4,264 matches
-
Sais (greacă: "Σάϊς") sau Sa el-Hagar a fost un oraș antic egiptean din vestul deltei Nilului. A fost capitala provinciei Sap-Meh și a devenit centrul puterii a celei de a XXIV-a dinastie egipteană (732 - 720 î.Hr.) și a XXVI-lea dinastie a Egiptului (664 - 525). Zeița patroană a orașului este Neith, a cărui cult este atestat încă din prima dinastie dintre 3100 și 3050 î.Hr. Filozofii greci, precum Herodot, Platon și Diodor Siculus
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]
-
au identificat orașul cu Atena, prin urmare, făcând o trimitere primordială spre cetatea grecească din Attica. Diodor povestește că Atena a întemeiat Sais înainte de potopul care a distrus metropola și Atlantida. Toate orașele grecești au fost distruse în timpul cataclismului, orașele egiptene, inclusiv Sais, au supraviețuit. În "Timaios și Critias" a lui Platon (scrisă în jurul anului de 395 î.Hr.), Sais este orașul în care Solon (Solon a vizitat Egiptul în 590 î.Hr.) primește povestea Atlantidei, agresiunea sa militară împotriva Greciei și Egipt
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]
-
a lui Platon (scrisă în jurul anului de 395 î.Hr.), Sais este orașul în care Solon (Solon a vizitat Egiptul în 590 î.Hr.) primește povestea Atlantidei, agresiunea sa militară împotriva Greciei și Egipt , dar este distrusă calamități naturale, de la un preot egiptean. Platon își notează, de asemenea, că orașul a fost locul de naștere al faraonului Amasis al II-lea. Plutarh ne consemnează că pe altarul Atenei, care se identifică cu Isis, din Sais se află inscripția "Sunt tot ce are a
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]
-
Etiopia și Egipt. Valea Nilului era numită ca fiind "Ținutul Negru", deoarece mâlul rămas după revărsare era negru. Deșertul stâncos era numit "Ținutul Roșu". Egiptul nu are parte de precipitații dese, în schimb, Nilul a fost cheia pentru dezvoltarea civilizației egiptene. Fluviul era asemeni unei oaze fertile în mijlocul deșerturilor mari care le-a permis egiptenilor să se dezvolte într-un stat puternic, bazat pe bogăție agricolă. Dependența Egiptului de fluviu ca sursă de viață nu a fost unic. Această dependență a
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
pentru egipteni. Revărsările prea mari erau distructive și puteau distruge canalele pentru irigare. Lipsa de inundații însemna un an de foamete pentru egipteni. După seceriș, boabele de grâu și orz erau adunate și depozitate în grânare. Irigarea le-a permis egiptenilor de a se folosi de apele Nilului pentru o varietate de scopuri și le-a acordat un control mai mare asupra practicilor agricole. Egiptenii săpau canale pentru ca apa să ajungă la plante. Această practică le-a permis să controleze creșterea
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
fenomenele naturale , cum ar fi inundațiile ciclice ale Nilului și producției agricole. Deși Nilul era direct responsabil pentru devărsări, egiptenii nu se închinau Nilului în sine. De fapt, ei nici măcar nu denumeau fluviul. Termenul de "Nil " nu este de origine egipteană. Egiptenii le mulțumeau zeilor precum Hapi pentru recoltele bogate. Zeul Osiris a fost, de asemenea, asociat Nilului și fertilității terenului. În timpul festivalurilor de inundații, figurinele din noroi ce îl reprezentau pe Osiris erau îngropate în culturile de orz. Egiptenii împărțeau
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
alabastru, lemn, fildeș și alte materiale, uneori vopsite sau împodobite altfel. O mare parte a vieții în Egiptul de Jos a fost bazat pe papirus: acesta era folosit pentru a produce covoare, tămâie, sandale, plute, și materiale de scris. Climatul egiptean cu verile sale calde și iernile blânde favoriza îmbrăcăminte ușoară, sumară din fibre vegetale, deseori din in, ocazional, de bumbac importat din India. Lâna era folosită într-o măsură mai mică. Cantități mici de mătase erau tranzacționate în estul Mediteranei
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
arsură este o leziune traumatică tisulară însoțită de reacții sistemice nervoase, vasculare, metabolice și umorale, produsă de agenți termici, chimici, sau micști. Arsurile și îngrijirea lor figurează în picturi rupestre vechi de peste 3,500 de ani. Papirusul Smith, un document egiptean care datează din 1500 î.e.n., descrie tratamente cu miere și un balsam pe bază de rășină. De-a lungul timpului s-au folosit numeroase alte tratamente, inclusiv frunze de ceai (tratament atestat în China în anul 600 î.e.n.), untură de
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
Gumiliov) numind-o cruciada galbenă. Bagdadul este cucerit de mongoli în 1258, în timpul califului Al-Mustasima. După cucerirea Bagdadului a început campania siriană a mongolilor. La începutul lunii septembrie 1260 a avut loc Bătălia de la Ain Jalut între armata sultanatului mameluc egiptean (condusă de Saif ad-Din Qutuz și armata imperiului mongol condusă de noyanul Kitbuqa. Campania din Vest a fost condusă de Genghis Han și de Subotai și a avut loc între 1236 - 1242. Invazia mongolă în Bulgaria de pe Volga a avut
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
a fost "booka" (pâine), cuvânt de origine frigiană, dovedindu-se astfel că frigienii au apărut dinaintea egiptenilor. Chiar și așa, Herodot ne redă pe tot cuprinsul cărții a doua informații despre civilizația și cultura Egiptului Antic, relatate lui de către localnicii egipteni atunci când autorul a călătorit în respectiva țară. Ne prezintă pentru început geografia țării și informațiile despre fluviul Nil („"Egiptul fiind un dar al Nilului”"). Ne prezintă amănunțit practicile religioase ale egiptenilor ce diferă de cele ale elenilor, despre viața preoților
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
erau celebrate festivalurile, jertfele și sărbătorile, și ne descrie templele și altarele închinate zeilor Egiptului (denumite de autor cu numele zeilor greci: Osiris=Dionysos, Isis=Demetra, Ammon=Zeus), unele dintre acestea fiind închinate și eroului grec Heracle,despre care localnicii egipteni povesteau că a ajuns și în țara lor. Autorul ne prezintă și fauna Egiptului, fiind enumerate pisicile, bovinele, câinii, ibisul și șerpii, care erau printre animalele cele mai adorate , crocodilii și hipopotamii (descriși amănunțit, fiind o curiozitate pe vremea elenilor
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
țara lor. Autorul ne prezintă și fauna Egiptului, fiind enumerate pisicile, bovinele, câinii, ibisul și șerpii, care erau printre animalele cele mai adorate , crocodilii și hipopotamii (descriși amănunțit, fiind o curiozitate pe vremea elenilor) care erau venerați în anumite orașe egiptene, dar care reprezentau și un pericol pentru alte orașe (ne detaliază vânarea unui crocodil), dar și porcii care erau considerate „animale spurcate”. În carte este menționată și Pasărea Phonenix care conform legendei localnicilor egipteni, zbura dinspre Arabia spre Templul Soarelui
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
care erau venerați în anumite orașe egiptene, dar care reprezentau și un pericol pentru alte orașe (ne detaliază vânarea unui crocodil), dar și porcii care erau considerate „animale spurcate”. În carte este menționată și Pasărea Phonenix care conform legendei localnicilor egipteni, zbura dinspre Arabia spre Templul Soarelui odată la 500 de ani. Este prezentată cultura și modul de viață al egiptenilor: de la medicină la mesteșuguri și fabricarea bărcilor la alimente (ne descrie frământarea aluatului cu picioarele pentru coacerea pâinii) la vestimentația
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
fată pentru căsătoria cu Cambyses, în locul propriei sale fiice. În cadrul expediției din Egipt, Cambyses și o parte a armatei sale a înaintat în sud, cucerind capitala Egiptului de Jos, Theba. În final, Cambyses a reușit să-l învingă pe regele egiptean Psammmenitos în Bătălia de la Pelusion (autorul macedonean Polyaenus susține că Cambyses a folosit o strategie nemaiîntâlnită: a atașat pisici pe scuturile soldaților săi, știind că egiptenii nu vor avea tupeul să le loveasca considerându-le sacre). După cucerirea Egiptului, Cambyses
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
transformat Egiptul în cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu Paflagonia
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
și Goelesiria (sau Talebena, regiune între Liban și Antiliban, în sudul Siriei) în est, Libia și Gyrena în vest, precum și insula Cipru. La interior, pentru a impune dinastia sa și stăpânirea grecilor, încercă să creeze o legătură cu cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
descrie mișcarea capului de imprimare a anumitor matrice punctate cum ar fi imprimantele de calculator. În acest caz, în timp ce capul de imprimare se deplasează în direcții opuse pe linii alternative, textul imprimat nu este de obicei în format bustrofedon. Limba egipteană, reprezentată prin texte hieroglifice și reliefuri de perete, este principalul limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă). Luwiana hieroglifică este citită boustrofedonic, cu toate acestea, spre deosebire de hieroglifele egiptene, cu numeroase ideograme și logograme care arată o direcționalitate ușoar vizibilă, direcția liniară a textului hieroglific Luwian este mai greu de observat. Un exemplu modern al bustrofedonicului este schema de numerotare a secțiunilor în localitățile din Statele Unite și Canada. În
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
vigilența eternă) desenate sau sculptate apar pe amulete din toată lumea. Multe amulete au scrise pe ele și cuvinte magice, vrăji scurte sau nume de zei. Deși interesul pe care îl trezesc este aproape universal, amuletele sunt îndeobște asociate cu vechii egipteni, care le purtau peste tot, chiar și în mormânt.” Nu este de mirare că ḫamsa reunește simbolul ochiului, cu o tradiție atât de mare în spiritualitatea arabă cu simbolul cifrei cinci, pe fundalul mâinii, dar este de asemenea de observat
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
dhikr"(incantații). În acest sens,câțiva meccani - contemporani cu - descriu atitudinea Profetului față de "rabb" (Lordul lui) exact ca ’ishq. Sura Iosif este, de departe, singurul capitol din Qur’an în care tema cuvantului "’ishq" iese la suprafață. Soția unui nobil egiptean, ’Aziz (fiind cunoscută în tradiție și ca Zulaykha) și tatăl lui, Iacob, amândoi l-au iubit cu o pasiune deosebită pe Iosif. Totuși, dragostea are un caracter foarte diferit: dragostea lui Iacob este profundă, înțeleaptă și dezinteresată, dragostea soției lui
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
descriu sentimentele soției lui "’Aziz" sunt: "shagha - faha hubban" (Iosif a copleșit-o cu dragoste vădită). Această expresie, paradoxal, o prezintă pe soția lui "’Aziz" , ca o victimă a frumuseții lui Iosif, această părere este definită, mai târziu, de femeile egiptene care se rănesc cu cuțitul la vederea frumuseții lui Iosif. În cazul soției lui ’Aziz , această dragoste este văzută ca o forță incontrolabilă și irezistibilă care copleșește natura umană. Această forță este generată de contemplarea absolută și frumusețe divină care
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
450 î.Hr. de către istoricul grec Herodot. Alte referințe antice au fost făcute de către Strabon în anul 25 î.Hr., Soramus (138 d.Hr.) și Aetius (502-575 d.Hr.). Semne ale acestei practici au fost descoperite în cursul examinării medicale a mumiilor egiptene datând din anul 200 î.Hr., mutilarea genitală fiind frecventă mai ales în rândul persoanelor bogate și influente. Mutilarea genitală a femeilor era utilizată ca o centură de castitate fiziologică în Roma antică și Arabia. În secolul al XIX-lea, mutilarea
Mutilarea genitală la femei () [Corola-website/Science/329090_a_330419]
-
(), Polonia, este o instituție de cultură, unul dintre cele mai mari muzee din Polonia și cel mai mare din Varșovia. Muzeul cuprinde o colecție de artă veche egipteană, greacă și romană, colecție care însumează circa 11.000 de exponate. Pe lângă acestea există o galerie imensă de pictură poloneză din secolul al XVI-lea și o colecție de pictură străină ( italiană, franceză, flamandă, olandeză, germană și rusă ), inclusiv picturi
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
în 1517. În această perioadă Al-Azḥar va fi independentă din punct de vedere financiar. Către secolul al XVIII-lea universitatea-moschee va fi instituția religioasă dominantă a Egiptului. Otomanii nu au numit niciodată marele imam al moscheii. Această sarcină revenea exclusiv egiptenilor. În timpul campaniei militare în Egipt (1798-1801), Napoleon I este surprins de nivelul pregătirii academice a celor de la Al-Azḥar, pe care îi vede atât ca potențiali lideri politici ai statului egiptean, cât și ca potențiali dușmani ai ocupației franceze. Asumându-și
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
numit niciodată marele imam al moscheii. Această sarcină revenea exclusiv egiptenilor. În timpul campaniei militare în Egipt (1798-1801), Napoleon I este surprins de nivelul pregătirii academice a celor de la Al-Azḥar, pe care îi vede atât ca potențiali lideri politici ai statului egiptean, cât și ca potențiali dușmani ai ocupației franceze. Asumându-și riscul unei posibile rezistențe anti-franceze, liderul politic și militar al Franței creează la Cairo un consiliu care va guverna capitala: structură alcătuită din nouă cercetători iluștri avându-l în calitate de lider
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]