6,757 matches
-
atunci când se referă la "factorii propulsivi în problematica filozofică", Blaga însuși are în vedere aspectul conceptual, fiindcă vorbește despre idei "totdeauna foarte abstracte, aproape imponderabile" (vezi subcapitolul precedent). Chiar modul în care Blaga prezintă apoi justificarea metodei alese de către un filozof explică acreditarea pe care o capătă treptat tocmai un astfel de concept fundamental. Metoda aleasă spune Blaga se dovedește inițial "suficient de precară", însă ea are să se legitimeze "ulterior prin însăși punerea ei în exercițiu", așadar "mai mult de facto
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ulterior prin însăși punerea ei în exercițiu", așadar "mai mult de facto, prin puterea ei de a organiza datele cunoașterii și de a clădi o lume" (ibid.). 29 Ibid., p. 96. Recurgând la un joc al formulărilor antinomice, Blaga precizează: "Filozoful interpolează experiența în masive preocupări teoretice; omul de știință interpolează actele teoretice în masa experienței". 30 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 62. 31 "Cuvântul de modă veche înțelepciune (înțelepciune despre lume, despre lume și viață)" este echivalat de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
produsul unei supralicitări, al importanței exagerate ce li se acordă faptelor istorice. Altminteri, Husserl recunoaște că "avem nevoie de istorie", dar "nu în maniera unui istoric, pentru a ne pierde în complicațiile contextelor de dezvoltare din care au rezultat marile filozofii, ci pentru a lăsa chiar aceste filozofii să acționeze asupra noastră, conform propriului lor conținut spiritual" (ibid., p. 72). Sublinierea pe care o face Husserl în acest context: "Nu de la filozofi, ci de la fapte și probleme trebuie să pornească imboldul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
li se acordă faptelor istorice. Altminteri, Husserl recunoaște că "avem nevoie de istorie", dar "nu în maniera unui istoric, pentru a ne pierde în complicațiile contextelor de dezvoltare din care au rezultat marile filozofii, ci pentru a lăsa chiar aceste filozofii să acționeze asupra noastră, conform propriului lor conținut spiritual" (ibid., p. 72). Sublinierea pe care o face Husserl în acest context: "Nu de la filozofi, ci de la fapte și probleme trebuie să pornească imboldul spre cercetare" (ibid., p. 73) devine "cuvânt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
complicațiile contextelor de dezvoltare din care au rezultat marile filozofii, ci pentru a lăsa chiar aceste filozofii să acționeze asupra noastră, conform propriului lor conținut spiritual" (ibid., p. 72). Sublinierea pe care o face Husserl în acest context: "Nu de la filozofi, ci de la fapte și probleme trebuie să pornească imboldul spre cercetare" (ibid., p. 73) devine "cuvânt de ordine în fenomenologie", așa cum arată Al. Boboc (Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 92), și trimite la efortul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea absenței generalului la o frustrare conceptuală de tip romantic. 70 Cf. ibid., cap. II, consacrat catholitei. 71 C. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
78-79). Această trimitere la Noica nu este deloc gratuită. Chiar modul în care autorul definește judecata de tipul I D ni se pare sugestiv în ceea ce privește demersul "descriptiv" al lui Dilthey și numeroasele determinații care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului, conform viziunii sale. Primordialitatea acestei "științe descriptive" (deskriptive Wissenschaft) este subliniată în Einleitung... (p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
legilor, adică a sensurilor generale ce ar comanda desfășurarea în timp a etniilor și societăților" (s.n. Scrisori despre logica lui Hermes, p. 81). Dacă aplicăm asupra viziunii lui Dilthey grila "judecății determinante", observăm că modelul ei l-a condus pe filozoful german atât spre științele descriptive, cât și spre istorie, dar, în acest ultim caz, numai spre "o istorie cu sens de reconstituire a trecutului în adevărul lui". Concluzia lui Noica în legătură cu acest tip de judecată ne trimite încă o dată la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
94 M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 374. 95 Ibid. 96 Apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 120. 97 Ibid. 98 L. Blaga, Ființa istorică, p. 176. 99 În alt loc, Noica modulează astfel această idee: "Toți filozofii spun același lucru. Dar dacă spun același lucru, de ce-l mai spun? Pentru că fiecare îl spune altfel, și-atunci el devine altceva. Poarta pe care intri contează" (apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 92). 100 G. Simmel, Vom Wesen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vina pe care deocamdată o simte dîndu-i frisoane este că ceva a scăpat înțelegerii lui, sau că acest ceva este blocat în refuzul de a vedea lucrurile sub o altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exemplu, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Mo u lins, un soț acuzat că și-a constrâns soția să întrețină raporturi contra naturii este ars în piața publică. Alte exe cu ții au loc pe parcursul secolului următor, chiar dacă unii filozofi iluminiști au încercat să pledeze „în favoarea indife ren ței gu ver nu lui și a societății față de o greșeală privată“. La spo ve da nie, creștinii ar trebuie chestionați asupra sexualității lor. Preoții sunt sfătuiți să insiste și să ceară
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
misiunea acestei categorii sociale, iar Mircea Eliade și alți fruntași ai noii generații pledau pentru o regândire a condiției intelectualului. Pare curios să se observe că ideile exprimate atunci pe această temă sunt azi atât de actuale în pledoariile "noilor filozofi". A fi intelectual e un mod de existență în lume, caracterizat prin participare critică la nevoile acesteia, prin străduința de a-i lămuri orizontul în sens umanist. Intelectualul nu poate fi un simplu artizan, fie și deținător de subtile instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
inițiate de Pierre Bourdieu în Homo academicus și alte scrieri. Intelectualul dispune, evident, de o putere simbolică ce nu poate fi neglijată într-o societate modernă. De la Montesquieu la Malraux și de la acesta din urmă la incitantele eseuri ale "noilor filozofi", o fomentație continuă a făcut să se contureze mai precis, nu o dată și convulsiv, rostul intelectualului în societate. Bernard-Henri Lévy se întreba nu demult (Eloge des intellectueles, 1987) dacă se mai poate închipui lumea fără această categorie socială, semnificând în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la un consens în această privință. Ei sunt de acord însă că stările de criză comportă analogii, reveniri periodice, dacă nu chiar similitudini, cum ne avertizează din celălalt secol Clément Juglar cu referire anume la spațiul economiei. Mai aproape de noi, filozofi ai culturii, îndeosebi spenglerienii și adepții lui Tonybee, au făcut poate abuz de ideea ciclurilor în istorie, dar ei au sensibilizat în același timp spiritele pentru acest tip de reflecție. Studiul structurilor și conjuncturilor nu se mai poate închipui acum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
transpun atât de ușor în alte lumi, spune Cioran. Mărturisește că Sfântă Teresa de Ávila femeia care reabilitează un intreg sex condamnat l-a învățat în cele pământești, dar mai cu seamă în cele cerești, mai mult decat nu știu câți mari filozofi. M-ar stingheri să fiu numit discipol al lui Schopenhauer sau al lui Nietzsche; dar oare mi-aș putea stăpâni bucuria, cănd m-ar chema discipolul sfintelor?"9 Cioran asculta de îndemnul sfintei: "Tu nu trebuie să mai stai de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul să fie încurajat la lene: „«Cei însetați mergeți la apă» (Is., 55, 1), spune Isaia; iar Solomon sfătuiește: «Bea apă din vasele tale!» (Prov., 5, 15). Filozoful Platon, luând această idee de la evrei, poruncește în «Legile» sale (Platon, Legile, VIII, 844 AB), ca plugarii să nu scoată și să nu ia apă de la alții, până ce mai întâi nu sapă în pământul lor până dau de pământ bun
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
nu ar avea substanță în absența unei baze educaționale adecvate și a unui capital uman de calitate. 1.5. Educația și capitalul uman premise ale pieței cercetării- dezvoltării-inovării Adam Smith evidenția că "diferența dintre caracterele cele mai deosebite dintre un filozof și un om obișnuit pare a nu se datora atât de mult naturii lor, cât deprinderilor și educației"50. De aici și legătura indestructibilă dintre educație (în sensul de învățare) și capital uman. În absența acestora, nu am putea vorbi
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ăeroul din Popa Duhu). În scriptele școlii, Nică e înscris: Ștefănescu Ion. Mama Smaranda dorește să-l facă preot, fiind înscris la "fabrica de popi": Școala catihetică din Fălticeni, condusă de N. Conta ăunchiul filozofului Vasile Conta). Aici nu mai este Nică a lui Ștefan a Petrei, ci Ion Creangă, nume păstrat toată viața. Desființându-se Școala din Fălticeni ăcaricaturizată copios în Amintiri...), Creangă pleacă la Iași, prin insistențele mamei, care-l dorea neapărat preot
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ci înțelegerii umane. Ea este personificată mitic și numită "Dumnezeu", simbolul misterului fără nume. Analiza imaginii "Divinității" nu este altceva decît analiza funcționării psihice intime care a creat simbolul "Divinității". PAUL DIEL Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă (1893-l972), filozof ca formație, și-a aprofundat cercetarea psihologică sub influența descoperirilor lui Freud și Adler, al căror geniu novator îl aprecia foarte mult. Primele sale studii au fost salutate cu entuziam de Einstein, care îi scria în 1935: "Vă admir forța
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca cea cântată de David pentru liniștirea lui Saul. Pentru a ilustra influență pe care o are muzică asupra sufletului, se amintește tinerilor cazul lui Pitagora, care a întâlnit odată în drum un grup de tineri în stare de ebrietate. Filozoful a chemat la sine pe flautistul care conducea orgia și i-a poruncit să schimbe felul muzicii și să cânte în stilul dorit. Urmărea a fost că tinerii s-a dezmeticit, au rupt cununile de pe cap și au fugit rușinați
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ansamblu de calități remarcabile și întemeiate ia îngăduit Sfanțului Vasile să exercite într-un timp relativ scurt o influență considerabilă{\cîte 84}. Sfanțul Vasile cel Mare nu este singur în atitudinea lui pozitivă față de cultură antică. Sfanțul Iustin Martirul și Filozoful vorbise mai înainte despre filosofie (în secolul al II-lea), arătând și unul din scopurile acesteia: „Nădăjduiam să văd pe Dumnezeu fața către față: căci acesta este scopul filosofiei lui Platon”{\cîte 85}. Clement Alexandrinul amintește și el despre scopul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
op. cît., p. 214 215.} {\footnote 83 Cf. Pr. L. Magheț-Văliug, „Atitudinea Sfanțului Vasile față de cultură”, în: Mitropolia Banatului, Anul VII (1957), Nr. 10-12, p. 56-57.} {\footnote 84 F. Cayré, op. cît., p. 404.} {\footnote 85 Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, partea întâi, ÎI, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, în col. Părinți și scriitori bisericești, vol. 2, Edit. I.B.M.B.O.R.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
plus, aceste două tendințe moderne din filozofia secolului XX intrau aparent în contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o operă filozofică de mare anvergură cum este Doctrina substanței, filozoful rezumă simplist conceptul de inconștient în doar două pagini. O altă digresiune laconică inclusă de d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginarului, al eroilor săi. Opera lui Camil Petrescu stă sub toposul cartezian al lui larvatus prodeo (înaintez mascat) în ideea de a nu-și trăda emotivitatea în fața spectatorilor, actorii își ascund fața după o mască; la fel procedez și eu (filozof, scriitor, politician etc.), înaintez mascat când ies pe scena lumii sau a literaturii. Există situații în care Anima apare puternic constelată. Definiția lui Jung coincide cu structura psihosomatică a scriitorului nostru: "Anima este un factor de o deosebită importanță în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întregului organism; acesta este și primul care se ocupă de tulburările produse în urma traumatismelor cerebrale. Cât privește posibila răspundere a medicilor pentru corectitudinea și succesul actului terapeutic, nu s-au păstrat dispoziții legale în acest sens de la vechii greci, iar filozofii exprimă opinii diferite. Astfel, Platon considera medicul ca fiind exonerat de răspundere dacă eșecul se producea fără ca el să fi dorit să cauzeze moartea bolnavului. Aristotel însă se exprimă în favoarea responsabilității medicale, recomandând ca medicul care a greșit să fie
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]