11,414 matches
-
diferenței, sau universalul pur care elimină orice apartenență colectivă. În spațiul universalismului abstract, identitățile colective nu au deci nici un motiv să mai ființeze. De ce să apărăm dreptul la existență al culturilor singulare? De ce, se Întreabă unii, să dorim perpetuarea culturii evreiești? Răspunsul lui Richard Marienstras (Marienstras, 1975, p. 60) ni se pare potrivit: „La acest lucru trebuie să răspundem precum Sartre În legătură cu literatura: lumea se poate lipsi, evident, de evrei și de cultura lor. Dar și mai bine se poate lipsi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spune așa, despre o strategie antirasistă de tip separatist (Taguieff, 1995, pp. 202-204) care a luat o Întorsătură proastă? Sau despre un veritabil rasism anti-albi, cu dogmele și reprezentările sale mitice, dintre care nu lipsește nici măcar clasica idee a „complotului evreiesc mondial” (Taguieff, coordonator, 1992)? Întâlnim aici una dintre multiplele zone de echivoc sau de basculare ideologică pe care le observăm În interacțiunile rasismelor și antirasismelor. În multiplele mobilizări identitare bazate pe Întoarcerea stigmatelor, se pot observa efecte contrare celor scontate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să fie iremediabil „Întinată” (Bonniol, 1992). Acest „sânge negru” este așadar imaginat ca o putere de contaminare, model Îndepărtat al obsesiei, situată În miezul antisemitismului rasial al celui de-al III-lea Reich, unei „infectări” a „sângelui german” de către „sângele evreiesc”, comparat cu o „otravă” (Conte și Essner, 1995). Elemente de discuție: Între istorie și psihologie socială. Înainte de a fi tematizată, afirmată și teoretizată, inegalitatea dintre „rase” apare implicită În convingerile și practicile mixofobe: diferența de culoare a pielii va deveni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
secolului al XIX-lea, Într-o Europă În care Înfloreau ideile naționaliste, conjugarea emancipării datorate Luminilor și Revoluției din 1789 cu un antisemitism marcat de pogromuri și de o nouă ghetoizare a determinat câteva personalități să creeze o entitate politică evreiască pe teritoriul Palestinei. S-a dat numele de sionism acestei mișcări, ale cărei scopuri, metode și rezultate au cunoscut multe variații din secolul al XIX-lea Încoace. ν Tensiunile nu au lipsit niciodată din această istorie, tensiuni Între obiective cărora
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ministru, spre sfârșitul anilor ’70, Yitzhak Rabin i-a calificat pe cei care părăseau Israelul drept nefolet shel nemushot, ceea ce Înseamnă „căderea resturilor” și În același timp „fuga lașilor”. Astfel, aspirația spre Întoarcere se exprimă de-a lungul Întregii istorii evreiești prin strigătul tradițional de speranță „La anul la Ierusalim”, strigăt religios de Încheiere, În fiecare an, a sărbătorii Seder, dar și strigăt de libertate și, treptat, dorință de a avea o patrie terestră. Prima jumătate a secolului al XIX-lea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unde va reuși să impună folosirea limbii ebraice și unde va redacta, din 1904 și până la moartea sa, un dicționar În șaptesprezece volume. Renașterea limbii va constitui un instrument esențial pentru Întreprinderea sionistă. În 1862, s-au constituit deja societăți evreiești de colonizare, idee Împărtășită anterior și de prințul Charles Joseph de Ligne, de Lamartine și de alți scriitori. Școala de agricultură a lui Mikve-Israel se deschide În 1870, iar În 1878 se implantează prima colonie. Tot În 1862, Moses Hess
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antisemitismului; perspectiva colonizării; continuarea și intensificarea ajutoarelor acordate, În special În plan cultural și educativ. Două organisme, Society of Jews și Jewish Company, Își vor asuma, prima, contactele politice, iar a doua, organizarea practică a imigrării și a economiei coloniilor evreiești. Congresul de la Basel se va erija În organ de control, care se va reuni la Început anual, apoi din doi În doi ani (Începând cu 1903) și, În sfârșit, o dată la cinci ani, În zilele noastre. Orice adult care are
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
participe la desemnarea delegaților pentru congres. Acesta alege un comitet de acțiune de douăzeci și trei de membri, care este responsabil cu punerea În aplicare a deciziilor adoptate. S-au organizat apoi și câteva organisme bancare: mai Întâi Banca colonială evreiască (1899), apoi Fondul național evreiesc (1901), Însărcinat cu achiziționarea de teritorii pentru coloniști. De la Congresul de la Basel la Declarația Balfour (1917) În ciuda alegerii privilegiate a Pământului lui Israel ca viitor teritoriu al națiunii evreiești, În fața reticențelor și tărăgănărilor sultanului Abdul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
congres. Acesta alege un comitet de acțiune de douăzeci și trei de membri, care este responsabil cu punerea În aplicare a deciziilor adoptate. S-au organizat apoi și câteva organisme bancare: mai Întâi Banca colonială evreiască (1899), apoi Fondul național evreiesc (1901), Însărcinat cu achiziționarea de teritorii pentru coloniști. De la Congresul de la Basel la Declarația Balfour (1917) În ciuda alegerii privilegiate a Pământului lui Israel ca viitor teritoriu al națiunii evreiești, În fața reticențelor și tărăgănărilor sultanului Abdul Hamid, de care depindea pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
organisme bancare: mai Întâi Banca colonială evreiască (1899), apoi Fondul național evreiesc (1901), Însărcinat cu achiziționarea de teritorii pentru coloniști. De la Congresul de la Basel la Declarația Balfour (1917) În ciuda alegerii privilegiate a Pământului lui Israel ca viitor teritoriu al națiunii evreiești, În fața reticențelor și tărăgănărilor sultanului Abdul Hamid, de care depindea pe atunci Palestina, și aflând despre Îngrozitorul pogrom de la Chișinău, Herzl se Îndepărtează de calea pe care și-o stabilise. După modelul unor adversari, ca Jewish Colonisation Association, care trimitea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care tocmai Își stabilise controlul asupra regiunii. Ministrul englez al coloniilor, Joseph Chamberlain, Îi propune, pe lângă implantarea În Uganda, o colonie În Sinai. Cele două proiecte eșuează, Însă sionismul este de acum recunoscut ca un interlocutor reprezentativ, atât În cadrul comunității evreiești, cât și de către comunitatea internațională. După moartea lui Herzl (1904), al VII-lea congres de la Basel (1905) a tranșat definitiv chestiunea colonizării Ugandei. Proiectul a fost respins fără surprize, dar acest lucru a stârnit controverse Între membrii mișcării sioniste cu privire la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ales președinte. Acesta a trimis emisari În diferite direcții, ca de exemplu pe Viktor Jacobson la Istanbul, unde revoluția Tinerilor Turci avea să pună În curând capăt sultanatului, fără a schimba Însă În mod fundamental atitudinea acestei țări față de implementarea evreiască În Palestina. Până la al XI-lea Congres, care a avut loc cu puțină vreme Înainte de izbucnirea primului război mondial, Haim Weizmann, partizan al sionismului practic, pe care l-a redenumit mai apoi „sintetic”, și viitor prim președinte al Israelului (1949
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
până atunci. Nașterea statului Israel (1917-1947) Din 1904 și până la Începutul primului război mondial s-a produs un al doilea val de imigrație, important din punct de vedere calitativ, care cuprindea circa patruzeci de mii de persoane. În 1914, populația evreiască din Palestina număra 55000 de oameni (față de puțin peste o jumătate de milion de arabi), dintre care doar 12000 erau veritabili coloni rurali. Și totuși, acest al doilea val a permis crearea elementelor constitutive ale viitorului stat Israel. Având puternice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adesea radicale (Dieckhoff, 1992, p. 63 și urm.). Îngrozitoarea realitate a Holocaustului, care a dus la exterminarea unei treimi din acest popor, și crearea statului Israel În 1948 au modificat considerabil percepția, interioară și exterioară, asupra sionismului. În sânul lumii evreiești Înseși, anumite tendințe, cum a fost Bund1, au dispărut ori s-au transformat, În special după instalarea comunismului În Rusia și apoi În Europa de Est. Opozițiile Între evreii liberali sau reformați și evreii ultraortodocși s-au atenuat În anumite privințe, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Dimpotrivă, raporturile dintre evrei și arabi au devenit tot mai tensionate. Haim Weizmann și Faysal colaboraseră În așa măsură, Încât au semnat un tratat care prevedea relații armonioase Între cele două comunități, fiecare dintre părți având beneficii de pe urma tratatului. Imigrația evreiască ar fi fost Încurajată, În vreme ce economia comunității arabe s-ar fi bucurat de sprijinul acesteia. În schimb, Martin Buber (1878-1965) și asociația „Alianța pentru pace” (Brit shalom) au militat În zadar pentru crearea pe teritoriul palestinian a unui stat iudeo-arab
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
britanic, puterile occidentale (În frunte cu Statele Unite) și URSS reușesc, la 29 noiembrie 1947, să convingă Adunarea Generală a Națiunilor Unite să Împartă țara În două state distincte, unul evreu și unul arab. În vreme ce comunitatea arabă respinge proiectul, Congresul național evreiesc, În ajunul sfârșitului mandatului britanic, proclamă, la 14 mai 1948, crearea statului Israel. Recunoscut de principalele puteri mondiale, Israelul se confruntă imediat cu ofensiva militară a țărilor arabe vecine care nu Îi recunosc existența. Acesta este Începutul unui conflict care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stat. Însă tânărul stat avea nevoie de ajutor din exterior, tot așa cum evreii din diaspora trebuiau să poată conta pe sprijinul Israelului. Parlamentul israelian a votat legea de organizare sionistă În 1952, iar o reglementație din 1954 a Încredințat Agenției evreiești stabilirea condițiilor de imigrare. Acestea includeau negocierile pentru cumpărarea de terenuri, implantările și expansiunea economică, Încurajarea investițiilor străine private, ajutorul acordat instituțiilor educative, atât din interiorul țării, cât și din exteriorul acesteia. Agenția trebuia să se autofinanțeze, Însă era chemată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
colegii lui evrei, eliminați treptat din muzica germană. Mică surpriză, unul din personajele-cheie este Marietta, venită la conservatorul din Köln din România, cu tatăl ei, fost director de teatru, Herr Lupescu, transformat prin forța împrejurărilor în activist al asociațiilor culturale evreiești, forma inițială de excludere a evreilor din viața muzicală a Germaniei filo-naziste. Celălalt personaj-cheie se poate afla dintr-o notă editorială inserată la sfârșitul romanului: este tatăl, și el violonist, al lui Eugene Drucker, Ernst. Date fiind personajele românești, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ca, în 1938, să se poată refugia, împreună cu familia, în Statele Unite. Nota autorului explică parte a romanului, inspirată de istoria trăită de tatăl său, absolvent al Școlii de Muzică din Köln în 1933 și devenit concert-maestru al Orchestrei Asociației Culturale Evreiești de la Frankfurt și apoi din Berlin: „Într-o zi din primăvara lui 1933, tatăl meu și-a găsit numele tăiat din programul concertului absolvenților Școlii de Muzică. Profesorul său, Bram Eldering - ce fusese și profesorul celebrului Adolf Busch, în al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
acest lucru. Tata a respectat întotdeauna sărbătorile, lucru pe care mi l-a transmis și mie. Respect ziua sfântă ori de câte ori pot. Vineri seara ori sâmbăta dimineața, merg la una din sinagogile de la intersecția străzilor 18 și Spruce sau la centrul evreiesc, de la intersecția străzilor Broad și Pine. Nu mă grăbi, că mă încurci. Simt în inima mea că datorez acest respect strămoșilor care au suferit cu mult mai mult decât voi suferi eu vreodată. Evreii, cred, au un vreo genă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat la rând timp de două ore și, când am ajuns la ghișeu, mi s-a spus, ca și altora, că s-au epuizate”. Chiar îmi amintesc numele cantorului, Rosenblatt; era foarte faimos în cercurile evreiești, pentru că vocea lui era ca o trâmbiță, lucru cel mai apropiat de Dumnezeu pe care-l puteau simți când acesta atingerea tonalități înalte. Iar tata voia foarte mult să-l audă, ca multe alte persoane care nu au putut intra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge atât din cercetarea istorică, cât mai degrabă din experiența istorică a comunităților evreiești și creștine în raport cu răspunsul lor la chemarea lui Dumnezeu 51. Viața și învățătura Mântuitorului pe pământ, de la Întrupare la Înviere, distrugerea celui de-al doilea templu și exilul evreilor, miracolul de la podul Milvius, formarea statului Israel și chiar blitzkrieg-ul israelian
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sau realizarea acestora atât ca actualizare a unor profeții, cât și ca o self-fulfilling prophecy, în sensul introdus de sociologul american Robert K. Merton 52 (întemeierea statului Israel, prezisă în legendele iudaice, dar și indusă în mentalitatea colectivă a exilului evreiesc de mișcarea sionistă). Evenimentele "suspecte" de intervenția Providenței divine menționate mai sus servesc doar ca studii de caz pentru această Introducere la o teologie a istoriei. După aceleași criterii am putea identifica multe altele, dar acestea ar face obiectul unei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ci de încrederea în dreptatea lui Dumnezeu și acceptarea acesteia cu smerenie. Istoricul englez Thomas Carlyle consideră Cartea lui Iov "una dintre cele mai mari lucrări scrise vreodată cu pana. Simți într-adevăr că parcă nici nu ar avea ceva evreiesc în ea; domină în paginile acesteia o universalitate atât de nobilă și atât de diferită de patriotismul nobil sau de sectarism. O Carte nobilă; Cartea tuturor oamenilor! Este prima noastră și cea mai veche punere în discuție a nesfârșitei probleme
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urmare, îi ajută pe credincioși să suporte încercările clipei prezente. Interpretarea visului lui Nabuconodosor ca reprezentând succesiunea dramatică a celor patru regate constituie, dincolo de îmbărbătarea exilaților evrei, o concepție unitară asupra istoriei universale. Cartea lui Daniel, Întâiul Enoch și Apocalipsele evreiești înfățișează un element necunoscut în celelalte tradiții: evenimentele care constituie istoria universală nu mai oglindesc ritmul etern al ciclului cosmic și nu mai depind de astre; ele se desfășoară potrivit planului lui Dumnezeu 33. În acest plan Israel joacă rolul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]