și atunci spus cu ochii inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred, pentru că nu mai luat nici o palmă peste cap. Aduc aminte de scrisul rusesc de chite ori tai porcu' la Móduna Márta. Jaj de milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici o Linda Martin -. Am luat liftul până la etajul al cincilea, am străbătut coridorul, care mirosea vag a marijuana, și am bătut la ușă. Muzica de jazz se opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul de la RKOmă întrebă ea. — Nu, poliția! i-am răspuns. La care fata mi-a trântit ușa-n nas. Am auzit apa trasă la WC, după care fata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era susținut de stâlpi ce aduceau cu niște șerpi încolăciți. Aparatul de filmat oferi un prim-plan cu doi șerpi de gips care-și înghițeau coada unul altuia. Apoi șerpii dispărură și în locul lor apăru Betty Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dotat cu aer condiționat“, iar sub ele o fotografie m-a izbit colosal, strident și total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială, fundalul care apărea în filmul porno cu Linda Martin / Betty Short. Mi-am poruncit să rămân calm. Mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un negustor egiptean. Lea îi răspundea la întrebări și îi turna bere cu ochii plecați și cu capul în pământ, ca o pasăre ascunsă în cuib. Era dureros pentru ea să-l privească. Și totuși, în fiecare dimineață, primul ei gând era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o vedeam. Anii i se vedeau în ridurile adânci de pe frunte și din jurul gurii, dar frumusețea tinereții încă plutea în jurul ei. Stătea la fel de dreaptă ca Ruben și era aproape la fel de înaltă. Avea ochii negri, limpezi și pătrunzători, fardați în stil egiptean - un model făcut cu kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]