6,379 matches
-
lui, ținând furculița și cuțitul sau o bucată de pâine sau o cană, se mișcau în sus și în jos ca niște extensii bine sincronizate, de robot, ale trupului. Mâncarea îi atingea buzele și din când în când simțea un fior de plăcere datorită gustului. Cele două evenimente ale dimineții frământau gândurile lui Craig, luptându-se pe rând să-i câștige atenția, apoi cedând fiecare în fața celuilalt. Treptat, episodul cu Jefferson Dayles începu să-și piardă din fascinație. Deoarece nu însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Era cuplat. Apăsă din nou pe accelerație. Nici un răspuns. Craig dădu din cap. Era pentru prima dată când se întâmpla așa ceva. Și încă după ce Gregory verificase motorul. Se gândi la asta puțin mai atent și, încet, fu cuprins de un fior. Se așeză apoi, amintindu-și că Gregory era unul dintre ei. Faptul că mașina se stricase acolo nu era un accident. Crispat, Craig se uită în jur. Părăsise autostrada de zece minute și se afla acum în valea umbrită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în cea mai mare parte misterul. Fânațul, unul dintre cele mai frumoase ce am văzut, cu iarba mai mare decât mine și cu nenumărate feluri de flori, era un ocean fără sfârșit - ori cu sfârșitul în necunoscut - care-mi dădea fiori pe care îi simt și acuma, dacă-i rechem în suflet. Când umblam pe cărarea care ducea, prin fânaț, la moară, numai pe unele locuri capul îmi ieșea peste iarbă. Încolo mergeam ca un om printr-o pădure pe o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este artă și, prin urmare, nu se poate închipui creator lipsit de concepția individualului care e obiectul creațiunii. Cu cât cineva are mai puternică această concepție, cu atât este mai creator. 49. ... poezia mare este, și nu este altceva decât fiorul tragic în fața vieții... 50. Dl Sadoveanu este un pictor și un poet al naturii. Și amândouă în același timp. Dar ceea ce e mai impresionant - dacă se poate face disociația - e poetul. 51. Poezia este, în primul rând, ecoul unei sensibilități
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locuiește are ceva adânc emoționant. Sentimentul că tot ce nu este ea, sau al ei, sau cadrul ei este fad. Convingerea că numai o femeie înaltă, cu părul galben, cu o ușoară asimetrie a gurii când zâmbește poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvântul "Adela". (Cînd am găsit într-un catalog numele ei, m-am oprit ca în fața unui eveniment rar.) Senzația de voluptate, provocată de cuvântul "Ea", când o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru că, fiind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stau aproape de ea, pe banca de la poartă. Se plimba prin cerdac. Îi auzeam pașii repezi. Sunetul, ritmul pașilor îmi dădeau halucinatoriu imaginea corpului ei în mișcare. Și odată cu sunetul pașilor, părea că vine de la ea, și-mi ucide voința, un fior subtil al vieții ei. Realitatea asta nouă, care începuse acum o jumătate de oră, mă uimea. Îi spusesem că o iubesc, mă lăsa s-o iubesc. Dacă aș fi vrut să-i sărut picioarele, care umblau acum neliniștite prin cerdac
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că trebuia să le fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi vrut să stau un moment pe patul ei, dar mi s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cărți, un dicționar, Viețile și doctrinele filozofilor, celebra carte a lui Diogenes Laertios, exact numită de naratorul personaj un "repertoriu de cancanuri și idei antice". Ca orice intelectual, are poezia trecerii timpului, e asaltat de amintiri, în care adie și fiorul morții. Sentimentul solitudinii și al efemerului cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
această privință, o excepție. După ce-i egalizase psihic, acum cei doi sunt egalizați și intelectual. Să precizăm pentru a preântâmpina neînțelegerile. Nu este vorba de o egalizare culturală. Experiența lor de lectură este diferită, net superioară a bărbatului. Cuprins de fiorul erotic, Emil Codrescu renunță la citit, are senzația în un moment dat că se idiotizează. O singură dată, când Adela e plecată pentru o zi la Piatra-Neamț, bărbatul încearcă să citească paginile despre Diogene cinicul. Impresia e dezastruoasă. Personajul, contaminat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeie enervantă, încăpățânată, pe care el n-ar suporta-o. Nu cred că ar putea s-o vadă așa cum este în realitate. Adică o persoană lipsită pe viață de orice înțelegere, de orice putere de sesizare și de apreciere a fiorului de poezie care răzbește prin lucruri, prin toate lucrurile. Din punctul ăsta de vedere, e ca și moartă, și totuși trăiește, oprindu-se la prăvăliile cu delicatese, vizitându-și psihanalistul, consumând câte un roman pe noapte, încingându-și corpul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum ne-am lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să nu scoată din gâtlejul ei un urlete sinistru, ce chipurile imitau o haită de lupi alergând prin stepă, Încât te lua, pur și simplu, cu fiori. Nu ocoleau nici Hamlet, nici Regele Lear, nici Fortuna. Uneori, bătrâna amesteca pasajele din Richard al III-lea cu cele din Visul unei nopți de vară, stârnind o harababură de nedescris. Începea cu: „E vreun călău pe-aici?“. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori În forță se ademenească ori să corupă: la Închisoare din nou, nu duc lipsă de amatori...!” „Mai pot comenta...? După părerea mea, nu-i nimic pe lumea asta mai frumos și mai natural decât să fi-i cuprins de fiorul unei iubiri, să te răsfeți În brațele unei femei, șoptindu-i tandru - te iubesc...!” „Chiar Șefule, de câte ori până la ora actuală ai rostit - acest magic cuvânt...Mai ți-i minte...?” Îl interogă Tony Pavone mai În glumă mai În serios. „Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe loc pentru insultă și mai ales pentru perturbarea anchetei penale. Abea aștept să te Întorci Înapoi...!” Miliția Capitalei se afla amplasată Într’o clădire cu șapte-opt etaje chiar În centrul Capitalei. Numai la vedera zidurilor cenușii te trecea un fior de teamă din precauție tranversând pe partea cealaltă...! Din relatările celor ce vizitase subsolul acestei instituții mărturiseau incredibilul: În subsolul acestei instituții, nu se glumește...! În numele „Poporului”, te bătea până ce cădeai În leșin, după care te readucea la viață turnând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se depărtează. De data asta mințise. Îi era frică...! Făcând o retrospectivă a suferințelor Îndurate În ce-i doi ani de Închisoare, iar acum În perspectiva Întoarcerii În acel sinistru loc al groazei și mai ales al foamei, Îl cuprinse fiori de nesiguranță,de teamă...! Mai avea o singură speranță. Se va adresa direct Generalului Andruță Ceaușescu, Comandantul școlii de criminli securiști dela Pădurea Băneasa, fratele Dictatorului Nicolae Ceaușescu. Înainte de arestare, amenajase pentru fiica sa Claudia o somptuoasă vilă În cartierul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
persoane, ziua În amiaza mare, În acest oraș New York,Capitală financiară a lumii civilizate unde se presupune ordinea și În mod deosebit dreptul la viața a celor ce produc pulsul orașului...! Se apropie timid de cerul acela ce-i provoca fiori de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul electric prin noaptea interpusă. SPRY. Dar la urma urmei era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o foaie în plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte că încerca să i se uite sub bluză. I-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
brațului ei ca un fus. După o secundă sau două, i s-a deschis gura. Apoi și-a tras brațul. — Relaxează-te, i-am spus și i-am tras brațul din nou. — Oprește-te, a zis ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu, vreau să spun, trebuie chiar să promiți. Am scos o altă țigară. — Ok, promit, am zis. Toată viața am fost genul de persoană căreia oamenii îi încredințează secrete. Și toată viața am fost flatată de acest rol - recunoscătoare pentru fiorul de importanță pe care ți-l dă privilegiul de a deține informații interesante. În ultimii ani am observat însă că satisfacția mi s-a diluat și că a fost înlocuită de un fel de indignare obosită. De ce, mă trezesc întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina s-a lăsat pe spătarul scaunului. Vouă v-a spus ceva despre subiect ? Femeile au clătinat din capete și-n secunda aia, în mijlocul restaurantului Zutto’s, alături de cele mai bune prietene ale ei, Jina a simțit, pentru prima dată, fiorii îngrijorării. Și asta nu vi se pare cam ciudat ? a remarcat ea. De obicei, ne descria totul, până în cele mai mici detalii. Eu nu știu nici cum se numește cartea. La câți bani a primit, a răspuns Irene, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai fi avut o secundă la dispoziție ca să-i spună ce însemna venirea ei pentru el. Cât de mult însemna pentru el încrederea ei necondiționată. Dar curentul îi prinsese deja. Zach s-a întors cu fața înainte și-a simțit fiorul acela palpitant pe care-l simțea de fiecare dată când râul îl prindea pentru prima oară, când prelua controlul și-l trăgea în mrejele lui ca să nu-l mai elibereze niciodată. Drumul se sfârșise în urma lor și de-aici încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un metru optzeci și doi - și slab. Avea mâini catifelate și ochi mai blânzi, rotunzi și de culoarea chihlimbarului, niște ochi în care puteai să te îneci. Irene îl întâlnise cu ocazia unei consultații. Naji îi examinase sânii fără nici un fior, desenând cercuri în jurul sfârcurilor, acolo pe unde-avea să introducă siliconul, și unde trebuia să ascundă cicatricele. Era un om bun, o frumusețe brunetă și, cel mai important la vremea aia, era bogat. Irene l-a invitat la cină de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]