5,557 matches
-
lume. Bătălia dintre forțele de dreapta și cele de stînga în privința Vietnamului, asumarea războiului în general și a militarismului s-a dus nu doar în arena politică, ci și în filmele hollywoodiene și în cultura populară americană. Deși fantezia de extremă dreapta a lui John Wayne cu titlul The Green Berets (Beretele verzi, 1968) a fost singurul film din timpul războiului care are ca subiect intervenția Statelor Unite în Vietnam, multe alte filme, precum M.A.S.H., Catch 22 și Soldier Blue
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Toate au un caracter dimensional ele nu dau naștere unor răspunsuri dihotomice, ci unor răspunsuri de forma "mai mult sau mai puțin". Nu putem vorbi de cei care conduc ca fiind "mulți" sau "puțini", deoarece există o gradație între o extremă și alta. Același lucru este valabil și în cazul mijloacelor prin care sunt luate deciziile avem a face cu o discuție mai mult sau mai puțin îndelungată și cu o poziție mai mult sau mai puțin deschisă a sistemului politic
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care sunt luate deciziile avem a face cu o discuție mai mult sau mai puțin îndelungată și cu o poziție mai mult sau mai puțin deschisă a sistemului politic. Așa cum vom vedea imediat, și "scopul" deciziilor poate varia de la o extremă la alta. Să examinăm așadar mai îndeaproape aceste trei dimensiuni. Cine conduce? Gradul de participare și de democrație Aceasta este probabil dimensiunea cea mai ușor de definit, vizualizat și chiar de operaționalizat. Întrebarea se referă la numărul de persoane sau
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazul când este vorba de toți membrii corpului politic, sistemul este o democrație. Firește că nicio țară nu este nici măcar aproape de această situație; într-adevăr, Rousseau a privit democrația deplină ca imposibilă (Rousseau, Contractul social, vol. 3, cap. 4). Cealaltă extremă se constituie din sistemele politice în care numai o singură persoană conduce (monarhiile în sensul strict sau monocrațiile). Și acest lucru este atât de puțin probabil încât poate fi considerat imposibil într-o societate cât de cât complexă. Astfel, ceea ce
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
linii mari la o anumită viziune a "societății bune" (Arblaster și Lukes, 1971). Privită în acest fel, dimensiunea privește pozițiile de decizie care urmăresc să producă egalitate într-o măsură mai mică sau mai mare în societate. La una din extreme se află ceea ce numim "utopie comunistă" sau egalitate deplină; la cealaltă, o societate total ierarhică în care unul sau foarte puțini indivizi se bucură de majoritatea beneficiilor. Temeiurile inegalității pot varia se pot baza pe moștenire, rasă, crez sau ocupație
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de vedere al substanței politicilor, nu sunt nici egalitare, nici total inegalitare. În ciuda diferențelor dintre aceste țări din punct de vedere al distribuției veniturilor și al serviciilor sociale, principiile normative reprezentate în sistemele lor tind să constituie un compromis între extrema egalității depline și cea a inegalității izbitoare. Într-o anumită măsură, această situație se datorează probabil chiar formulei liberal-democratice. Deoarece grupurile se pot exprima oarecum deschis și pot concura pentru sprijin, în special prin alegeri, există o tendință de echilibru
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu "rigide"; "complexe", iar nu "simple"; "autonome", iar nu "subordonate"; "coerente", iar nu "dezbinate" (Huntington, 1968: 13-24). Este discutabil dacă, urmându-l pe Huntington, ar trebui să concluzionăm că cel mai înalt grad posibil de instituționalizare se găsește întotdeauna la extremele polare ale acestor patru dimensiuni. Între cele patru variabile poate exista un compromis: "adaptabilitatea" poate afecta gradul de "coerență"; este probabil mai bine să existe o oarecare "dezbinare", dacă aceasta înseamnă un nivel redus de "rigiditate". Totuși, în măsura în care analiza se
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să le percepem ca fiind caracterizate de grade diferite de asprime. În același timp, în linii mari, regimurile se bucură și de diferite niveluri de sprijin individual și de integrare. În sfârșit, putem presupune că nu există sisteme politice la extremele acestor dimensiuni, cu alte cuvinte, nu există sisteme politice lipsite complet de coerciție sau de sprijin. Dacă punem astfel problema, nu mai este nevoie să explicăm existența sprijinului și a coerciției, presupunând că în toate cazurile există întotdeauna o cantitate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
-lea. Aceste perspective au afectat comportamentul și totodată ideile creatorilor constituțiilor. Opoziția față de grupuri s-a extins față de partide, care adesea nu erau nici ele recunoscute; în cel mai bun caz, rolul lor era neglijat. Doar autorii heterodocși de la ambele extreme ale spectrului ideologic (fie apărători ai "vechii ordini", fie radicali) și câțiva observatori atenți precum Tocqueville și-au îndreptat atenția spre rolul grupurilor în noua ordine politică "burgheză", în special cel al grupurilor de afaceri. Dar pentru majoritatea teoreticienilor din
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în aceste două cazuri. În al doilea, grupul prezintă relații durabile și chiar permanente; în primul, el există pentru a promova scopuri specifice. Această distincție nu constituie o dihotomie, ci corespunde celor două poziții extreme din cadrul unei dimensiuni. La o extremă se află entități precum familiile, triburile și grupurile etnice, religioase sau ocupaționale de care membrii sunt legați deoarece se întâmplă să aibă caracteristici în comun: contextul în care te naști poate avea implicații pe viață. Aceste grupuri există deoarece, pentru
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau ocupaționale de care membrii sunt legați deoarece se întâmplă să aibă caracteristici în comun: contextul în care te naști poate avea implicații pe viață. Aceste grupuri există deoarece, pentru membrii lor, exprimă "trăsături" profunde și aproape indisolubile. La cealaltă extremă sunt entitățile care există pentru a-și atinge un scop, fie că este vorba de apărarea unui segment social, promovarea unei idei, îmbogățirea sau simpla plăcere a jocului. Cei care se alătură unei astfel de organizații nu o fac totdeauna
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
totuși, în general, apartenența apare și este întreținută datorită scopurilor. Într-un fel, grupurile care exprimă tipare relaționale se bazează pe trecut, în timp ce acelea care există pentru a apăra sau promova un scop sunt orientate spre viitor. Între aceste două extreme există un număr mare de grupuri care promovează scopuri, dar creează și legături de natură afectivă între mulți dintre membri. Grupurile comunitare și cele asociative Spunem că sunt comunitare grupurile care înfățișează tipare relaționale, iar asociative cele care se constituie
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tribale în care există un singur grup cutumiar (un trib) și unde cererile sunt articulate exclusiv prin intermediul acelui trib. Un astfel de caz este atât de rar, mai ales în lumea contemporană, încât se poate spune că este inexistent. Cealaltă extremă este de asemenea inexistentă: este cea a societății complet asociative în care grupurile comunitare au dispărut și în care cererile sunt formulate și articulate prin tot atâtea grupuri asociative câte scopuri există, cu posibilitatea foarte clar conturată ca orice nouă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cadru pentru răspuns. O societate complet asociativă, sau mai bine zis, una care este preponderent asociativă, este societatea în care grupurile articulează cu adevărat cererile, din moment ce grupurile au scopuri, iar sprijinul de care beneficiază se bazează pe aceste scopuri. Cealaltă extremă o constituie societatea comunitară în care nu există aproape niciun fel de "articulare" a cererilor, în sensul strict; există o selecție a temelor în corespondență cu scopurile grupurilor comunitare. Acolo unde asociațiile dependente sunt preponderente există o oarecare articulare și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
presa scrisă la radio și apoi la televiziune, o soluție a fost uneori ca presa scrisă să fie organizată pe baza asociațiilor independente, iar ca radioul și televiziunea pe baza unei "unice instituții naționale". Statele Unite au fost la una din extreme; sistemele complet autoritare din lumea comunistă și de peste tot, la cealaltă; majoritatea țărilor vest-europene au avut tendința de a adopta un model intermediar. Tabel 8.2 Exemple de prevederi legale pentru presa scrisă, radio și televiziune Presă Radio Televiziune (1
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidelor au devenit din ce în ce mai asemănătoare unele în raport cu celelalte în ultimele decenii ale secolului XX. Majoritatea partidelor și aproape toate cele semnificative pot fi așadar etichetate ca fiind "liberal-democratice". Excepțiile sunt (sau erau) constituite în principal din cele câteva partide de extremă dreapta care au existat începând cu al Doilea Război Mondial și de partidele comuniste, care au fost mai răspândite, dar care au decăzut în mod semnificativ. Țările comuniste și excomuniste estice Partidele liberal-democratice au apărut în Europa de Est în timp ce partidele comuniste
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
totdeauna deschisă în sistemele cu mai mult de un partid. Există diferențe importante în acest sens, diferențe care, la fel ca în sistemele cu un singur partid, se datorează variațiilor în ideologia, baza socială și structura partidelor. La una din extreme, competiția poate fi atât de restricționată încât regimul este aproape impus. Acest lucru se întâmplă când un grup social (bazat pe clasă sau rasă, de exemplu) neagă celorlalți membri ai populației posibilitatea de a participa la viața politică, așa cum s-
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unor puncte de vedere. În practică există totdeauna anumite limitări ale transparenței conflictelor în toate sistemele cu mai mult de un partid. În al doilea rând, natura competiției ce caracterizează sistemul poate să varieze și să se situeze între două extreme. Competiția poate fi la nivel de grupuri sau la nivel de indivizi, sau, mai frecvent, poate rezulta dintr-o combinație a acestor două tipuri. Competiția este la nivel de grupuri când, așa cum am văzut în capitolul 7, partidele sunt strâns
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În plus, frecventa retrasare a districtelor creează probleme organizațiilor de partid, care se opun frecvent unor astfel de schimbări. Chestiunea este deosebit de serioasă când numărul mandatelor este mic, și este cel mai greu de rezolvat în cazul districtelor uninominale. La extrema cealaltă, ea este complet evitată când întreaga națiune este un singur mare district, ca în Olanda și Israel, sau când resturile sunt centralizate la nivel național. Având în vedere numărul mare de sisteme electorale și permutările aproape nelimitate care se
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și în regiunea atlantică. Care este potențialul lor de exercitare a influenței? Depinde puterea sau "ponderea" partidelor de stabilitatea lor? Avem motive să ne îndoim că între stabilitate și putere există totdeauna o strânsă legătură. Legătura există probabil la ambele extreme, în aceea că de regulă "ponderea" partidelor foarte instabile nu este mare, iar partidele foarte stabile sunt de obicei puternice. Dar, cu siguranță, legătura nu este la fel de puternică în punctele intermediare. De exemplu, cel puțin aparent, unele partide care s-
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fiind în același timp ridicate în slăvi în teorie. Problema reală este faptul că implementarea constituțiilor se face în grade variate în fiecare țară și că motivele pentru care constituțiile sunt mai mult sau mai puțin aplicate țin, la o extremă, de cutumele și tradițiile peste care constituția nu poate trece și, la cealaltă extremă, de dorința deliberată a conducătorilor din acel moment de a nu le implementa. Astfel, analiza structurilor de guvernare implică o privire atât asupra acestor structuri așa cum
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
implementarea constituțiilor se face în grade variate în fiecare țară și că motivele pentru care constituțiile sunt mai mult sau mai puțin aplicate țin, la o extremă, de cutumele și tradițiile peste care constituția nu poate trece și, la cealaltă extremă, de dorința deliberată a conducătorilor din acel moment de a nu le implementa. Astfel, analiza structurilor de guvernare implică o privire atât asupra acestor structuri așa cum sunt ele, cât și asupra măsurii în care acestea urmează preceptele constituției. În capitolele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de legislație, la rigiditate maximă, atunci când niciun fel de amendament nu este permis. Constituțiile din Noua Zeelandă și Israel sunt în întregime flexibile; Marea Britanie nu are constituție, ci un număr de statute care pot fi modificate prin alte statute. La cealaltă extremă, unele constituții sunt într-adevăr foarte rigide. Constituțiile pot fi rigide "în mare" sau "în detaliu". Întreaga constituție poate fi făcută rigidă prin solicitarea unor majorități speciale ale legislativului (între trei cincimi și două treimi în mod normal), prin alegerea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a ajuns și ea să joace un rol important în dezbaterile asupra centralizării. Aceasta în special datorită experienței sistemelor economice extrem de centralizate cum sunt sistemele comuniste sau unele sisteme occidentale cu economie mixtă. Înainte, critica era mai frecvent îndreptată către extrema cealaltă (ineficiența organelor descentralizate), deoarece cultiva duplicarea. Apoi s-a pus accentul pe evitarea ineficienței centralizării. De fapt, dorința de a reduce ineficiența a dus nu doar la introducerea instituțiilor federale, ci și la alte mișcări spre descentralizare care au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
domenii, dar, în privința celorlalte două există neclarități și lipsesc indicațiile reale. Modelul este astfel parțial reușit și parțial nereușit. Este parțial reușit în aceea că articulează un număr de caracteristici clar definite care permit unei poziții "intermediare" între cele două extreme statul unitar și confederația să capete un conținut exact. Într-un stat unitar, doar organul central este independent din punct de vedere legal, celelalte autorități subordonându-se guvernării centrale. Într-o confederație, guvernarea centrală există doar pentru că statele membre sunt
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]