5,250 matches
-
țese un fel de mit personal 189. Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii care simbolisează pentru Quinet răbdarea, fidelitatea nealterată față de patrie și mânia în fața "pretendenților", dușmani politici care nesocotesc Statul. Romantism ale cărui urme le găsim în Itaca lui Botho Strauss în care livada lui Laerte este un paradis regăsit. Imagine a unui Heimat restaurat"192. "Apfel, Feigen
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
interioară a unui om modern pradă contradicțiilor unei psihoze". Itaca este spațiul valorilor tradiționale pe care eroul modern călit în războaie nu poate să le mai suporte. Cea mai recent apărută, Itaca per sempre, de Luigi Malerba 210, povestește cu fidelitate întoarcerea lui Ulise, dar introduce, încetul cu încetul, o schimbare notabilă în întâlnirea dintre Ulise și Penelopa. Aceasta, furioasă că soțul ei, pe care l-a recunoscut din prima clipă, nu-i dezvăluie secretul identității pe care numai Telemah și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trebuie să caute ca pe ceva prețios casa lui dincolo de această rezervă: Da, nimic nu s-a schimbat. Totul continuă să prospere, să crească./ Dar cei care trăiesc, cei care iubesc aici s-au născut pentru a fi credincioși". Această fidelitate a sinelui față de sine, încarnată la Homer în figura soției, dar și în cea a câinelui Argos, a doicii, a lui Eumeu, este fidelitatea ființelor față de ele însele în egalitatea lucrurilor cu sine, în constanța care, în amintire, constituie identitatea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Dar cei care trăiesc, cei care iubesc aici s-au născut pentru a fi credincioși". Această fidelitate a sinelui față de sine, încarnată la Homer în figura soției, dar și în cea a câinelui Argos, a doicii, a lui Eumeu, este fidelitatea ființelor față de ele însele în egalitatea lucrurilor cu sine, în constanța care, în amintire, constituie identitatea, fidelitatea care e cea mai mare distanță a sinelui față de sine în inima acelui care se întoarce și pe care Hölderlin o numește neliniște
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a sinelui față de sine, încarnată la Homer în figura soției, dar și în cea a câinelui Argos, a doicii, a lui Eumeu, este fidelitatea ființelor față de ele însele în egalitatea lucrurilor cu sine, în constanța care, în amintire, constituie identitatea, fidelitatea care e cea mai mare distanță a sinelui față de sine în inima acelui care se întoarce și pe care Hölderlin o numește neliniște (Sorge) pe care poetul o duce în inimă și pe care cântecul de întoarcere 220, "dulce ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
crud", unul din episoadele biblice cele mai cumplite. El ne interesează prin singularitatea lui și datorită faptului că este vorba de o dublă poveste de ospitalitate. Nu vom stărui prea mult asupra rescrierii propriu-zise a episodului. Rousseau urmează cu destulă fidelitate Cartea judecătorilor în privința povestirii care primește însă o haină proprie. Ca și François Van Laër putem vedea în această adaptare interpretativă, ceva care servește drept "test de proiecție" care "excavează bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu se disting ca modele de virtute. Ironia flaubertiană se distinge nu numai în semnătură ("Și iată povestea sfântului Iulian Ospitalierul, cam așa cum o găsim, pe un vitraliu de biserică, în ținutul meu" - în care "cam așa cum" semnalează dualitatea narațiunii, fidelitatea și infidelitatea naratorului) dar și în titlu care poartă în el însuși un clivaj, o diviziune, fiindcă acest Iulian este neospitalier prin excelență: el și-a omorât oaspeții cărora soția lui le oferise propriul pat. Între cele două paturi ale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un singur cuvânt, murmurat foarte încet: "Adio" care închide definitiv ușa ospitalității furate și care, fără a renega atitudinea de rezistență a sa, este mărturisirea unei legături, care undeva a existat. Pentru a nu vorbi, să formulezi informulabilul într-o fidelitate față de sine însuși, într-o tăcere sfărâmată care păstrează integritatea refuzului, acesta este sfârșitul acestei povești în spațiu închis de mare tensiune. Comparate cu dificultățile lingvistice ale omului din Nord din nuvela lui Pirandello, "Departe" (Lontano), pe care le vom
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
puțin de a traduce și mai mult de a adapta la gustul receptorilor operele străine, adică de a proceda la naturalizarea cea mai completă posibilă. Această libertate de interpretare, care are drept scop plăcerea publicului și drept consecință eleganța în detrimentul fidelității servile față de original, este împărtășită de către un D'Alembert care își justifică traducerea din Tacit, arătând că traducătorul trebuie să rivalizeze cu modelul său și să facă operă de creator și nu de simplu copist. Traducătorul francez consideră că el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Xenia este ereditară (vezi Iliada) unde războinicii dușmani, Glaucus și Diomede descoperă că bunicii lor, Belephoron și Oenus, au fost xenoi și și-au schimbat cadouri (Iliada, 6.119-236). Ei renunță să se lupte, arătând astfel că instituția xenia transcende fidelitățile politice. 53* Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 68, I (nota trad.). 54 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 62, I (nota trad.). 55 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, pp. 35-36, II (nota trad.). 56 *Pentru versiunea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altă parte, modelul intelectualist maimonidian 273 respinge ideea că unele locuri sunt în mod intrinsec sacre în raport cu altele; astfel, universalismul maimonidian oferă diferitelor spații proximitate egală în raport cu Dumnezeu și explică existența unui singur templu (Ierusalimul) central în istoria iudaica, prin fidelitatea acestui fapt față de ideea unicității lui Dumnezeu. Esențial și relevant pentru evrei devine, astfel, în opinia lui Maimonide,274 această unicitate a templului și localizarea sa geografică.275 Golita de sensul ei religios autentic, credința idolatrica în Israel că pământ
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
gradul de dificultate a întrebărilor este diferit de la un elev la altul; intervine o puternică varietate intra-individuală și interindividuală; performanța elevului este afectată de starea sa emoțională în momentul răspunsului; evaluarea orală oferă un grad scăzut de validitate și fidelitate; se consumă mult timp în cazul în care se evaluează toți elevii ;examinările orale nu evaluează aceleași calități ca și probele scrise, în sensul că ceea ce știe elevul, cunoștințele acestuia, nu sunt singurele criterii care contează; intervin și alte criterii
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
în jurul căruia să se organizeze canonul moderației. În acest mod, odată cu monumentala monografie dedicată lui Maiorescu din 1940, E. Lovinescu recuperează linia intelectuală pe care Istoria din 1925, dacă nu o ignorase complet, o socotise marginală.Moderația, apărarea demnității intelectuale, fidelitatea față de principiul libertății devin valorile ce acordă junimismului calitatea de centru al canonului. Scriind despre Maiorescu și junimism, E. Lovinescu scrie despre urgența revizitării unui timp ce refuză deriva populistă. În acest mod, după un deceniu și jumătate, ciclul junimist
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
școalei Bărnuțiu“. Anii dintre 1866 și 1876 sunt marcați de două borne temporale ce influențează, pe durată lungă, evoluția liberalismului conservator junimist. Adoptarea Constituției de la 1866 și întronarea prințului străin furnizează Junimii două dintre punctele centrale ale imaginarului ei politic - fidelitatea față de compromisul constituțional, față de proprietate, libertatea și domnia legii, pe de o parte, și atașamentul față de dinasticism și ostilitatea față de resurecția republicanismului iacobin, pe de altă parte. Până la 1914, junimismul va alege să se asocieze cu ordinea juridică și po
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a imaginarului ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care lucrează, în 1913, alături de Titu Maiorescu, în circumstanțele Păcii de la București, el însuși gânditor politic care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile postbelice dominante. Posteritatea Junimii este marcată în plan ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ne învață faptul că distincția dintre bine și rău este reală. Opiniile se schimbă, moravurile se modifică, credințele se înalță și se prăbușesc, dar legea morală rămâne scrisă pe tăblițele eternității. [...] Dreptatea este dreptate, mila milă, onoarea onoare, buna-credință bună-credință, fidelitatea fidelitate, încă de la început [...] moralitatea nu este trecătoare [...], să nu uităm că, în cazul în care coborâm standardul nostru în Istorie, nu-l vom putea menține nici în Biserică sau în Stat”. (550-552) Aceste afirmații constituie o agendă morală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
învață faptul că distincția dintre bine și rău este reală. Opiniile se schimbă, moravurile se modifică, credințele se înalță și se prăbușesc, dar legea morală rămâne scrisă pe tăblițele eternității. [...] Dreptatea este dreptate, mila milă, onoarea onoare, buna-credință bună-credință, fidelitatea fidelitate, încă de la început [...] moralitatea nu este trecătoare [...], să nu uităm că, în cazul în care coborâm standardul nostru în Istorie, nu-l vom putea menține nici în Biserică sau în Stat”. (550-552) Aceste afirmații constituie o agendă morală pentru studierea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interne ale României, iar pe termen scurt convingerea liderilor sovietici că la București exista o conducere fermă și că evenimente precum cele din Ungaria era imposibil să aibă loc. Ca mijloace pentru atingerea acestor obiective se aveau în vedere declararea fidelității absolute față de Moscova și, în același timp, folosirea la maxim a tuturor oportunităților oferite de acțiunile externe sovietice pentru consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS cu privire la cultul personalității lui Stalin a condus la spargerea unității ideologice a partidelor comuniste, dominate până atunci de conceptul fidelității absolute față de Moscova. Raportul secret prezentat de liderul PCUS a trezit sentimente contradictorii, mergând de la îngrijorare la entuziasm. Deși nimeni nu s-a opus ideilor din raport, ba chiar, potrivit tradiției, adeziunea a fost unanimă, pentru o parte a conducerii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vor manifesta vor fi unele de nuanță (de exemplu, tonul mai moderat al retoricii antiiugoslave) sau de lansare a unor propuneri, în cadrul acțiunilor mai largi inițiate de sovietici. 5. Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 Exprimarea fidelității față de principiile care stăteau la baza politicii externe a URSS și susținerea acțiunilor care decurgeau din acestea aveau și menirea de a oferi o „umbrelă” sub care regimul condus de Gheorghiu-Dej să-și poată urmări în liniște propriile obiective. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
punctul de vedere al regimului de la București, se considera că „prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică este elementul fundamental al politicii externe a R.P. Române”. A patra componentă majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se regăsea în expresiile de fidelitate față de doctrina marxist-leninistă, față de URSS ca lider al mișcării comuniste mondiale, față de lagărul socialist. în cadrul acestor elemente generale, se remarcă atenția deosebită acordată luptei împotriva oportunismului și revizionismului, pentru unitatea rândurilor partidului și a păstrării disciplinei de partid, de care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Benito Mussolini, din detenția la Gran Sasso, și l-a luat ostatic pe Miklos Horthy, regentul Ungariei. Skorzeny era comandantul unei unități speciale, care crescuse foarte mult în timp, fiind formată din voluntari excelent antrenați. Ca urmare a competențelor și fidelității, aceasta din urmă dovedită din plin după atentatul din 20 iulie 1944, Hitler i-a încredințat lui Skorzeny comanda secțiunii a II-a din Serviciul Secret al Armatei, care avea ca atribuții sabotajul și demoralizarea inamicului. La începutul lunii septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Germania dorea recuperarea teritoriilor românești, îndeosebi ajungerea pe Carpați, și a resurselor petroliere, la care se adăuga necesitatea hărțuirii sovieticilor în teritoriile pe care aceștia le controlau. Mișcarea Legionară urmărea refacerea structurilor sale în teritoriu și să dea dovezi de fidelitate față de Reich, sperând în revenirea la putere în România. Desigur, cei doi parteneri nu erau egali, legionarii fiind în evidentă poziție de subordonare, după ce căutaseră cu disperare ani la rând să recâștige bunăvoința germanilor. Totuși, începând din toamna 1944 și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între cei „activi politic”, al căror număr era, după aprecierile sale, disproporționat de mic, față de toți cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, “împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București în ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22 își mai aduc aminte probabil de o manifestație în fața clădirii în care era atunci Ambasada Albaniei la București, la care Stelian
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]