4,208 matches
-
sistemului politic din Nordul Europei, ci și al problemei orientale, a fost Franța. Deși, oricât de paradoxal ar părea, tocmai diplomația ei a fost cea care a înlesnit Rusiei realizarea unor importante obiective ale politicii sale orientale, îndeosebi. Explicația acestei flagrante inadvertente trebuie căutată, însă, în înseși contradicțiile din politica orientala și din cea nordică atât a vechiului regim, cât și a celor care i-au urmat, cel republican și cel imperial, aflate mereu în căutarea unor soluții cu ajutorul cărora să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sau dreptatea globală, precum și viziuni divergente despre modul în care astfel de idei pot fi implementate. Dezbaterea contemporană în jurul întrebării dacă e timpul să se introducă un principiu al intervenției umanitare pentru cazurile când statul este vinovat de o violare flagrantă a drepturilor omului reprezintă exemplul clasic al unui gen de dezacord moral pe care Școala Engleză îl privește ca inerent unei comunități de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr, membrii Școlii Engleze insistă asupra faptului că eforturile de a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de ansamblu” ce stă la baza demersului bibliotecarului are o Înrâurire considerabilă În plan practic, căci cunoașterea ei intuitivă oferă anumitor privilegiați mijloacele necesare pentru a scăpa fără prea multe neplăceri din situațiile În care ar putea fi prinși În flagrant delict de incultură. Persoanele cultivate știu - și, mai ales, din păcate pentru ele, persoanele necultivate ignoră - că Înainte de toate cultura este o problemă de orientare. Să fii cultivat nu Înseamnă să fi citit o carte sau alta, ci să știi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
deopotrivă; mai mult decât atât, la el, Nero intră chiar în sală, ca un spectator de onoare ce confirmă și consolidează propriul nostru statut de public supraveghetor. În felul acesta, supravegherea devine cumplit de crudă, de nemiloasă, căci, în mod flagrant, ceea ce se presupune a fi invizibil se vede în toate detaliile. De data aceasta, torționarul e de față. Deși, în raport cu fantoma, din punct de vedere ontologic, el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dramatic, însoțită de consecințe atât previzibile, cât și imprevizibile, căci scopul ei este acela de a confirma bănuieli sau de a surprinde inițiative „ilicite”. Acestei supravegheri meticulos pregătite și temeinic motivate, căreia tragedia și drama îi furnizează dovezile cele mai flagrante, îi corespunde o alta, diferită, pe care comedia de bulevard o cultivă într-o asemenea măsură, încât aproape că a erijat-o în marca identității sale. Se confirmă astfel, încă o dată, acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
trezește într-o asemenea situație fără să fi avut vreo intenție prealabilă și nici vreo motivație strategică, ci împins de nevoia de a-și salva pielea; în plus, adăpostul utilizat este întotdeauna banal, meschin și ridicol. Absența premeditării și proporțiile flagrantului delict se află la originea acestei supravegheri neintenționate, aleatorii, cu rezultate derizorii de altfel, căci informațiile obținute pe această cale sunt inconsistente și lipsite de urmări importante: afectată nu va fi, întrucâtva, decât relația dintre soți, dar și aici lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o liniște de suprafață, preferă să oculteze informațiile primite și să evite consecințele ce ar putea decurge din ele. Lipsită de urmări, supravegherea nu provoacă tragedii, ci relevă, la modul comic, un solid sistem de autoapărare, destinat să mascheze trădările flagrante. Dintr-un impuls de protecție „burghez”, adevărurile nu sunt lăsate să explodeze; supravegherea le îngăduie doar să scoată o secundă capul la lumină, pe furiș; altfel, ele ar risca să clatine siguranța domestică familială, ce se cuvine apărată cu orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să-ți arate. În Hamlet, Shakespeare apelează la una dintre practicile proprii scriiturii baroce și introduce un al doilea dispozitiv de supraveghere, conceput și instalat de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o supraveghere preventivă, ci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
conjugal sau nu, și, deopotrivă, al refacerii fațadei, refacere operată cu succes grație cuvintelor și aptitudinii lor de a... dezinforma. Ceea ce a scos la iveală „dulapul” vor acoperi din nou, întotdeauna, cuvintele. Dar cui i se datorează, de fapt, această flagrantă contrazicere a realității? Doar unui discurs bine articulat și convingător? Nu cumva și nevoii de iluzii, de iluzionare? Cu această incertitudine se încheie orice comedie de bulevard unde dispozitivul de supraveghere a funcționat perfect, dar fără efecte imediate: revelațiile au
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oficial admisă. Politicul și eticul vor fi supuse în egală măsură vigilenței supravegherii. Nu există nici o deosebire între interdicțiile practicate de către culturnicii partidelor comuniste și funcționarii franchiști sau salazariști... supravegherea, așa cum ne-o dezvăluie lectura arhivelor din ce în ce mai accesibile, relevă această flagrantă înrudire. Puterea totalitară acționează în numele unor amenințări comune și înțelege să apere aceleași valori. În privința textelor, supravegherea nu are o culoare națională, ea este peste tot aceeași, stereotipă, inspirată de o autoritate dictatorială care ține să-și afirme poziția culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
siguranței în contextul unor evenimente efervescente. Universul lui Adrian Păunescu este primar, exploziv, proiectat la mari dimensiuni, extinse cosmic, uneori în manieră expresionistă, dar mai ales alimentat de un permanent suflu romantic în care contradicția dintre unitate și mișcare este flagrantă, într-un spirit stilistic baroc, eterogen, confuz. Adrian Păunescu vine cu o problematică dezbătută larg în poezia noastră actuală, cu un plus însă de neliniște, de expansivitate, într-o lume aflată pe o imensă scenă în care el participă și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la o zi la alta tot mai lungi, tot mai consistente... Ajunseserăm să știm totul unul despre celălalt. Îi aflasem chiar și secretul divorțului nefericit (îi trebuiseră 26 de ani ca să realizeze cu amărăciune că între ei era o nepotrivire flagrantă și insurmontabilă de caracter) și începusem să-l simt tot mai aproape de sufletul meu. Conversațiile noastre aveau darul să-mi insufle o stare de liniște vecină cu fericirea, în acea perioadă parcă nici sex nu-mi mai trebuia. În decurs
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a început chiar să urmeze un alt principiu, cunoscut ca principiul realismului juridic, conform căruia Congresului trebuie să i se acorde "beneficiul dubiului" când aprobă un proiect de lege. Actele Congresului erau prin urmare anulate doar dacă încălcarea constituției era flagrantă (McClosky, 1960: 180-7). În plus, de atunci, Curtea a încercat să își concentreze acțiunea asupra disputelor între state și federație direct sau indirect, precum în cazul unor chestiuni de integrare rasială sau al trasării limitelor districtelor electorale și nu asupra
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și prin noi procese inchizitoriale la Budapesta, Sofia și Praga. Pe tot parcursul acestei perioade, am trăit tragedia celor care, chiar și atunci cînd nu-și mai pot păstra credința, nu și-o pot totuși pierde. Întrezăream o contradicție din ce în ce mai flagrantă între ideea de comunism și realitatea acestei noțiuni. Făceam parte dintre aceia care știau că URSS îndurase în timpul lui Stalin o dictatură implacabilă, însă mă gîndeam că țara traversa acum o "epocă de fier", după ce fusese victima trecutului țarist, a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în sine un principiu al Răului, și anume dezbinarea, care este numele însuși al diavolului (din grecescul diabolos: ceea ce dezunește). Trebuie să debarasăm dușmanul de tot ceea ce îl localizează și îl individualizează cu precizie, precum și de orice marcă a ticăloșiei flagrante. Mai mult, ne este foarte greu să recunoaștem dușmanul: dușmanul nu este americanul, nu este rusul, nu este chinezul. Dușmanul nu este etnic, el este hegemonic. Nu este barbar în sensul din trecut al termenului, de vreme ce barbaria este îngrădită în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
statutul de star. Publicul acestei emisiuni este constituit, în principal, de adolescenți, iar interpretarea cântecelor favorizează efectele de voce și orchestrările electronice în detrimentul lucrului asupra fineței interpretării. Lacuna aceasta poate trece neobservată în anumite melodii pop sau disco, dar devine flagrantă când este abordat un repertoriu mai dificil. Unul dintre cele mai mari eșecuri a fost interpretarea melodiei „Avec le temps” de Léo Ferré, în 2006. În interpretarea acestei capodopere a cântecului francez, candidata a recurs la o serie lungă de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
această clarificare nu implică faptul că granițele Între strategii sau ocaziile În care trebuie folosită una sau alta sunt Întotdeauna clare. Deși fiecare strategie are caracteristicile ei distinctive, există suprapuneri destul de mari Între ele. Scopul este de a evita nepotriviri flagrante, adică acele situații În care intenționați să folosiți un anume tip de strategie, În timp ce o alta este În mod evident mai avantajoasă. CASETA 1 Un studiu explicativ pe un caz individual, devenit best-seller Timp de mai bine de 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
mai productiv” (pp. 339-340). Acest rol s-a bazat pe faptul că Gans și soția lui locuiau efectiv În zona studiată. Rezultatul a fost o analiză de-acum clasică a Înnoirilor și schimbărilor din viața unei vecinătăți urbane - În contrast flagrant cu stabilitatea pe care o aflăm Într-o zonă apropiată, În Street Corner Society a lui Whyte (1943/1955), aproape cu 20 de ani mai devreme. CASETA 20 Un studiu de observație participativă Într-un context „cotidian” În studiul său
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
un punct de vedere de sus, cel mai global care poate exista, având cea mai ridicată pretenție de universalitate. Sociologul este prin asta determinat să supraestimeze ceea ce ține de propria sa cultură, ajungând chiar să alunece uneori într-un legitimism flagrant și să facă (fără voia lui) jocul dominanților. Cultura este, fără îndoială, supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de petrecere
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
altfel spus, supuse unor reguli de natură restrictivă și permisivă. Cînd persoanele se angajează în raporturi reciproc reglementate, ele utilizează practici sociale curente, altfel spus modele de adaptare la reguli care includ conformitatea, eschivarea, devierile secrete, infracțiunile scuzabile și violările flagrante. Aceste rutine asociate regulilor fundamentale constituie ceea ce ar putea fi numit "ordine socială" (E.Goffman, 1992:12). În cele ce urmează vom încerca să sistematizăm și să semantizăm componenta spațială a ordinii sociale, mai precis valoarea simbolică și diferențială a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca să fie evitată anatema, armă redutabilă a bisericii și a puterii ei crescînde. În zelul ei de a obține credința oarbă, ierarhia ecleziastică s-a lăsat împinsă pînă la fanatism, pînă la cruzimea dusă la extrem, intrînd astfel în contradicție flagrantă cu perceptele morale fundamentale ale învățăturii mitice, înțelegerea greșită a mesajului constituia justificarea supremă: tortura și condamnarea la moarte erau pretexte pentru salvgardarea "sufletului nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
detaliu mitul salvării această semnificație (meritul), legată analogic de toate celelalte semnificații ale simbolului "Dumnezeu", începînd cu simbolurile "Dumnezeu-Fiul" (sanctificatul) și "Dumnezeul-Judecător" (justiția imanentă). Opoziția față de imanența justiției este bazată mai ales pe sărăcia materială, acuzată ca fiind o nedreptate flagrantă. Cu toate acestea, nu sărăcia constituie o nedreptate în sine, ci descompunerea ei ambivalentă în două extreme: mizeria și luxul, consecințe ale luptei înverșunate pentru posesia de bunuri materiale, făcînd din om dușmanul omului și din popoare inamicele popoarelor, ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de marii predecesori. Format la școala clasicilor poeziei române și universale, Nicolae Labiș este, poate, întâiul poet al anilor '50 care redescoperă sursele lirismului autentic, revigorând expresia poetică și inducând prospețime și candoare într-un peisaj literar de o ariditate flagrantă. Nicolae Labiș a rămas, mult timp, în istoria poeziei românești contemporane, ca o figură cu amprentă mitică, amprentă dată și de destinul necruțător care a vrut ca poetul să dispară la numai douăzeci și unu de ani. Dinamismul viziunii și naturalețea dicțiunii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de a se opri (de a face o pauză). Luată în sens simbolic, arestarea poate fi interpretată drept: - oprirea amenințărilor ce apasă asupra celui ce visează sau asupra vieții sale (arestarea hoților, a bandiților); - frica de a fi prins în flagrant (o infidelitate, de exemplu) sau de a fi împiedicat să acționeze ori întrerupt într-o acțiune la care cel ce visează ține morțiș, de a nu putea continua calea urmată. Ascensor Simbol al timpurilor moderne, ascensorul reia tema ascensiunii (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]