4,726 matches
-
sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate se aruncă Luminând a umbrei dungi Iar oamenilor insenm Dunga negrului mormânt Cerul sus visează stele Oamenii visez-amor Vântul care acu muge Noaptea cântă Printre valuri se frământă Cu lungi țipete d-amor... Somnul e surâsul morții Tuturor noaptea zâmbește Mie nu Căci acum tu [2chemi]2 stafia-mi Printre zidurile ruinei. (p. 253) , v Când luna se-namoră d-o stâncă sură ceasornic * Luna și amorul c-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
reziști până în ziua când soarta are să ia puterea dușmanilor, să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit până când n-a găsit-o prăbușită pe jos, moartă. Își împreunase mâinile și le frământa, încât încheieturile degetelor se albiseră. Cât despre sora mea, n-am mai văzut-o; e izolată acolo și în ziua de azi... Și nu poți face nimic. Tiberius a prefăcut insulele acelea în niște închisori unde e cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ambigui și-am parcat pe acoperișul în pantă, între mașini, într-un spațiu gol. După ce-și vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă cu gura și cu mâna, depărtându-și brațele comod peste genunchii mei. Am tresărit la apăsarea cotului ei dur. − Care-i problema cu genunchii tăi, ai avut un accident? Făcu asta să pară o ofensă sexuală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
artă” și „lupta inconștient începută acum un secol contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu se desparte din nou de Tzara („Cu «Dada», aripa individualistă și-a spus ultimul cuvînt și azi din toate colțurile lumii se frămîntă o imensă operă de refacere”), recunoscînd condiția ingrată a pionieratului: „Desigur noi trăim de-abea începuturi modeste de artă”. Ulterior, într-un articol intitulat „Între scenă și ecran“ (Contimporanul nr. 96-97-98), Sandu Eliad se întreabă, la rîndul său, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe plan logic a concretului real), precum și principiul unității dintre istoric și logic. Capitalul lui Karl Marx, este o carte dispărută din librăriile românești în ultimii 30 de ani. O carte, care oferă răspunsuri la multe din întrebările care ne frământă: Cum am ajuns în această criză financiară mondială? De ce? Ce se poate întâmpla? Capitalul, este cartea care ocupă primele locuri în vânzările din Germania în ultimii 2 ani, iar Karl Marx rămâne ideologul-șef al economiei mondiale. "Karl Marx este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fel?” Dar cel mai mult mă încântă, mai ales pițipoancele acestea care apar la televizor, vioaie și extrem de bine dezbrăcate, care în loc să stea naibii și ele liniștite, ca să ne clătim și noi cei mai trecuți prin viață, privirea și să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
situația de față. Preotul a spus că se poate, se mai fac excepții și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea. Însă, preotul i-o luă înainte și-i spuse Getei că cei doi au verighete, că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
orice preț, zi de zi se gândea cum să facă să o recucerească. De aceea voia să se facă popă, să o impresioneze și se gândea că, odată cu hirotonisirea, fiind căsătoriți, se va întoarce la el. Deodată, începu să își frământe mâinile, să se învârtă pe loc și să repete într-una: “Frusina este a mea, Frusina este a mea”. Alexandru nu știa ce să mai creadă. Se gândi că a făcut un șoc. Nu se aștepta la așa ceva pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Încă mai era sub influența a ceeace i se întâmplase și nu voia să-i povestească despre întâlnirea cu Petre. - Atunci, așa rămâne, pe duminică! Nu mai stau pentru că mai am niște treburi de rezolvat. Toată ziua și noaptea se frământă dacă să-i spună că Petre este criminalul lui George. Se sculă în dimineața de duminică mai devreme; se duse în oraș să cumpere un platou cu prăjituri special pentru vizită și să culeagă flori proaspete, cu rouă pe ele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu blândețe, vreau să-ți spun ceva dar nu vreau ca din cauza aceasta să fii afectată și să nu mai ai sentimente față de mine. Am hotărât să-ți spun pentru că nu vreau să am pe conștiință acest lucru care mă frământă, vreau să mă eliberez cu această ocazie iar între noi să nu existe secrete. - Alexandru să nu ai niciun dubiu. Eu te plac și îmi doresc să fim împreună, indiferent cât de grav este secretul tău. Sunt destul de puternică pe cât
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându-se până n-a mai simțit nimic și pe nimeni. Curând invitații i-au părăsit, însă nu putea să-i mărturisească nimic din ce îl frământa, deși ar fi dorit un suflet de femeie care să îl liniștească cu vorbe dulci și afectuoase. În zilele următoare s-a întâlnit în troleibuz cu o fostă colegă din școală, vecină în cartierul din copilărie; înaltă, îmbrăcată decent, cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
incerte. După un minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu i-a mai dat drumul. Degetele lor, pe măsură ce trecea timpul, se împleteau și se cercetau pline de nerăbdare. Trupurile care se lipeau întruna, simțurile și instinctele traduse numai prin transpirația fierbinte se reduseseră practic numai la palme care se frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el, limbajul mâinilor, intraductibil dar riguros de exact, i se destăinuia fetei, te vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ar trebui să fii, eu nu te plac! Te iubesc, înțelegi? Hai spune și tu măcar, mă placi? Știi, te iubesc de mult, de când m-am mutat lângă voi, off mai bine tac, poate vei înțelege mai târziu! Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? Însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet: - Iubitule! Iubitule îl domină cu intensitate și când totul se împrăștie și se prăbușește asupra lor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și se oprește. El tace tulburat, se frământă în interior, devine neliniștit. Știa că niște avantaje materiale o opresc să continue la nesfârșit relația cu el, pentru niște bunuri pe care el nu i le poate oferi și în plus ai lui desigur se vor împotrivi. Viața și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și-o ia în brațe. Își înfășoară picioarele într-o împletitură complicată de goblen, este ușoară ca un fulg. Se sărută continuu și interminabil cât pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
găsească legistul ADN-ul la fața locului. Apoi vorbește despre crimă. — Nu și dacă ar fi omorât-o cineva, zice Nash, și se uită la mine. Sau dacă l-ar fi omorât pe el. Bărbatul arăta mișto, dacă asta te frământă. Fără scurgeri. Fără livor mortis. Fără desprinderi de piele. Nimic. Nu înțeleg cum poate să vorbească despre așa ceva și să mănânce în continuare. Amândoi erau în pielea goală, zice. Pe saltea era o pată mare, umedă, chiar între ei. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are de mult Măsurătoare, în mintea mea Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Lațurile sale Mărginind cărarea Par din deal în vale Niște brațe goale Ce imploră zarea... Dar oricât îmi pare Drumul de ciudat, Urma-ți de picioare Prinsă -n huma moale Încă s-a păstrat... Binecuvânteză Doamne, Ploaia, ce l-a frământat! Violeta DEMINESCU Silviu Guga unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec și nu vedeți după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
biserică zidurile cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată de-a v-ați văzut cu îngeri pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-au oblojit rana în aripile lor și-n florile de piatră din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele îmi spun că le dor ochii de mâini care le frământă iar ca pe niște vorbe cu urme de neșters abisul își cască lacom umbra peste fluturi s-au înecat în râu mă cuprinzi împlor îngere nu îmi muri a mia oară și taci! în moarte și-n iubire se pleacă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ești doar a mea iubire Tu ești Sfântă pentru mine Tu ești jumătatea mea Ce-mi lipsea de atâta vreme. Azi, de Sfântul Valentin Azi, de Sfântul Valentin Azi în prag copiii se adună Să-și transmită sentimente Ce-i frământă de mult timp. Așteptând ziua aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lipsea de atâta vreme. Azi, de Sfântul Valentin Azi, de Sfântul Valentin Azi în prag copiii se adună Să-și transmită sentimente Ce-i frământă de mult timp. Așteptând ziua aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au părăsit, Așa-ți trăise anii tinereții Până-ntr-o zi când parcă se trezi Din somnul negru, și-și veni în fire Căci o iubire-n cale întâlni. Era un chip de om, zâmbet de soare Era acel chip frământat din lut Era întruchiparea în iubire Iar pentru el era un nou început. Trecut-au anii... S-au scuturat la geam albe petale. S-au depănat în timp multe-amintiri. Trecuți sunt anii prin a vieții vale, Dar tu-ai rămas
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]