5,918 matches
-
cutare personaj e beckettian, cutare își trage seva din Rabelais, Proust ori Céline etc.), care să stabilească o filiație între cultura savantă și banda desenată, pentru a-i conferi acesteia vechimea constitutivă a întregii tradiții culturale legitime (și care nu ezită, cum am mai spus, să-i împingă originile cât mai departe în timp, până la tapiseria Bayeux, dacă nu chiar până la Cartea egipteană a morților și chiar până la desenele din peșteri).701 Odată cu "diviziunea muncii" între editori, comentatori, critici, producători, se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
puteri speciale caută răzbunarea personală, ori se găsește într-o căutare (a părinților, a iubitei), care îl face un campion al binelui, agent justițiar, mai ales în cadrul javanez, în stilul tradițional de luptă (silat), și în prezentare grafică ce nu ezită să recurgă la violență și sadism. Un alt stil de succes este remadja (cuvânt care denotă adolescența și inocența, în domeniul sentimentalității juvenile), în care sunt discutate dificultățile tinerilor în lumea adulților, în lumea urbană, creuzet de transformări sociale, în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o formă de artă tratată cu condescendență de către stabilimentul literar, dar care și-a construit propriul discurs critic; în fine, ea întruchipează un corpus de mitologie contemporană din care s-au inspirat televiziunea și Hollywood-ul.735 De altfel, autorul nu ezită să afirme că super-eroii sunt dintre cele mai cunoscute personaje fictive concepute vreodată, unii dintre aceștia ajungând la un grad de recognoscibilitate mondială, Superman, Batman sau Spiderman fiind cunoscuți în toate colțurile lumii, chiar și de către cineva care nu a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
combinație între miturile lui Frankenstein, al lui Mr. Hyde și al științei, eroul-monstru, "strigătul existențial al umanității" și al durerii de a fi viu), Wolverine (cel care face din propria furie cea mai de temut armă, prin care ne purifică, neezitând să ucidă "pentru păcatele noastre"), Punisher (răspunsul la condițiile sociale, personaj pe linia lui Rambo sau Dirty Harry, cu miză concretă transpusă însă în reacții puerile și repetitive, ucigând cât mai mulți criminali cu o furie care nu mai este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și își trase perna mai confortabil înainte de a stinge lumina. O oră mai târziu, se ridică în capul oaselor. Se tot foise, dar nu reușise să adoarmă. Nici măcar nu moțăise. Împinse pilota la o parte și se sculă din pat. Ezită o clipă înainte să meargă în bucătărie și să scoată plicul crem cu adresa tipărită din coșul de hârtii. Mirosea un pic a tăieței chow mein, și Darcey strâmbă din nas. Își strecură degetele sub foița plicului și scoase felicitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Bun. Se ridică și zâmbi. Nu e vina ta. Conexiunea e de vină. Ai nevoie de un cablu nou. — Poți să-mi faci rost de unul chiar acum? întrebă ea. Astăzi sunt foarte ocupată și am nevoie de computer. Păi... ezită el. Nu sunt sigur. Și la IT suntem cam ocupați și nu prea știu dacă am timp să scotocesc printre cabluri astăzi. —Lasă prostiile. Își dorea să nu fi părut atât de arțăgoasă, dar nu se putuse abține. O părticică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Pajură, anunță Anna, privindu-l pe Neil. E alegerea ta. — Răspund eu primul, zise acesta. Anna luă un cartonaș din teanc. În a câta zi a genezei a făcut Dumnezeu soarele, luna și stelele? Neil zâmbi și răspunse fără să ezite: —A patra. —Corect. Masa 6 jubilă zgomotos. Anna își luă o figură gravă. —Darcey. Al câtelea președinte al Statelor Unite a fost George W. Bush? Darcey închise ochii și începu să numere. Când era mică, tatăl său o pusese să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doare. Suntem divorțați, îi aminti Darcey. Așa că n-are de ce să doară. Dar și-așa... E un pic... ciudat, recunoscu ea. Tipa de care e interesat, Anna, e una dintre prietenele mele. —Darcey... Tish voi să spună ceva, dar apoi ezită. —Ce? — Încă o prietenă care se cuplează cu un bărbat din viața ta? Darcey râse. —De data asta e altfel. De fapt, mă bucur pentru ei dacă sunt împreună. Ea e un om extraordinar, iar el... mă rog, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Biserica din Rathfinan e micuță - va fi plină până la refuz de invitați, dar va arăta grozav. O să mergi doar câțiva pași până la altar și înapoi. Dar fiecare trebuie să știe ce are de făcut. Domnișoarele tale de onoare sunt... zise ezitând un moment, Mischa și Courtney. Vin din State și stau la castel. Nieve dădu din cap. —O să fie aici cu două zile înainte. —Le-am programat câte un tratament în seara dinainte de repetiție la Gletniki Spa, la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu mine. Am să pot să-i returnez tatei o parte din banii pe care a trebuit să îi cheltuiască pe Lorelei; și asta e bine. —Știi, eu nu m-aș grăbi să-i dau banii tatălui tău, zise Darcey ezitând. —Hm? —Nieve, cred că lui i-a plăcut să te poată ajuta. Cred că l-a făcut să se simtă bine. Nieve rămase tăcută preț de câteva clipe. Poate că ai dreptate, nu m-am gândit la asta. Minune, chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
obligațiile ei. Și o budă plasată afară are obligațiile ei, mi-am spus. Anticipând ce avea să urmeze, am căscat În sinea mea, dar am zis: — Cred asta, cu siguranță. Am spus-o pe un ton atât de afectat, Încât ezită un moment Înainte de a continua cu frazele uzate pe care le mai auzisem de atâtea ori Înainte. „Nevoia de discreție“; și „nu doresc implicarea autorităților În treburile mele“; și „respect desăvârșit pentru confidențialitate“ etc., etc. Așa e În meseria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să uit de acea mică escapadă. Dar nu era Carola, căci vocea continuă: — Sau să zic mai bine azi-dimineață. Era destul de târziu, tu erai pe picior de plecare, iar eu tocmai mă Întorceam de la o petrecere. Îți amintești? Frau..., am ezitat eu, Încă nefiind În stare să-mi cred urechilor. — Te rog, fără Frau. Ilse Rudel, dacă nu te superi, Herr Gunther. — Nu mă supăr deloc. Cum aș putea să nu-mi amintesc? — Ai putea, răspunse ea. Păreai foarte obosit. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi foarte recunoscător dacă m-ați contacta. Bineînțeles, există și o recompensă substanțială. Am fost autorizat de către clientul meu să ofer 25% din valoarea lui asigurată, fără nici un fel de discuție. — Se poate ști numele clientului dumneavoastră, Herr Gunther? Am ezitat: — Păi... În mod normal, identitatea unui client e confidențială... Dar Îmi dau seama că dumneavoastră sunteți genul de om care e Învățat cu respectarea confidențialității. — Sunteți mult prea amabil, Îmi răspunse. — Colierul este indian și Îi aparține unei prințese care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am auzit Încheieturile degetelor strânse În pumn târându-se pe scări. El scoase un râs disprețuitor alcătuit În principal din fum de țigară și apoi zise: — Îmbracă-te, plecăm la o plimbare. Și mai bine ai lăsa arma aia. Am ezitat. — Care-i problema? rânji el văzându-mi reținerea. Nu ai Încredere În mine? — Ei, na, cum poți să spui așa ceva? Vine la mine un tip de treabă de la Gestapo și Îmi bate la ușă În miez de noapte și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge ezită suficient de mult Încât să mă uit În spatele meu după ea. I-am spus: — E În regulă. Nu e nimeni aici. Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și atunci ce căutăm aici? Aruncăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Inge și ne-am deplasat spre ușă, dar În timp ce ieșeam m-am Întors și am adăugat: — Eu nu sunt de partea nimănui, și singurul lucru pe care Încerc să-l obțin e adevărul. Dacă vă răzgândiți, vă rog să nu ezitați să mă contactați. Nu m-am apucat de meseria asta ca să arunc În gura lupului pe nimeni. — Nu mi-am Închipuit c-ai fi genul cavaleresc, zise Inge când ne-am aflat din nou afară. — Cine, eu? Ia stai nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ați venit, Herr Gunther. Și Îmi pare rău pentru ieri. A fost nepoliticos din partea mea. Dumneavoastră doar Încercați să ajutați, nu? — Desigur. — Azi-noapte n-am putut să dorm gândindu-mă la ce mi-ați spus despre... - și aici se opri, ezitând pentru o clipă, apoi continuă: Despre Eva. — Amanta lui Paul Pfarr? Ea Încuviință din cap. — E prietenă cu dumneavoastră? Nu suntem prietene foarte apropiate, știți, dar prietene, da. Așa că azi-dimineață am decis să mă Încred În dumneavoastră. V-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jos. Se referea la cea care-i căzuse lui Jeschonnek din mână atunci când Îi zburasem creierii, dar pentru o clipă fata nu știu sigur la care armă trebuia să meargă, la a mea sau la cea care era pe podea. Ezită suficient de mult ca să-l facă pe iubitul ei să repete cererea și În aceeași clipă am reușit să mă eliberez din strânsoarea lui și să-l plesnesc cu Waltherul peste față. A fost o lovitură puternică dată cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unui băiețel neastâmpărat. Am făcut ce mi s-a spus. Știam că nu trebuie să mă pun cu un pistol automat și o scurtă privire aruncată feței lui tăbăcite ca o mănușă de box Îmi spuse că nu ar fi ezitat să mă ucidă dacă aș fi spus și doar o glumă proastă. Când intră În Încăpere, alți doi bărbați, amândoi Înarmați, Îl urmară. Haide, zise bărbatul cu armă automată. Voi doi, ridicați-vă! Eva Îl ajută pe Haupthändler să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pierdut, pe geam. — Vrei să o chem pe Diana la tine să vă jucați ? — Nu. — Vrei să mergi afară la copii ? — Nu. — Dar am ceva de scris. — Fă-ți treaba, zice. De când a învățat să zică „fă-ți treba“, nu ezită. Indiferent care e „treaba“, doar că atunci când o spune el pare o mizerie, ceva ce stă între noi ca un tanc rusesc și ne împiedică să mergem în parc, deși am fost o dată astăzi în parc. Acum și-a luat
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
decât douăzeci și patru de ore de când coborâsem dintr-un Jumbo-jet. Și deodată această poveste despre un șarpe înaripat! N-ar fi fost de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos. Sincer să fiu, am ezitat să mă duc la spectacol. Și, dacă aș fi găsit un pretext convenabil, aș fi rămas la hotel, să mă odihnesc, după care aș fi ieșit să mă plimb pe străzi. Uneori, pierdem fără să știm ce șansă am risipit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
voce care le-a spus că au de ales. Dacă vor merge mai departe, vor ieși într-o zi afară din peșteră, dar soarele va fi prea tare pentru ochii lor obișnuiți cu întunericul. Și vor orbi. Nimeni n-a ezitat. Exploratorii și-au reluat căutarea. charros Probabil, orice țară e cunoscută mai întîi prin prejudecăți. Despre italieni ne imaginăm că toți au în repertoriul lor personal O sole mio, despre francezi că toți l-au citit pe Balzac, despre nemți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai bun de făcut în Spania decât să te gândești la moarte, în vreme ce în Franța totul te îndeamnă la superficialitate. Dacă acceptăm aceste simplificări, ce ar trebui să observăm în Mexic? Bănuiesc că dincolo de superficialitate regăsești mereu o pasiune care ezită între tristețe și nevoia de spectacol. Observ și în Ciudad de Mexico o preferință pentru baroc la clădirile patinate de vreme. Privindu-le, mi-ar fi greu să mă hotărăsc în care din cele douăzeci și două de tipuri de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era pustiu. Nici măcar la recepție nu era nimeni. Funcționarul de noapte se retrăsese, doborât probabil de căldură, să ațipească. A apărut buimăcit de somn, mi-a dat cheia și a dispărut din nou. Am ezitat întîi să urc în cameră. M-am întins pe o banchetă și am stat așa vreo zece minute, ascultând murmurul de noapte al orașului. Apoi mi s-a făcut teamă să nu vină cineva să mă întrebe ce așteptam acolo
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]