4,044 matches
-
dezgroparea celor 14 victime, cutremurați de acest îngrozitor tablou, gâfâind de efort și tulburați sufletește, nu s-a putut stăpâni, a pătruns în fortul Jilava și a executat pe asasini, demoni blestemați. A fost un moment de grabnică hotărâre și eroică îndârjire. Ion Antonescu voia să-i pună în libertate pe asasini printr-un transfer la închisoarea militară, apoi acasă. După 21 ianuarie 1941, echipa legionară care a lucrat la dezgropare a fost executată din ordinul lui Ion Antonescu, disprețuind orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele care vor urma, nu este decât un fel de a nu fi trădător, nu va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă veșnicie întru Hristos! „Îmbrățișez pe toți din toată inima mea, pe voi care ați fost și sunteți necontenit umiliți, insultați, prigoniți și amenințați la fiecare moment pentru credința voastră legionară...” (Corneliu Zelea Codreanu). Veșnic osândiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se smulgă din sufletele lor credința și au subscris „fatalității” destinul lor. Ei au uitat de înfricoșătoarele mineriade când acei inconștienți barbari, valuri, valuri, s-au năpustit asupra bucureștenilor; băteau și ucideau la întâmplare pe tot românul după ce schilodiseră studențimea eroică din Piața Universității. Mineriadele lui Iliescu, patriarhul roșu al comunismului în România, sunt unice în istoria crimelor politice, asemenea celor de la Pitești, Gherla, Zarca Aiudului, Canal, care au îngrozit pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
existat, firește, încercări de a șterge această deosebire. De exemplu, sa susținut că nu poți înțelege literatura decât dacă ești scriitor, că nu poți și nu se cuvine să-1 studiezi pe Pope fără să încerci tu însuți să scrii cuplete eroice, sau că nu poți întreprinde un studiu despre drama elizabetană dacă n-ai scris o dramă în versuri albe. *1 Totuși, oricât de utilă i-ar fi experiența creației literare, cercetătorul literar are o sarcină complet diferită. El trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
depozit de subiecte pentru artele decorative. Pe stradă trec birjari lipoveni, precupeți ("precoupetz") olteni, "briquetiers" bulgari, tot acest amestec ar trebui să insufle un stil nou, motive noi artelor decorative românești: "De altfel, tipurile sunt superbe, înfățișările lor sunt adesea eroice și costumele fac pliuri splendide (...)"130. Dacă la acest pitoresc balcanico-oriental care incorporează caterisirile istorice, trecutul princiar adesea deocheat și "lunga noastră serie de gospodari", s-ar mai adăuga "hainele de blană și coafurile slavo-orientale, de un pitoresc efect, mozaicurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri, împreună cu alte balade, în 1852, într-o versiune stilizată, facilitând asimilarea lor cultă. Figurile eposului eroic popular sau cele ale basmului precum Făt-Frumos208 sau Ileana Cosânzeana constituie pentru L. Bachelin un punct de plecare pentru edificarea identității unei culturi naționale. "Figurile lui Făt-Frumos și Ileana au inspirat deja pictori și poeți, dar ele așteaptă încă un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura esențială a compozitorului desprinsă de persoana sa și relipită ulterior -, se transformă în subiectul eroic, derivat al operei sale. Alexis Macedonski realizează un reușit contrast între figura statică a compozitorului și cea dinamică a frescei, cu toate că fresca este cea artificială, iar compozitorul în carne și oase. Paradoxal, arta preia elementul de dinamism, în același timp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale personalități. Rolul artistului se schimbă, dintr-un marginal Pallady își asuma această condiție, cu toate că dispunea de un statut social avantajos -, se bucură de o notorietate din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă vulnerabilitatea deplină; intimitatea, consumarea relației nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă desăvârșite, În calitatea lor de creații artistice, opere menite să-l ajute pe om de a atinge idealul frumuseții morale. Clasicismul a oferit Întotdeauna modele. Având drept scop crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de idealuri eroice și principii morale Înalte, scriitorii clasici au fost preocupați de crearea unor personaje ideale, legate de destinul lumii În care existau, Înzestrați cu virtuți morale exemplare și capabili de fapte eroice memorabile. Personajele operelor clasice sunt de regulă regi ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
opere ale căror personaje să fie animate de idealuri eroice și principii morale Înalte, scriitorii clasici au fost preocupați de crearea unor personaje ideale, legate de destinul lumii În care existau, Înzestrați cu virtuți morale exemplare și capabili de fapte eroice memorabile. Personajele operelor clasice sunt de regulă regi ori reprezentanți de seamă ai aristocrației vremii, cu o Înaltă ținută morală, oferind modele. Ei erau prezentați În ode, imnuri, poeme epice, epopei, tablouri istorice, tragedii, socotite specii superioare ale literaturii vremii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
polii conflictului se află Vlad Țepeș și Mahomed. Marin Sorescu Își centrează atenție spre cele două peronaje fundamentale, cu valoare de simbol. MARIN SORESCU - „RĂCEALA” comentariu Tragedia de inspirație istorică „Răceala”, publicată În anul 1976 În revista „Teatru”, evocă o eroică pagină din istoria Țării Românești, lupta pentru apărarea independenței, sub conducerea voievodului Vlad Tepeș. Tragedia Își pune În lumină valoarea prin introducerea În teatrul istoric a unor elemente noi, printre acestea trebuie menționate: caracterul parabolic al faptelor și intâmplărilor, polisimbolistica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
volum de Ottmar Trașcă relevă, într-o manieră lipsită de echivoc, răspunderea armatei române cu privire la soarta populației evreiești din România în perioada 1941-1944. Ele ne invită, în același timp, să ne întrebăm: de ce această armată, care a contribuit în mod eroic la înfăptuirea României Mari, a adăpostit sentimente anti-evreiești în perioada interbelică, și de ce comandantul ei, Ion Antonescu, a deportat în anii 1941-1942 printre sutele de mii de evrei pe militarii evrei, unii decorați cu ordinul Mihai Viteazul în timpul primului război
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în amintiri" (Weber, 1946, p. 176), anume, în memoria colectivă. Erupția naționalismului în istoria ideilor politice a provocat confiscarea memoriei colective de către programele naționaliste și subordonarea sa statului-națiune. Memoriile colective locale întreținute de grupuri sociale diverse (sub forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui, rumânii cu armele în mână dezvoltară o putere destoinică de a trage admirarea și lauda celorlalte nații; vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Termopile, și izbânzile dela Racova și dela Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea dela Maraton și Salamina, pentrucă sunt câștigate de cătră Români! (Kogălniceanu, 1946, p. 639). Narcisismul național este evidențiat de hiperbolizarea trecutului românesc și de titanizarea figurilor eroice care alcătuiesc panteonul național. Prin toate aceste inovații în raport cu paradigma Școlii Ardelene, Cuvântul... lui Kogălniceanu reprezintă atestatul instituirii unei cu totul noi ordini a discursului istoric, intrată, prin Florian Aaron, sub zodia romantismului. Efuziunea romantică în reflecția istorică românească, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
strictețe parametri teritoriali ai principatului a căror istorie o relatează; iii) elaborarea unor panteonuri relative provincial, în sensul că fiecare manual își are propria sa galerie de eroi, diferită de ale celorlalte principate. De asemenea, figura centrală a panteonului, personalitatea eroică în care se încarnează întregul destin al patriei, este diferită în funcție de principat. În cazul lui Aaron și al său Manual de istoria Principatului României (a se citi Manual de istoria Principatului Țării Românești), figura centrală este Mihai Viteazul. La Albineț
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se citi Manual de istoria Principatului Țării Românești), figura centrală este Mihai Viteazul. La Albineț, în Manualul de istoria Principatului Moldaviei, persoana care domină întregul spectru de figuri istorice este Ștefan cel Mare, pe care îl elogiază conferindu-i singularitate eroică: "Pământul patriei noastre nici mai înainte, nici după aceia n'au mai avut un asemine barbat" (Albineț, 1845, p. 133). În timp ce la Moldovan, în manualul său de Istori'a Ardealului, eroul absolut devine Iancu de Hunedoara, despre care autorul afirmă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Moldovei, ori pentru Aaron în cel al istoriei Țării Românești. La nivelul literaturii didactice, panteonul național nu a fost încă supus unei operațiuni de unificare, ci continua să existe în variante regionale, fiecare principat construindu-și propriul ansamblu de figuri eroice. Așadar, putem desprinde concluzia generală că, în ciuda postulării unei origini etnice comune și a conștiinței unității etnice a românimii, avem încă de a face cu gestiuni separate ale trecutului. Manualele de istorie din această primă generație de cărți școlare specializate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scopul sublim" care trebuie să călăuzească toate eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Conceptualizând istoria în cheie carlyleană, ca opera Oamenilor Mari, Bărnuțiu recomandă studiul istoriei prin "biografiele Româniloru și ale Româneloru mari" (ibidem). La care adaugă imediat un cifru herderian de decriptare a istoriei, prin intermediul limbii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a creat nu doar memorii divergente, ci și panteonuri particulare. După cum am arătat într-un capitol anterior, pe lângă faptul că trecutul românilor a fost defalcat pe liniile de separație politică, fiecare principat și-a edificat propriul său panteon al figurilor eroice, în centrul cărora au fost plasați Mihai Viteazul în Țara Românească, Ștefan cel Mare în Moldova, respectiv Iancu de Hunedoara în Transilvania. O altă consecință a Unirii principatelor din 1859, corelativă unificării istoriografice, a constat în construirea unui panteon național
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unitară a statului național român. La fel cum pedagogia națională derulată prin intermediul sistemului de învățământ primar încerca să impună o identificare supra-locală, care să îi transforme pe copiii moldoveni și munteni în români, în aceeași manieră întregul cortegiu de figuri eroice au suferit un proces de metamorfozare identitară. Din domn al Moldovei, Ștefan cel Mare a devenit mai întâi domn al Moldo-României (Albineț, 1845), pentru ca în perioada postpașoptistă tranziția să fie finalizată, acesta pierzând identificarea moldavă. c. Unitatea politică. Primul sudaj
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de a se întruni toțĭ în un singur stat" (ibidem). Ideea că românii au fost animați din cele mai vechi timpuri de un instinct al unirii este reflectată în intențiile unioniste și planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]