5,226 matches
-
Molia de lână ( Tinea pellionella L.) Molia de pene (Tineola biselliella Hummel), Molia merelor (Carpocapsa pomonella L.), Fluturul roșu (Vanessa urticae L.), Fluturul luminii (Mamestra oleracea L.), Flutur de iarnă (Hibernia defoliaria L.), Flutur alb de varză (Pieris brassicae L.), Flutur alb ( Pieris crataegi L.), Mâța popii (Arctia caja L.) Din familia Pseudoneuroptera: Strigoaie (calopterix virgo L.) Miriapode Șerpuleț ( Julus terrestris L. și Lithobius forficatus L.) Arachnide: Păianjenul de casă (Tagenaria domestica L), Păianjenul cu cruce (Epeira diadema L.), Căpușa (Ixodes
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
explice ceva. Unele gesticulau, altele dădeau din cap. Ea le privea. Purta bascul alb pe vîrful capului, ceea ce-l înnebu nea pe Dănuț. O vedea mereu îmbrăcată în pionier. Cravata roșie era așezată frumos. Din cînd în cînd, o mai flutura vîntul, dar asta nu-i scădea din frumusețe, dimpotrivă ; apoi, după ce se zbătea un timp în aer, cravata se așeza cuminte pe piept, la fel ca înainte, de parcă nimic nu se întîmplase. Prima dată cînd a văzut-o Dănuț pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui John Wayne Bobbitt își porni călătoria prin lume într-o dimineață frumoasă de martie, pe la orele nouă. Lăsase în urmă un bărbat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aveam în suflet o presimțire că se va întâmpla ceva... Eram peste câteva zile la ultimul etaj de la magazinul Unirea și mă uitam afară, se vedea de acolo Casa Poporului, cu un steag uriaș deasupra pe un catarg, care era fluturat de vântul rece de decembrie. La un moment dat, am văzut că steagul coboară, era dat jos de niște persoane, nu știu cu ce scop. Am avut în sufletul meu o tresărire, oare se întâmplă ceva....? Sigur că știam de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe peronul gării trenul era tras pe linia unu. Instructorii ne-au repartizat pe raioane în compartimentele vagoanelor. După îmbarcare am așteptat plecarea trenului, care la un moment dat s-a pus în mișcare, iar noi salutam veseli de la ferestre fluturând cravata de pionier. Plecând din Timișoara am văzut un alt traseu necunoscut mie și din nou am fost atent tot drumul străbătut de trenul a cărei locomotivă cu aburi scotea din când în când un fum negru cu miros pătrunzător
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sărcinată!“ În fața invitatei, care discuta relaxat cu moderatorul, era pus un pahar gol. Când a fost anunțat marele moment, Gyorfi sa ridicat de pe scaun, a luat și paharul cu ea și sa retras în culise. După puțin timp, sa întors fluturând triumfătoare testul de sarcină. Sa așezat la discuții și o țară întreagă a urmărit cu sufletul la gură apariția liniuțelor de pe panglica albă. Graviditatea și nașterea sunt lucruri foarte serioase, dar a face spectacol de televiziune pe marginea lor, cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a aplecat spre sfinx și a rostit cuvîntul ca și cum ar fi pronunțat numele stăpînului Olimpului. Zeii n-au uitat mîndria acelui drumeț. Și știu că memoria Îl ține drept și demn...) În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un surîs... Poate că sfinxul n-a făcut decît să-l Împingă pe Oedip În destinul său... Și astfel Întrebările și tăcerea se amestecă amîndouă În nisipul pe care-l cern printre degete. Trebuie să aleg din nou și o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
curge pe mine ca rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus i-a satisfăcut dorința de a preface În aur tot ce atingea pînă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și totuși de atîtea ori a fost nedreptățit și disprețuit. Chiar pionierul a trebuit să plătească acest tribut cînd n-a ajuns primul; după drumul halucinant la Polul Sud, unde a găsit fluturînd drapelul Înfipt de Amundsen cu cîteva zile Înainte, Robert Scott a murit Înghețat În zăpadă scriind pe ultima pagină a jurnalului său: E Îngrozitor să trăiești Într-o lume În care numai cel dintîi contează... Acest strigăt spune singur destul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În apa fîntînii Castalia izvorîtă la poalele Parnasului. Aceasta era fîntîna inspiratoare a poeților, preferată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am plecat spre Colchida, iar zidurile cetății Iolcus se pierdeau fumurii În zare. In clipa aceea n-aveam amintiri, ci numai speranțe. Aveam LÎna de aur În mîini, ea flutura ca părul meu În vîntul umed, dar soarta mea vroia să Înfrunt nenumărate primejdii pentru ca să aflu ceea ce știu acum. Apoi am Întîlnit-o pe Medeea, am iubit-o și am avut copii cu ea. Dar iubind-o, am iubit aventura și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din gene de parcă toate astea ar copleși-o și în clipa aceea se simțea ca o lebădă albă pe masa unui bucătar. Fuseseră pe rând la baie, dar mai întâi fusese ea. Se spălă cu mult săpun, apoi se șterse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de limitare e și asta ; după ce au mâncat o dată caviar (Tarkovski, Kieslowski, Wong Kar-wai...), unii nu se mai uită nici la icrele de știucă. Cât despre Dogma 95, presa/publicul nostru abia reacționează la Cannes, vrei să-i destabilizezi complet fluturându-le un ștraif pe care scrie Dogma nr. X ?... Cinci întrebări pentru Radu Muntean și Răzvan Rădulescu 1. Unii au criticat filmele voastre (Furia, respectiv Marfa și banii) din cauza „limbajuluiș. Cică ar fi „suburbanș... Ce le răspundeți ? 2. Este această
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în viața vie. Unde începe una și sfârșește cealaltă?” Prin actul scriptural lumea este mereu reinventată. Timpul scriiturii se materializează, într-o formulă caricaturala : ,,(...)devine accesibil și vulgar, capătă chiar o formă, o ființă uriașă acoperită cu păr care imi flutură prin fața ochilor un contract și șoptește în urechea mea (ciudat, voce blândă, un glas de aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce mai aștepți, scrie, nu te opri ...”. Timpul narațiunii intra într-o legendă ce desacralizează: ,, Vremea trecu, cine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acolo, în București, te-ai stricat; ai plecat din Iași premiant la olimpiadele naționale de Fizică și te-ai întors cu capul plin de fluturi. Bă, deșteptule! rîd eu sonor, amuzat de-a binelea. Bărbații tineri, ca noi, n-au fluturi; ei trebuie să lumineze, să poată atrage fluturii, să-i prindă cu delicatețe și să se bucure de ce-a dat Dumnezeu mai frumos pe lume, nu să-i cumpere cu 50 de lei. Scuză-mă! îl iau cu prietenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intrare e trîntită cu putere și eu mă întorc, tresărind. Cine-i șeful instalației?! întreabă fata care stă în ușă, în lumina albă a reflectoarelor din încăpere; este aceeași care mi-a vîndut Biblia; duce un dosar sub braț și flutură un carnețel, uitîndu-se în sus, mai să-și rupă gîtul. Ce s-a întîmplat? o întreb, coborînd scara. Eu sînt șeful. Cum vrei să pornești cînd n-ai supapă de siguranță pe traseul de azot?! Am, cum să n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tocmai am vorbit despre... adică, a vrut de fapt să spună... Apoi se aude sunet de copite, și reveria mea ia sfârșit brusc. Mă întorc și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum, ca dintr-o poveste. Vălul îi flutură în vânt, și ea zâmbește radioasă spre câteva persoane care s-au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca un coif, dat cu fixativ, iar picioarele, evidențiate de dresul deschis la culoare, par și mai subțiri decât i le știam. Elinor ridică privirea spre noi, fără nici o expresie - însă îmi dau seama clar, după felul în care își flutură genele, că tocmai le aruncă lui mami și lui tati Privirea Manhattan. — Ea e? șoptește mami siderată, în timp ce îi dăm chelnerului paltoanele. Dumnezeule! E foarte... tânără! — Ba nu e, murmur. A fost ajutată din plin să arate așa. Mami se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mărșăluiască spre King’s Road, și eu fug după ea plină de draci. Mai încearcă o dată, zice, când ajungem la prima trecere de pietoni. — Nimic, îngaim. Dumnezeule, Suze e incredibilă - parcă ar fi prora unei corăbii. Părul blond îi flutură în spate, și are chipul îmbujorat de atâta hotărâre. De unde o fi având atâta energie? Credeam că femeile gravide trebuie s-o lase mai moale. — Mai încearcă o dată! repetă la fiecare trei sute de metri. Hai, mai încearcă o dată! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke? Tu ai tone de bani, nu? — Nu. — Cum adică nu? spun, ofensată. Știi bine că ai. — Am bunuri mobile și imobile, spune Luke. Am o firmă. Dar asta nu e același lucru cu a avea bani. — Mă rog. Îmi flutur mâna în aer, impacientată. Și urmează să ne căsătorim. Și „toate bunurile lumești“, într-un fel, o să... Mă opresc cu grijă. — ... fie și ale mele. — Așaaa. Și? — Deci, prin urmare... dacă eu ți-aș cere niște bani, mi i-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noastră, zic și-l sărut pentru poză. Nu-mi vine să cred că scăpăm atât de ușor. Nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu ne-a întrebat nimic. Vreo câteva persoane au vrut să vadă verighetele și eu le-am fluturat repede prin față inelul de logodnă, răsucit spre interior. Am mâncat sushi și caviar. Masa a constat în patru feluri de mâncare absolut uluitoare. Am toastat. Totul s-a desfășurat conform planului. Am tăiat tortul cu o sabie uriașă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia asta. — Gata? zice tati, dându-mi buchetul. — Cred că da. Îi zâmbesc și îl iau de brațul pe care l-a întins spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă tati și le flutură în aer. N-ai nimic în ele? Nu, sunt goale! Mă întorc spre Luke, radiind de încântare. Vai, Luke, o să fie atât de frumos! Asta-i unica noastră șansă de a avea un an sută la sută numai al nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Gdansk, publi cată de scriitoarea poloneză Maria Konopnicka În 1897 <endnote id=" (682, p. 227)"/>. Nici măcar convertirea lui la creștinism (suprema schim bare !) nu este percepută ca o modificare esențială : „Fie chiar botezat, evreul tot zaraf” (Vasile Alecsandri, piesa Agachi Flutur) ; sau : „Firea evreului n-o schimbă botezul” (proverb din lumea slavă) <endnote id="(3, p. 75 ; 542, p. 261)"/>. Este un mod de a gândi și de a vorbi care a devenit uzual la toate palierele societății, „de la vlădică până la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]