4,165 matches
-
aspectele genetice și diferențele dintre organisme) vom prezenta două dintre definiții: 1) Evoluția este modificarea compoziției genetice a unei populații de la o generație la alta. 2) Evoluția reprezintă modificarea treptată a organismelor în decursul timpului, apariția de specii și linii evolutive pornind de la forme ancestrale, precum și generarea de diversitate. Prima definiție subliniază modificările genetice, iar termenul utilizat frecvent este de microevoluție. Cu alte cuvinte, evoluția are loc la cea mai mică scală atunci când frecvențele alelelor dintr-o populație se modifică într-
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Cea de a doua definiție se referă la apariția de noi forme de viață, care pot fi grupate la un loc cu alte forme de viață apărute într-o ierarhie taxonomică. În mod obișnuit este denumită macroevoluție și privește schimbările evolutive peste nivelul speciei. Spre exemplu, apariția penelor în timpul evoluției păsărilor dintr-un grup de dinozauri reprezintă o noutate evolutivă care poate fi folosită pentru a defini un taxon superior speciei. Evoluția este un fenomen fundamental în biologie, care explică apariția
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
un loc cu alte forme de viață apărute într-o ierarhie taxonomică. În mod obișnuit este denumită macroevoluție și privește schimbările evolutive peste nivelul speciei. Spre exemplu, apariția penelor în timpul evoluției păsărilor dintr-un grup de dinozauri reprezintă o noutate evolutivă care poate fi folosită pentru a defini un taxon superior speciei. Evoluția este un fenomen fundamental în biologie, care explică apariția diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin modificarea altor tipuri
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
a fost acceptată de majoritatea lumii științifice. Prin anii 1930' are loc combinarea dintre teoria selecției naturale a lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea și se obține teoria sintetică a evoluției, în cadrul căreia se realizează legătura dintre unitățile evolutive (gene) și mecanismul evoluției (selecția naturală). Fiind mai vizionară și mai explicită, aceasta nouă teorie se confruntă cu succes cu noile probleme ridicate de biologia modernă, furnizând o explicație unificatoare a existenței diversității vieții pe Pământ. De-a lungul timpului
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
există doar la nivelul publicului larg, în comunitatea științifică nu există nicio controversă despre evoluție, ea fiind considerată de Academia Națională de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de biologi. Principalele mecanisme care realizează schimbarea evolutivă sunt: selecția naturală, driftul genetic și fluxul de gene. Selecția naturală favorizează genele care măresc capacitatea de supraviețuire și de reproducere. Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecvenței alelelor, cauzată de asocierea genelor unei generații în cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezintă
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
multe mutații, unde segmentele de ADN din cadrul cromozomilor se rup și se regrupează. De exemplu, doi cromozomi ai genului homo pot fuziona formând cromozomul 2 uman; această fuziune este necunoscută în cadrul evoluției liniare a celorlalte ramuri de primate. În procesul evolutiv, cel mai important rol al unor astfel de rearanjamente cromozomiale este acela de a accelera divergența populațiilor, generându-se noi specii a căror diferențiere genetică să fie menținută. Secvențe întregi de ADN se pot deplasa de-a lungul genomului, cum
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
funcție se ajunge la reducerea dimensiunii acestora. Există dovezi directe de selecție. Din secolul al XVIII-lea, era cunoscut faptul că embrionii din specii diferite sunt mult mai asemănători decât adulții. În particular, unele părți ale embrionilor reflectă trecutul lor evolutiv. De exemplu, embrionii de vertebrate terestre dezvoltă deschideri de branhii precum embrionii peștilor. Desigur, aceasta este doar o etapă temporară, care dă naștere la mai multe structuri în gâtul reptilelor, păsărilor și mamiferelor. Fantele proto-branhiale sunt parte dintr-un sistem
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
scindarea populațiilor ancestrale în noi grupuri între care nu mai au loc încrucișări. Aceste consecințe ale evoluției se împart în macroevoluție , evoluția care are loc la nivelul speciilor (au loc fenomene ca: speciație, extincție) și microevoluție, care constă în schimbări evolutive de mai mică amploare (cum ar fi adaptarea) care au loc în cadrul unei specii sau unei populații. În general, macroevoluția este considerată ca fiind un rezultat al unor perioade mai lungi de microevoluție. Astfel, diferența dintre micro- și macroevoluție nu
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
pur și simplu cantitative - cum ar fi creșterea numărului de conexiuni neuronale și dezvoltarea sistemului de circumvoluțiuni, precizare ariilor corticale. Sunt, însă, câteva elemente care trebuiesc a fi luate în considerare. În primul rând, variabilitatea deosebită a speciei și potențialul evolutiv deosebit. Acoperind o perioadă foarte lungă de timp, diferențele dintre primele exemplare și ultimele cunoscute sunt destul de mari. Mai mult, există și diferențe regionale. Apoi, este de presupus că achizițiile culturale au acum un rol mult mai mare în adaptare
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
în același nivel cu "H. habilis"). Datat între 3 - 1 mîl. ani și cu o talie cuprinsă între 1,30 - 1,40 m, "A. africanus" are un volum cranian de 4-500 cm³. Este mai puțin specializat, deci cu o capacitate evolutivă mai mare. În condițiile în care savana era domeniul marilor rumegătoare și a carnasierelor, iar pădurea era apanajul primatelor (în special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau să aibe mainile prehensile), singura nișă disponibilă era cea dintre
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
Ungaria nu diferă din punct de vedere al culturii materiale și evoluției culturale cu manifestările de tip Starčevo din Serbia. Arheologia maghiară însă a separat într-o oarecare măsură descoperirile din Ungaria, cultura Körös de aici având chiar propriul sistem evolutiv diferit de sistemele românești sau cele din Serbia. Primele materiale aparținând culturii Körös-Criș au fost publicate în anul 1873 în urma unor descoperiri făcute la Sövénzháya, în estul Ungariei . Ulterior s-au înmulțit cercetările făcute în Ungaria mai ales în comitatul
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
cel de la Dudeștii Vechi, în vestul României. În România, periodizarea culturii s-a făcut adoptând periodizarea realizată pentru manifestările de tip Starčevo din fosta Yugoslavie cu anumite modificări, așa cum au fost definite de Vl. Milojčić, Aradelović și Garašanin. Principalul sistemul evolutiv pentru România acceptat de majoritatea arheologilor români este cel elaborat de Gh. Lazarovici în 1979 cu unele mici modificări ulterioare. Aria de răspândire a manifestărilor de tip Körös-Criș cuprinde un teritoriu vast atât în România cât și în Ungaria. În
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
în erminii - manuale bizantine pentru uzul zugravilor care precizau cromatica veșmintelor, decorului, părului sau bărbii personajelor Istoriei Sacre. În tradiția creștină, culoarea este o participare a luminii create și a celei necreate. Unele considerații asupra divinității și luminii au ajuns (evolutiv) până la a asimila (fără o regulă absolută) culoarea albă Tatălui, culoarea albastră Fiului, culoarea roșie Sfântului Duh. De aici au apărut și unele interpretari de asimilare tehnică, cum ar fi: verdele să fie asimilat vieții și speranței, albul credinței și
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
tubercule. Astfel, grupul primește numele de "Multituberculata". Aceste prime mamifere păstrau numeroase caractere reptiliene, care au dispărut treptat. Multituberculatele se aseamănă cu monotremele. Monotremele sunt cele mai vechi și mai primitive mamifere actuale. Monotremele fac legătura, din punct de vedere evolutiv, între reptile, păsări, și alte mamifere. Acest lucru e dovedit de următoarele caracteristici: În anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a întreprins câteva călatorii pe coasta sudică a Tasmaniei. El nu a făcut observații consistente asupra faunei, semnalând doar urmele
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
punte de zinc 804A, au fost de asemenea corelate cu boala. Se pare că există o suprapunere substanțială între genele responsabile de schizofrenie și cele responsabile de tulburarea bipolară. Plecând de la premiza existenței unei baze ereditare, o întrebare din psihologia evolutivă este de ce s-au perpetuat genele care măresc probabilitatea de a avea o psihoză, presupunând că acest lucru ar fi o proastă adaptare din punct de vedere evolutiv. O teorie pleacă de la ideea de gene legate de evoluția limbii și
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
bipolară. Plecând de la premiza existenței unei baze ereditare, o întrebare din psihologia evolutivă este de ce s-au perpetuat genele care măresc probabilitatea de a avea o psihoză, presupunând că acest lucru ar fi o proastă adaptare din punct de vedere evolutiv. O teorie pleacă de la ideea de gene legate de evoluția limbii și a naturii umane, dar până azi astfel de idei rămân aproape pur teoretice. O pistă de răspuns poate fi aceea legată de observația corelației între creativitate, genialitate și
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și să geamă. Dacă la început criza psihologică abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere, un răcnet! - ca și cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
a fi inițial primul roman al lui Ray Bradbury. Elementul central al operei, cel care avea să dea măsura umanismului prezent în opera lui Bradbury, era experiența acestuia legată de viața în micile orășele americane din inima țării. În procesul evolutiv care a fost viața scriitorului, circumstanțele și alte proiecte au ocupat un loc principal. În iarna dintre anii 1955-56, după o discuție cu editorul său de la Doubleday, Bradbury a trimis un roman bazat pe Green Town, pseudonimul orașului copilăriei sale
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
celulă de material genetic străin și exprimarea caracterelor codificate). Această metodă este utilă în inginerie genetică și în biotehnologie pentru selectarea bacteriilor care poartă un anumit caracter adițional, transmis împreună cu gena de rezistență. Apariția rezistenței la antibiotice este un fenomen evolutiv, cauzat de presiunea selectivă a factorilor de mediu. Antibioticele reprezintă un factor de selecție, iar bacteriile care suferă o mutație benefică (apariția rezistenței la antibiotic) vor supraviețui și -posibil- vor transmite aceste caractere descendenților. Utilizarea din ce în ce mai frecventă a antibioticelor în
Rezistența la antibiotice () [Corola-website/Science/304598_a_305927]
-
s-a constatat că după un anumit timp de la introducerea unui nou antibiotic de semi-sinteză, sau a unei noi clase de antibiotice, este posibilă aparția tulpinilor bacteriene rezistente la acestea, tocmai datorită faptului că rezistența la antibiotice este un fenomen evolutiv. Printre exemplele continuei evoluții și adaptări ale bacteriilor patogene la noile antibiotice se numără tot mai frecventele cazuri de tuberculoză multirezistentă și de infecții cu "Staphylococcus aureus" rezistent la meticilină.
Rezistența la antibiotice () [Corola-website/Science/304598_a_305927]
-
ale articulațiilor. Trecerea parazitului în căile biliare provoacă icter, dureri mai acute ale ficatului, colici hepatice și o inflamare a căilor biliare și a veziculei. Prezenta ouălor viermelui în scaune confirmă diagnosticul. Deoarece "fasciolele" (viermii de gălbează) își fac ciclul evolutiv prin intermediul melcilor, ca gazde intermediare, se recomandă efectuarea unor tratamente chimice pe pășuni pentru distrugerea melcilor, ceea ce va duce la reducerea cazurilor de gălbează la rumegătoare.
Viermele de gălbează () [Corola-website/Science/304665_a_305994]
-
informația ereditară conținută de cromozomi. Specia umană și maimuțele antropoide au evoluat dintr-un strămoș comun care avea, foarte probabil, 48 de cromozomi. Rearanjări ale cromozomilor de tipul fuziuni cromozomice, duplicații, inversii, inserții s-au produs în cele doua linii evolutive. Maimuțele antropoide actuale (familia "Pongidae") au 48 de comozomi, în timp ce specia umană are doar 46 cromozomi, cromozomul 2 uman rezultând din fuziunea a doi cromozomi acum aproximativ 10-15 milioane de ani. Remanierile cromozomiale asociate mutațiilor punctiforme au determinat evoluția acestei
Genom () [Corola-website/Science/304239_a_305568]
-
antropoide actuale (familia "Pongidae") au 48 de comozomi, în timp ce specia umană are doar 46 cromozomi, cromozomul 2 uman rezultând din fuziunea a doi cromozomi acum aproximativ 10-15 milioane de ani. Remanierile cromozomiale asociate mutațiilor punctiforme au determinat evoluția acestei linii evolutive care a dus la apariția speciei umane. Cromozomii sunt structuri ce apar în cursul diviziunilor celulare rezultând din condensarea cromatinei interfazice. Cromozomul metafazic este format din două structuri paralele numite "cromatide surori", fiecare fiind alcătuită dintr-o moleculă de ADN
Genom () [Corola-website/Science/304239_a_305568]
-
pentru o scurtă vizită. Muzeul Opticii te introduce în atmosfera secolului al XIX-lea când Carl Zeiss a deschis primul atelier (1846), împreună cu fizicianul Ernst Abbe și chimistul Otto Schott (inventatorul sticlei de Jena, rezistentă la căldură), mergând pe linie evolutivă până astăzi. Fiecare dintre noi a experimentat performanțele lentilelor Zeiss sau a vaselor de Jena și a rămas deosebit de mulțumit. Catedrala gotică, Primăria (1377), Colegiul universitar (1558) unde a studiat mai târziu Friedrich Schiller (1780) sunt doar câteva obiective ce
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a oferi explicații noi ale evoluției umane, inclusiv teoriei de altruism, originile de limbă și de conștiință și evoluția creierului uman. Teoria memeticii, pusă în prim-plan de Richard Dawkins, este probabil cea mai cunoscută încercare de a aplica gândirea evolutivă a culturii. Această încearcă să stabilească o analogie foarte puternica între evoluția la nivel cultural și evoluția biologică. Memetică începe cu o caracterizare abstractă de selecție al unui proces care necesită entități care reproduc. Memetică consideră faptul că entitățile, care
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]