4,125 matches
-
e convenabilă utilizarea operatorului adimensional și notația simplificată Vectorii formula 15 și formula 16 corespund unor valori proprii diferite ale operatorului formula 17: deci sunt automat ortogonali; presupunând că sunt și normați, ei constituie o bază ortonormată în spațiul stărilor de spin ale electronului. În baza formula 19, operatorii de spin formula 20 sunt reprezentați prin "matricile lui Pauli" Proprietățile enumerate mai jos, care pot fi verificate prin calcul direct, sunt importante în aplicații. Pentru doi vectori oarecare formula 27 și formula 28 este valabilă identitatea Orice matrice
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
libertate independent de mișcarea orbitală, spațiul stărilor devine produsul direct dintre spațiul configurațiilor (în care acționează operatorii asociați observabilelor ca poziție, impuls, moment cinetic orbital, ...) și spațiul bidimensional al spinului (în care acționează operatorii de spin). Funcția de stare a electronului depinde de "variabilele de poziție" formula 30 și de o "variabilă de spin" formula 31, care poate lua două valori (de exemplu "plus" și "minus"), în funcție de proiecția spinului pe axa 3; ea poate fi scrisă în baza formula 19 sub forma Presupunând că
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
și "minus"), în funcție de proiecția spinului pe axa 3; ea poate fi scrisă în baza formula 19 sub forma Presupunând că este satisfăcută condiția de normare din formalismul general al mecanicii cuantice rezultă următoarea interpretare statistică: formula 35 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector de poziție formula 37 și având proiecția spinului pe axa 3 egală cu formula 38 La fel, formula 39 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
următoarea interpretare statistică: formula 35 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector de poziție formula 37 și având proiecția spinului pe axa 3 egală cu formula 38 La fel, formula 39 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector de poziție formula 37 și având proiecția spinului pe axa 3 egală cu formula 42 Funcția de stare cu două componente a unei particule de spin formula 2 caracterizată prin modul în care componentele
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
două componente a unei particule de spin formula 2 caracterizată prin modul în care componentele sale se transformă la o rotație spațială, se numește "spinor". Experimentul Stern-Gerlach și analiza făcută de Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au pus în evidență faptul că electronul (de masă formula 44 și sarcină electrică formula 45) posedă un "moment cinetic" intrinsec formula 46 cu care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
că lumina are un comportament de particulă. Nimic nu este observabil între momentul la care un foton este emis (pe care experimentatorii cel puțin îl pot localiza în timp prin determinarea timpului la care energia a fost furnizată emițătorului de electroni) și momentul în care apare că are loc transferul de energie la un ecran detector (cum ar fi un senzor CCD sau emulsia unui aparat cu film). Cu toate acestea, experimentatorii au încercat să obțină informații indirecte despre calea pe
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
web polarization-entangled photon pairs NOTA TRADUCĂTORULUI: Un foton de lumină laser ultravioletă, cu lungimea de undă de cca 700 nm, este trimis prin fante asupra unui cristal optic non-linear de oxid de Beta Borat de Bariu BBO. El excită un electron al unui atom din cristal pe un nivel superior, iar la revenirea în 2 trepte pe nivelul inițial emite doi fotoni care au fiecare jumătate din energia fotonului incident, adică au frecvența la jumătate (se numește conversie de coborâre atât
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
nivelul inițial emite doi fotoni care au fiecare jumătate din energia fotonului incident, adică au frecvența la jumătate (se numește conversie de coborâre atât pentru că frecvența coboară la jumătate din valoarea inițială, dar și pentru că procesul are loc la coborârea electronului emițător pe nivelul inițial de energie). Perechile de fotoni astfel generați sunt emiși în mediu sub forma a 2 pânze conice, fiecare dintre pânzele conice conținând fotoni având o anumită polarizare. Polarizările fotonilor conținuți în pânzele conice sunt perpendiculare între
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
Tom se întâlnește cu Vincent, un prieten care încerca să găsească o metodă de a călători în timp. De la acesta află că experimentul s-a dovedit un succes parțial - se pot trimite lucruri în timp, dar doar sub formă de electroni. Tom își dă seama că, de fapt, chipul și mișcările lui Alis au fost înregistrate de particulele trimise în trecut și supraimprimate pe peliculele vechi în locul vedetelor cu care semăna fata, deoarece aparatura computerizată nu era programată să înlăture un
Remake (roman) () [Corola-website/Science/335506_a_336835]
-
corespondent al filialei din Siberia a Academiei de științe a URSS în anul 1958 și a fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei de științe din URSS în anul 1964. Este cunoscut pentru inventarea răcirii cu electroni, care constă în reducerea emisiei termice a fasciculelor de particule prin termalizare cu fascicolul de electroni în mișcare în același sens. De asemenea, a creat primul accelerator de particule cu fascicule în întâmpinare, din URSS. Budker este creatorul Institutului de
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei de științe din URSS în anul 1964. Este cunoscut pentru inventarea răcirii cu electroni, care constă în reducerea emisiei termice a fasciculelor de particule prin termalizare cu fascicolul de electroni în mișcare în același sens. De asemenea, a creat primul accelerator de particule cu fascicule în întâmpinare, din URSS. Budker este creatorul Institutului de fizică nucleară de la Novosibirsk, care a fost numit în cinstea lui după decesul survenit în anul
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
1908 de către fizicianul francez Jean Perrin, oferind astfel o validare suplimentară a teoriei particulelor (și, prin extensie, teoriei atomice). S-a crezut că atomii sunt cea mai mică diviziune posibilă a materiei până în 1897, când J. J. Thomson a descoperit electronul lucrând cu . Un este un recipient de sticlă sigilat în care doi electrozi sunt separate de vid. Atunci când la electrozi este aplicată o diferență de potențial, se generează razele catodice, creând o zonă strălucitoare acolo unde lovesc sticla la capătul
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
câmpurile magnetice, fapt deja cunoscut). El a concluzionat că aceste raze, în loc să fie o formă de lumină, sunt de fapt compuse din particule foarte ușoare încărcate negativ, pe care le-a numit „corpusculi” (care mai târziu aveau să fie numite „electroni” de către alți oameni de știință). El a măsurat raportul masă-sarcină electrică și a descoperit că era de 1800 de ori mai mic decât cea a hidrogenului, cel mai mic atom. Acești corpusculi erau o particulă cu totul diferită de cele
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
componente. Pentru a explica faptul că atomul ste per ansamblu neutru din punct de vedere electric, el a avansat ipoteza că corpusculi sunt distribuiți într-o mare uniformă de sarcini pozitive; acesta a fost modelul budincii de prune, în care electronii erau încorporați în sarcini pozitive ca prunele într-o budincă de prune (deși în modelul lui Thomson, ei nu erau staționari). Modelul lui Thomson a fost infirmat în 1909 de către unul dintre foștii săi studenți, Ernest Rutherford, care a descoperit
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
în centru. În , Hans Geiger și (colegi ai lui Rutherford care lucrau la sugestia lui), au propulsat particule alfa către foi subțiri de metal și au măsurat deformarea lor prin utilizarea unui ecran fluorescent. Dată fiind masă foarte mică a electronilor, impulsul mare al particulelor alfa și concentrația scăzută a sarcinii pozitive în modelul budincii de prune, experimentatorii se așteptau ca toate particulele alfa să treacă prin folia metalică fără devieri semnificative. Spre surprinderea lor, o fracțiune mică din particulele alfa
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
să fie concentrată într-un volum foarte mic care produce un câmp electric suficient de intens pentru a devia particulele alfa atât de puternic. Aceasta l-a condus pe Rutherford să propună un model planetar în care un nor de electroni înconjoară un nucleu mic și compact de sarcină pozitivă. Numai o asemenea concentrare de sarcină ar putea produce câmpuri electrice suficient de puternice pentru a provoca puternicele devieri. Modelul planetar al atomului a avut două deficiențe semnificative. Primul era că
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
sarcină pozitivă. Numai o asemenea concentrare de sarcină ar putea produce câmpuri electrice suficient de puternice pentru a provoca puternicele devieri. Modelul planetar al atomului a avut două deficiențe semnificative. Primul era că, spre deosebire de planetele care orbitează în jurul unui soare, electronii sunt particule încărcate. O sarcină electrică în accelerație se știe că emite unde electromagnetice potrivit din electromagnetismul clasic. O sarcină aflată pe orbită ar trebui să piardă în mod constant energie și să cadă în spirală spre nucleu, ciocnindu-se
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
atunci când Max Planck și Albert Einstein au postulat faptul că energia luminoasă este emisă sau absorbită în cantități discrete cunoscute sub numele de cuante. În 1913, Niels Bohr a încorporat această idee în modelul Bohr al atomului, în care un electron poate orbita nucleul numai pe anumite orbite circulare cu moment cinetic și energie fixe, distanța față de nucleu (adică raza) fiind proporțională cu energia. În acest model, un electron nu putea intra în nucleu pentru că nu putea să și piardă energia
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
a încorporat această idee în modelul Bohr al atomului, în care un electron poate orbita nucleul numai pe anumite orbite circulare cu moment cinetic și energie fixe, distanța față de nucleu (adică raza) fiind proporțională cu energia. În acest model, un electron nu putea intra în nucleu pentru că nu putea să și piardă energia într-un mod continuu; în schimb, el putea face doar „” instantanee între fixe. Când are loc acest lucru, se emite sau se absoarbe lumină la o frecvență proporțională
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
o frecvență proporțională cu diferența de energie (de unde absorbția și emisia luminii în spectrele discrete). Modelul lui Bohr nu era perfect. El putea prezice doar liniile spectrale ale hidrogenului; nu le putea prezice pe cele ale atomilor cu mai mulți electroni. Mai rău încă, pe măsură ce tehnologia spectrografică a evoluat, s-au observat linii spectrale adiționale ale hidrogenului, linii pe care modelul lui Bohr nu le putea explica. În 1916, Arnold Sommerfeld a adăugat orbite eliptice la modelul Bohr pentru a explica
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
este bombardat cu particule alfa. S-a descoperit mai târziu că această radiație putea scoate atomi de hidrogen din ceara de parafină. Inițial, se credea că este radiațe gamma de energie mare, întrucât radiația gamma avea un efect similar asupra electronilor din metale, dar James Chadwick a descoperit că efectul de ionizare este prea puternic pentru a fi cauzat de radiații electromagnetice, atât timp cât energia și impulsul se conservă în interacțiune. În 1932, Chadwick expunea diverse elemente, cum ar fi hidrogenul și
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
susținea acum că aceste particule sunt neutronii lui Rutherford. Pentru descoperirea neutronului, Chadwick a primit Premiul Nobel în anul 1935. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această idee, a explorat dacă nu cumva mișcarea unui electron într-un atom ar putea fi mai bine explicată ca o undă, decât ca o particulă. Ecuația lui Schrödinger, publicată
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această idee, a explorat dacă nu cumva mișcarea unui electron într-un atom ar putea fi mai bine explicată ca o undă, decât ca o particulă. Ecuația lui Schrödinger, publicată în 1926, descrie un electron ca o undă în loc de o particulă punctiformă. Această abordare a prezis elegant multe din fenomenele
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această idee, a explorat dacă nu cumva mișcarea unui electron într-un atom ar putea fi mai bine explicată ca o undă, decât ca o particulă. Ecuația lui Schrödinger, publicată în 1926, descrie un electron ca o undă în loc de o particulă punctiformă. Această abordare a prezis elegant multe din fenomenele spectrale pe care modelul lui Bohr nu a reușit să le explice. Deși acest concept era convenabil din punct de vedere matematic, el era dificil
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]