4,246 matches
-
aceasta e poezia lui Simion Stolnicu, căruia nu-i lipsește vocația, vizibilă în versuri-oracol: Pătrate negre, pătrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza fatală, veac XX, din Autoportret: Sunt copilul negrelor claviaturi Melodios preum e cinteza din păduri, Pentru a schimba lesne fugarii de vis Ai diligenței spre nenoroc deschis, Știu desfolia elegii de Hinduși, Ori deopotrivă albe mănuși. VLADIMIR STREINU Începând a fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și originalitatea de configurație a operei. Mihai RALEA "Istoria literaturii romîne" de G. Călinescu, în Revista română, I, 1941, nr. 7-8. nov.-dec.; p. 512-515
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cei săraci: din punct de vedere material sau spiritual”. În cele trei forme de corupție care au atras atenția sa (cea economică, politică și ecleziastică), Papa Francisc îndepărtează deci încă o dată corupția de impersonalitatea tipică unui proces anonim și fatal, atribuind o înfățișare și celui de-al treilea care plătește prețul corupției. Acest al treilea are înfățișarea săracilor și a atâtor persoane slabe și inocente, precum fiii celui corupt din cazul precedent, dar și oneste, pe care Papa Francisc le
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cel puțin două motive întemeiate de a-l considera tipic pentru postmodernism. În primul rând, Baudrillard a cercetat categorii relevante de teme și concepte, care au fost asumate de către postmodernism drept articulații importante ale fenomenului. Termeni precum simulare, hiperrealitate, strategie fatală, seducție etc. au intrat deja în vocabularul curentului, iar contribuția lui Baudrillard la precizarea sensurilor lor a fost una semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și se axează în jurul altor valori. Conceptele utilizate de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să întindă o capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându-se pe o serie de termeni-cheie cum ar fi: hiperrealitate, simulacru, strategie fatală, obscenitate, scenă, seducție, moartea socialului etc. Deși opera sa este în centrul multor scene culturale (și nu doar franceze), fiind văzut ca un semn al timpurilor postmoderne, dar și un simptom al vremurilor viitoare, Jean Baudrillard și-a indicat constant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile în cauză, ci de seducție și de ceea ce s-ar putea numi o "analiză fatală" (la care Rojek și Turner adaugă și o "analiză voioasă", în sensul apropierii de Nietzsche și a considerării reflecțiilor baudrillardiene despre lumea modernă ca deținând o componentă exuberantă, ludică și destructivă). În aceeași manieră, Rojek și Turner consideră că "nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea de strategie fatală. Barry Sandywell 341 introduce în odiseea baudrillardiană un loc important apartenenței la postmodernitate și postmodernism, structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970: situaționism și critica vieții cotidiene; 1976: semiologie și semiurgie; 1980 2007: postmodernitate și postmodernism. Din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar fascinat de o lume obiectuală aflată într-un continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
potlatch-ului (darurile oferite sunt întotdeauna exagerate, tocmai pentru a umili și provoca, obligând la primirea, în retur, a unui dar mult mai mare), este transformată de către Baudrillard într-o adevărată strategie discursivă, care-i va asigura baza alcătuirii unei "teorii fatale". Logica excesului, a ambivalenței, a reversibilității, consumului și sacrificiului, caracteristice schimbului simbolic se vor regăsi transformate în procedee textuale ce vor să depășească logica discursivă a sistemelor și tratatelor. În primele texte, Baudrillard introduce problematica schimbului simbolic în legătură cu aceea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale lui Baudrillard și el însuși își privește lucrările prin raportare la această problematică, furnizând cel puțin două imagini importante ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând, fatalul"415. Această perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie lipsit de orice strategie...). A doua
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiectului, el este, pentru Baudrillard, localizat în sufragerie. Din moment ce reprezentările ce provin de la ecranul televizorului nu pot fi coroborate, cunoașterea câștigată de aici este deschisă îndoielii"483. În al treilea rând, Anthony King interpretează capitolul dedicat strategiilor ironice din Strategiile fatale (ce conține trei subcapitole denumite sugestiv "Geniul malițios al socialului", " Geniul malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ales că filosoful francez a criticat îndelung concepția tradițională asupra teoriei și analizei văzute în relație de corespondență cu realitatea; în opinia sa, teoria nu poate fi reconciliată cu realitatea, ea fiind de ordinul "provocării" realului și al unei strategii "fatale"). În aceeași măsură, concluzia conform căreia "hiperrealitatea este doar o formă de reprezentare modernă, dar una care nu îndrăznește să-și spună numele"485 nu este, cel puțin în intențiile declarate ale lui Baudrillard, o descriere corespunzătoare simulacrelor de ultim
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ficțiune și realitate a creat multe dezamăgiri americanilor). Încă o dată, modalitatea de a scrie și de a concepe teoria nu vin în corespondența cu realul, ci în provocarea acestuia; America este "prinsă" astfel, ca obiect de studiu, într-o strategie fatală. În interiorul acestei viziuni proprii, "retorica sa flamboiantă" joacă un rol foarte important. Discursul său se axează pe utilizarea unor metafore forță, cum ar fi aceea a deșertului, a automobilului, filmului și a vitezei, ce creează, prin intermediul unui cadraj selectiv, "un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului. Această idee capătă valoare de argument pentru Smith, care se îndoiește că Baudrillard ar fi făcut în mod consistent trecerea de la modernitate la postmodernitate în teoria sa, iar comparația dintre Europa și America i se pare a fi exemplul "fatal" pentru deconspirarea acestei poziții. O poziționare atât de tranșantă nu este de regăsit în afirmațiile lui Baudrillard, unele dintre ele lăsând o cu totul altă posibilitate de interpretare. Astfel, asumându-și postura de francez și fără a dori să generalizeze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumii și să devină un eveniment prin capacitatea sa de anticipare a lucrurilor viitoare (de altfel, despre Baudrillard ca patafizician s-au scris numeroase studii). O singură caracteristică este cu adevărat constitutivă teoriei aceea de a se constitui în "semn fatal", în exagerare a realității ea poate să fie mai seducătoare și chiar mai ironică decât realul iar această proprietate este considerată o șansă de a reinventa iluzia, care cunoaște un moment de criză sub presiunea multiplelor tipuri de simulări caracteristice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
situează într-un moment de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura strategie care mai poate da roade în această situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a ei"511. Aceasta ar fi, de fapt, regula fundamentală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura strategie care mai poate da roade în această situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a ei"511. Aceasta ar fi, de fapt, regula fundamentală a schimbului simbolic, căci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
linia descifrării schemelor teoretice și a modalității sale de a scrie. Jean Baudrillard a aplicat trihotomia realizată de Walter Benjamin la nivelul operei de artă asupra destinului seducției, însă această ordonare va fi completată cu un alt stadiu în Strategiile fatale. Benjamin a analizat situația operei de artă în era reproductibilității ei tehnice, oferind o genealogie a acesteia care s-a finalizat cu distingerea a trei etape principale: prima, în care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și agon-ului; al doilea, stadiul estetic, caracterizat de strategia seducătorului kierkegaardian, apropiindu-se de ironie, diabolic, relații interumane și dialectica lor; al treilea, cuprinzând trăsăturile etapei politice, în care seducția se pierde în simulare, în solicitare și schimb. În Stategiile fatale, Baudrillard adaugă o lume a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al crizei și al anomaliilor. Cele trei figuri dominante ale acestei etape, și anume obezul, ostaticul și obscenul, demonstrează, prin profilul lor, dispariția seducției sau, cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ironică, să mizeze pe absența sau ambiguitatea sensului, să instituie secretul, amânarea, regula și deconstrucția ca elemente de bază. Cu alte cuvinte, în grila hermeneutică baudrillardiană, sugestia ce ni se oferă este aceea de a schimba paradigma "banală" cu cea "fatală", pentru ca un discurs să fie cu totul altfel receptat. 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă Pentru Jean Baudrillard, discursul poartă întotdeauna cu sine dorința de a produce sens, pe când limbajul și scriitura nu sunt decât forme aluzive ce transportă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pozitivist și o analiză de tip literar, care îi va nuanța particularitatea teoriei și a modului său de a scrie, astfel încât "teoria socială îi procură fundamentul stabil al identificării formelor, iar poeticul/filosoficul îi asigură bazele pentru strategiile critice și fatale cu care le va investiga"571. Gane consideră că este o greșeală catalogarea rapidă a unor lucrări semnate de către Baudrillard ca fiind neacademice; ele sunt suprasaturate de limbajul sociologic și filosofic care provine din perioada sa de formare, iar obiectul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]