4,870 matches
-
Eliade expusă în tratatele sale, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"259, concepția sa despre "adevărata" religie care începe după ce Dumnezeu s-a retras din lume: ""Transcendența" sa se confundă cu eclipsa sa. Elanul omului religios spre "transcendent" mă face să mă gândesc uneori la gestul disperat al orfanului rămas singur pe lume (...). Religia este într-adevăr rezultatul "căderii", al "uitării", al pierderii stării de perfecțiune primordială. În Paradis, Adam nu cunoștea nici "experiența
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterea se îndepărtează de adevăr, îl apără, îi face apologia. Iată această antinomie structurală descrisă de Lucian Blaga în final: "Marele Anonim a implantat generos cunoașterii individuate postulatul, imperativul necondiționat al "adevărului" integral. Cunoașterea individuată tânjește după adevăr, pradă unui elan adânc înrădăcinat în chiar "actul transcenderii", cu a cărui posibilitate e înzestrată. Totuși Marele Anonim n-a îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului. Orice altă cunoaștere e disimulare, prin censură, a transcendenței. Marele Anonim
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Anonim a implantat generos cunoașterii individuate postulatul, imperativul necondiționat al "adevărului" integral. Cunoașterea individuată tânjește după adevăr, pradă unui elan adânc înrădăcinat în chiar "actul transcenderii", cu a cărui posibilitate e înzestrată. Totuși Marele Anonim n-a îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului. Orice altă cunoaștere e disimulare, prin censură, a transcendenței. Marele Anonim a pus în noi îndemnul irevocabil spre "adevăr", îndemn întemeiat în însăși natura cunoașterii, dar prin censura-i transcendentă ni-l refuză
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formulările cunoașterii. O dovadă elocventă, afirmă Blaga, apare chiar în zona științei exacte, unde microfizica s-a hotărât să facă uz de formulări antinomice; 3) Caducitatea concepțiilor metafizice, indiferent de motivele ei, nu este un temei suficient pentru a tăia elanul creației metafizice, care este fundat în însăși structura spiritului omenesc. Când spune lucrul acesta, Blaga are în vedere un concept cu totul diferit al metafizicii față de Immanuel Kant. Pentru Kant, metafizica este privită ca o știință, mai exact ca o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
religios. Altfel spus, într-o modalitate cvasimistică. Hegel începe să gândească în acest cadru de idei. Însă, el va respinge atât ideea kantiană a inaccesibilității absolutului, cât și metoda însuflețirii, a lui Schelling 351. Spre deosebire de Immanuel Kant, care punea limite elanului cognitiv al rațiunii, Hegel face din aceasta facultatea de cunoaștere cea mai înaltă, în fața căreia nu există obstacol. Dacă pentru Kant, "limitele cunoașterii realității sunt atinse atunci când dăm peste antinomii", Hegel crede că rațiunea poate trece dincolo de aceste limite, poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
două principii, ci de înfrățirea și conlucrarea lor437. Blaga comentează în acest sens legendele românești, observând că Dumnezeu și Dracul, Fârtate și Nefârtate, deși adverși, sunt totuși existențe fraterne. Or, acest lucru ar fi putut determina pe un gânditor cu elan metafizic să gândească altfel decât în mitul biblic geneza. Cei doi ar trebui să aibă un "părinte" cu atribute contradictorii: "Părintele a trebuit să fie, prin natura sa, atât divin, cât și demonic. Ce prăpastie ar fi deschis gânditorul nostru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este ambianța cea mai prielnică pentru apariția artei. Aceasta pentru că criza declanșează cunoașterea cunoașterii, adică un fel de stadiu cuantic al cunoașterii, în care predomină contradicția. Această structură logică a artei, această situare în momentul contradicției face din ea "un elan către libertate (a indiferenței), către necondițional"518. Conștiința artistică sau estetică se construiește la întretăierea drumurilor dintre raționalitate și iraționalitate, într-un punct în care ea se eliberează de amândouă. De aici decurge și caracterul dezinteresat al artei, aspectul ei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din acest punct de vedere, în mod paradoxal (!), mai curând una a neștiinței supreme, dacă se poate spune așa. Miza ei nu este cunoașterea transcendentului, ci cultivarea acestuia și apologia lui, apărarea misterului metafizic de încercările de raționalizare, care înfrâng elanul metafizic prin inevitabilele contradicții pe care le întâmpină. Metafizica minus-cunoașterii este una care poate evita acest lucru, cultivând misterul transcendenței prin formule antinomice. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga propunea o formulă de reinvestire a domeniului metafizicii, de refacere a acestuia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea clasică identitară este stopată din elanul său, în care ea se află constrânsă să-și revizuiască o bună parte din postulatele și rezultatele sale, în care se împiedică de obiectele pe care propria sa tehnologie și metodologie le descoperă ca obstacole redutabile, există (...) loc pentru o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
copil, când, spre norocul meu, natura mi-a fost foarte aproape. Diverse întâmplări s-au petrecut sub imboldul unei puternice angajări emoționale, reflex pe care l-am păstrat de-a lungul anilor, chiar dacă cenzura rațiunii practice a mai tăiat din elan. Educația mea a fost marcată de preocupări pentru curățenia casei și a grădinii, înfrumusețarea curții și culesul ceremonios al recoltei. Am plecat în primele drumeții îndată după ce învățasem să merg, iar atitudinea mea a fost de la bun început una exploratorie
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
miraj fluid, formă fugară" (Peisaj retrospectiv). Fluiditatea definește constant dinamismul acestui intermediu lichid, al apelor originare din care tot ce prinde viață e unduire, "undire infinită" (Solie), "șerpuitoarea formă veșnic vie" (Munții). O formă arcuită, vălurită - cum citim în poemul Elan -, "călătoarea undă" care se propagă din formă în formă, în unde tot mai largi, până la Forma definită a ființei: "Sunt numai o verigă din marea îndoire,/ Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar/ Un roi de existențe din moartea mea răsar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în ființă, fiind totodată o ieșire din nemurire, asumarea condiției prin care creatul se expune desfacerii, decreației. Elanul e însă mult prea imperios pentru ca potențele, în ciuda mirajului întoarcerii în sânul Vieții universale, să-și refuze deschiderea spre destinul care le cheamă, "spre nevăzutul unde arpegii de fanfare/ Desfac în foi sonore o limpede chemare", deschidere prin care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
85 "Vibrația inimii/ disparent diafane" (Identitate acvatică, vol. Abis, Editura Junimea, Iași, 2011, în op. cit., p. 275). 86 Vol. Ziua de dinainte, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, p. 135. 87 "O mișcare finală văzută prin clipele sfărâmicioase -/ materie, obiecte, inerție, elan, oameni, umanitate,/ sunt doar semne pe o coală iluzorie" (Zguduire, vol. Ziua de dinainte, ed. cit., p. 58). 88 Vol. În umbra luminii, Editura Paralela 45, Pitești, 2014, p. 40. 89 "O cădere îndelungată/ doar spre-năuntru, unde/ cuvintele viețuiesc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de ex., corecția anevrismului înaintea rupturii are o mortalitate perioperatorie de 4-7 ori mai mică decât corecția în urgență). Plastia valvulară, protezele valvulare și vasculare pot fi benefice în cazuri selecționate, deși stofa vasculară și valvulară mai puțin rezistentă temperează elanul chirurgului. Depistarea precoce a anomaliilor cardiace și vasculare prin examenul ecocardiografic sistematic al pacienților diagnosticați cu rinichi polichistic apare ca o consecință logică. Extinderea investigației ecografice (abdominale și cardiace) cel puțin la rudele de gradul I ale acestor pacienți merită
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
îi poate și civiliza, transmițându-le chezășia unor reguli și măsuri mai profunde; el îi apăru ca mediul unui trafic clandestin de daruri, în care arma plutea neliniștitor de indecis. Odată acceptată, ar fi putut insufla mâinii tot felul de elanuri imprevizibile. La urma urmei, care dar nu e o armă?" se întrebă Trees în sinea ei. Desprinzându-și privirile de gravură, lucirile obiectelor din sala muzeului o întâmpinară cu o neinocență expectativă. Tocmai atunci Ondine o întrerupse: − Vreau să fiu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cortul începu să se învârtă ca roata unei mori de vânt dinaintea privirii prea străpungătoare a arhitectului; precaut, descălecă de pe taburetul cam mârțogit ce-i fusese alocat și părăsi pentru câteva minute adunarea, îngăimând o scuză rămasă netradusă. Limitați în elanurile speculative în primul rând de rolul lor oficial, ortacii săi încercau să consolideze terenul nesigur al edificiului social local prin singura operație recunoscută politic drept capabilă de reușită: investirea lui cu încredere. Desigur, ceea ce, din perspectiva lor, constituia clar un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el însuși cuprindea din ea. Cum să impui eficace distincția dintre un altar și o ușă? Cum să dai clar de înțeles că o lovitură primită nu e un pârâu din care alții să-și împrospăteze, cu o nesimțire ontologică, elanul agresiunii? Cât nu și-ar fi dorit copila Marieta să scape de sfinxul ei monstruos de surd, care o răscolea tacit cu asemenea întrebări, aținându-i nu numai calea, ci până și aerul de respirat! Dar și cât de născător
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte, să-l obișnuiască pe cât posibil cu răul de înălțime pe desăvârșitul tehnician strecurat cu brio în așternutu-i. Căci elanul suveranei era un turn despietrit, deschizător de perspective din ce în ce mai largi artei lui. Acolo a cunoscut arhitectul pe viu beția spațiului și arsura nevindecabilă a unui soare negru efemer, scăpătat adânc în carnea lui. Mai târziu, așa cum se știe, avea să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și irezistibilă, rămâne în viața fiecăruia lucrarea pasiunii - o îmbrățișare ciclonică resimțită în felul ieșirii din comun prin smulgere și racordării înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-acolo. Suntem noi înșine doar în măsura în care ne abandonăm pasiunii - aberantul teleferic fluid contra curentului, către culmile unde individualul și divinul se întrețin peste gard, ca megieșii pe la țară. Cât despre Pasife, ar fi putut jura că, în cazul ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mii bune de ani, în felul de-a face dragoste al celor doi avu loc prima mare repetiție a goticului pentru darea lui ulterioară la iveală din Evul Mediu european. Cu mâinile încă umede de trupul ei, și șiroind de elanuri de aceeași proveniență, încetul cu încetul Dedal se puse și pe lucrul în folosul obștii cretane ce-l găzduia. Ca mai-mare peste lucrători, democratica lui viziune de organizare umană se încredea pe deplin în priceperea meșterilor locali, recrutați de el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de atingerea ei minerală. După reîmpăcare, cei doi căutară piatra și cu ea își începură zidirea, căci văzuseră în influența ei asupra mâinii apucătoare o schimbare de bun augur. În bucata de rocă, suveranitatea proprie armei își domolise de la sine elanul inițial până la servitudinea proprie instrumentului, ceea ce fu luat drept un inconfundabil semn aprobator de sus. Înălțară, prin urmare, două ziduri de-a lungul peretelui peșterii, și merseră cu ele în paralel, tăifăsuind după obicei. Alții le urmară la scurt timp
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe-atât de idiosincratice. Foamea și setea vegheau eficace ca ei să nu se rătăcească de centru, așa încât, într-o anumită măsură, zidurile bizarei construcții prezentau totuși forma de convergență a nevoilor primare. Apărură și primele intuiții că piatra, în elanul ei, căuta mai mult să se piardă de sinele său ponderabil decât să se găsească; colții ei gestuali îi târau inexorabil pe lucrători înspre secret. Dedal nu porni în căutarea lor decât când, după diminuarea îngrijorătoare a tumultului, vreme de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mână, se lansă pe urmele furnicilor deîndată ce caierul lor confuz fu tors de mirosul mierii într-un fir lucios de febrilitate robace. N-ar fi însă exclus ca micile lucrătoare să fi pornit înspre meșterii Labirintului și dintr-un elan de solidaritate subumană, căci odată cu degradarea vorbirii, diferența de condiție dintre cele două grupuri se erodase substanțial. Când, după ocolurile de rigoare, Dedal ajunse în sfârșit la incinta centrală, fu izbit de tabloul înfățișat dinaintea ochilor. Zidarii stăteau risipiți pe sub
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]