5,324 matches
-
amenințare. Grupurile din rândul clasei mijlocii care își reveniseră de pe urma devastărilor produse de inflație pierdeau ceea ce abia câștigaseră. Industriașii se confruntau cu obligațiile sociale crescânde și se temeau de o eventuală revoluție. Naționalsocialismul a direcționat toate aceste temeri, insecurități și frustrări spre doi adversari externi, Tratatul de la Versailles și bolșevismul, alături de presupușii lor susținători interni. El a reușit să încarneze, într-o modalitate autentic totalitară, aspirațiile germanilor - ca indivizi - către obiectivele de putere ale națiunii. Niciodată în istoria modernă nu a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea satisface instinctele de putere în interior. Muncitorii și țăranii nu aveau cui să le fie superiori, iar insecuritatea lor era intensificată de practicile statului polițienesc și de nivelul redus de trai. și în acest caz, regimul totalitar a proiectat frustrările, nesiguranța și temerile respective pe scena internațională, în care rușii, ca indivizi, găseau - prin identificarea cu „cea mai progresistă țară din lume”, „țara-mamă a socialismului” - satisfacția trăită a dorinței de putere. Convingerea, aparent sprijinită de experiența istorică, că națiunea respectivă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este însușită de indivizi și trăită ca și cum ar fi a sa este în mare parte asemănător, la rândul său, cu modelul tipic - dezvoltat în civilizația occidentală de-a lungul secolului al XIX-lea. Cu alte cuvinte, identificarea a fost rezultatul frustrărilor tipice și insecurității clasei mijlocii. Dar societatea americană este într-o mai mare măsură o societate a claselor mijlocii decât oricare alta din Vest. Mai mult, deosebirile de clasă, oricâte ar fi, tind să fie diminuate, dacă nu rezolvate, prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o societate a claselor mijlocii decât oricare alta din Vest. Mai mult, deosebirile de clasă, oricâte ar fi, tind să fie diminuate, dacă nu rezolvate, prin numitorul comun al valorilor și aspirațiilor clasei mijlocii. Identificarea indivizilor cu națiunea, în termenii frustrării și dorințelor clasei respective, este aproape la fel de predominantă și tipică în interiorul societății americane ca și identificarea proletară în Uniunea Sovietică; cu toate acestea, mobilitatea relativă a societății americane oferă majorității populației direcțiile de ameliorare socială și economică. Aceste oportunități au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în ultimul timp, odată cu atomizarea în creștere a societății, și-au făcut apariția noi factori: amenințarea revoluției mondiale simbolizată de comunismul internațional, dispariția relativă a izolării geografice și pericolul războiului nuclear. Astfel, în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, frustrarea individuală sporită și anxietățile au determinat o mai puternică identificare a indivizilor cu puterea și politica externă a națiunii. De aceea, dacă tendința actuală către o frustrare internă și o instabilitate externă din ce în ce mai mari nu își inversează direcția, Statele Unite vor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și pericolul războiului nuclear. Astfel, în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, frustrarea individuală sporită și anxietățile au determinat o mai puternică identificare a indivizilor cu puterea și politica externă a națiunii. De aceea, dacă tendința actuală către o frustrare internă și o instabilitate externă din ce în ce mai mari nu își inversează direcția, Statele Unite vor dobândi mai multe dintre trăsăturile culturii moderne care și-au găsit manifestările extreme în Rusia sovietică și Germania național-socialistă, trăsături care au stimulat o identificare mai puternică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de dolari pentru asistență externă în toată lumea? Până unde este dispus să meargă poporul american pentru a susține Coreea de Sud și în ce condiții va continua să facă acest lucru? Sunt americanii dispuși să facă față la infinit pierderilor, riscurilor și frustrărilor datorate Uniunii Sovietice fără să-și reducă eforturile sau fără să încerce să elimine problema printr-o acțiune drastică? Principalul factor de care depindeau sau depind încă răspunsurile la aceste întrebări este starea moralului național. Moralul național al unui popor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la gândirea moral convențională la cea postconvențională. Tradițional, această etapă de vârstă este considerată ca fiind una a echilibrului afectiv, două probleme rețin însă atenția : delincvența juvenilă și tulburările comportamentale. În ambele cazuri, este implicată problematica afectivă și în principal frustrarea. Activitatea motrică, ca de altfel întreaga morfofuncționalitate a organismului uman, stă sub controlul sistemului nervos central, fiind, pe măsura complexității ei, într-o proporționalitate directă cu nivelul de eficiență a activității nervoase superioare, al cărui coordonator suprem este scoarța cerebrală
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
practicile manageriale din interiorul organizațiilor birocratice întârzie și chiar inhibă maturizarea naturală a individului. Apoi, dat fiind faptul că între constrângerile formale impuse de organizarea birocratică și nevoile personale ale oamenilor există o lipsă de congruență, apar frecvent fenomene de frustrare și conflict. În fine, birocrația, considera Argyris, generează un om ale cărui resurse nu sunt suficient puse în valoare și fructificate, multe dintre ele rămânând, dimpotrivă, într-o stare latentă sau chiar se pierd. O descriere magistrală a personalității birocratice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
reprezentanții lor să trăiască, sub raport psihologic, subiectiv, ca neplăcută situația în care se află. Astfel, șefii funcționali culeg informațiile, le studiază, stabilesc deciziile, dar nu au posibilitatea să participe la executarea lor, ceea ce duce la apariția unui sentiment de frustrare; șefii ierarhici, în schimb, au impresia că nu cunosc bine toate problemele, că iau decizii fără a avea la dispoziție toate informațiile necesare, fapt care le creează un oarecare sentiment de incertitudine; șefii ierarhici nu acceptă să se debaraseze de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
parte, ele ajută la îndeplinirea activităților formale; pe de altă parte, procură individului un beneficiu psihologic. O analiză mai profundă a activităților și comportamentelor pe care le declanșează structurile informale (absenteismul, fluctuația, agresiunea orientată spre cei considerați a fi cauza frustrărilor și eșecurilor, solicitarea unor compensații crescânde pentru gradul de insatisfacție, efort, tensiuni, pentru alienare etc.) arată însă că unele dintre acestea sunt neproductive atât la nivelul eșaloanelor inferioare, cât și la nivelul celor superioare, în timp ce altele sunt pur și simplu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să aibă un caracter protector, ele sunt integrate organizației, iar prin repetare, prin caracterul lor compulsiv, non-constructiv generează multe dificultăți. Nu este exclus ca asemenea comportamente să sporească numărul situațiilor care cresc probabilitatea pentru membrii organizației de a cunoaște eșecul, frustrarea, conflictul. Rezultă din cele de mai sus că în concepția lui Argyris, structurile informale au două categorii de efecte opuse: pe de o parte, fac suportabilă conviețuirea dintre om și organizație, creează impresia (mai bine zis, iluzia) că prin punerea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consumat neproductiv; unele sunt încărcate cu prea multe acțiuni de maximă importanță, de creație, de concepție, care fie aduc satisfacții mari, fie epuizează, altele, dimpotrivă, efectuează prea multe activități simple, repetitive, care nu obosesc în mare măsură, dar produc grave frustrări de ordin psihologic. Activitatea umană este deosebit de complexă, cu o structură psihologică aparte, cu o dinamică între elementele ei componente (acțiuni, operații, mișcări), cu o interdependență a motivelor și scopurilor. Or, cine ar putea studia mai bine și mai competent
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
proprii în sarcina liderilor; - absența aproape totală a tendinței subordonaților de a lua inițiativa; dimpotrivă, subordonații manifestă tendința de supunere, de apropiere de lideri sau de atragere a atenției lor; - generarea apatiei subordonaților, la un pol, sau a sentimentelor de frustrare însoțite de o doză de agresivitate la adresa liderilor sau a altor membri, la celălalt pol; - instalarea dependenței față de lider a subordonaților (dovada reprezentând‑o inactivitatea membrilor grupurilor în absența liderilor); - amplificarea manifestărilor de iritabilitate și agresivitate la adresa colegilor de grup
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt prizonierii unei identificări proiective reciproce care constituie obstacolul dezvoltării lor ulterioare. Psihiatrul Jürg Willi, citat de Kets, definea „înțelegerea secretă” ca fiind „jocul inconștient între doi parteneri care se cercetează în speranța de a putea depăși, împreună, conflictele și frustrările vieții lor pe care n‑au reușit încă să le rezolve” (apud Kets de Vries, 2002, p. 118). Asemenea „înțelegeri secrete” sunt interpretate ca forme de colaborare nevrotică ce absorb adeseori o cantitate incredibilă de energie psihică. Ele se produc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vizează incapacitatea conducătorului de a face față realităților vieții de organizație, de a primi loviturile fără a‑și forma un complex de persecuție, de a trăi echilibrat atât victoriile, cât și înfrângerile, de a acționa în condiții de tensiune și frustrare; ea se manifestă cel mai adesea prin lipsa dorinței conducătorilor de a‑și delega autoritatea. Deși multe dintre slăbiciunile enumerate par a fi, la prima vedere, psihoindividuale, ele nu sunt altceva decât reflexia imediată a modului de raportare a conducătorilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fapt (fie ea cu valențe pozitive sau negative) concură o multitudine de factori, pe care noi i-am împărțit doar în două categorii. Pe de o parte, este vorba de factorii psihologici, subiectivi, în care am putea încadra: insatisfacția, nemulțumirile, frustrările, anxietățile sau stările de emulație, creație etc.; iar pe de altă parte, de factori obiectivi sau organizaționali, cum ar fi: necesitatea schimbării tehnologiei de fabricație, fabricarea unui produs nou, schimbarea planurilor de învățământ, teme noi de conducere, particularitățile structurilor formale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale participării sunt atât de numeroase și de importante (îmbunătățește procesul de luare a deciziilor, crește motivația muncii, amplifică dorința de cooperare, dezvoltă capacitatea de autoconducere a subordonaților, optimizează procesul comunicării, ameliorează relațiile dintre conducere și angajați, scade gradul de frustrare al angajaților, îmbunătățește atitudinea și calitatea serviciilor oferite de angajați etc.), încât, pe bună dreptate, participarea a fost considerată # un ingredient-cheie al strategiilor de conducere, folosindu-se de o politică ce presupune un devotament înalt și un mare grad de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ce presupune un devotament înalt și un mare grad de implicare (Lawler, 1986). # Studiul participării a indus un optimism ireprimabil atât cercetătorilor, cât și practicienilor. Totodată, prin exagerare, participarea a fost concepută ca un fel de panaceu universal care anulează frustrările, inechitățile și restabilește echilibrul și coerența raporturilor interumane. Însuși Emery, într-o lucrare publicată în 1981, afirma că problemele de bază ale democratizării muncii au fost rezolvate. În anii ’80-’90 popularitatea conceptului de participare crește și mai mult. Se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
considerat că există o afectivitate pozitivă și o afectivitate negativă exprimată în tendința oamenilor de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți - prima este dimensiunea fericirii relative, datorită ei oamenii fiind mulțumiți, mai stăpâni pe ei, mai calmi, preocupați mai puțin de frustrările vieții cotidiene; a doua este dimensiunea nemulțumirii și nefericirii subiective, care include stări neplăcute cum ar fi furia, disprețul, dezgustul, culpabilitatea, frica și nervozitatea. Predispoziția afectivă a fost definită ca fiind tendința de a răspunde la clase de stimuli ambientali
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Maslow. Individul tinde să-și satisfacă întotdeauna trebuințele active, ignorându-le pe cele satisfăcute sau pe cele care n-au apărut încă. În aceste condiții, realizarea, îndeplinirea oricărei trebuințe (indiferent dacă este de tip inferior sau superior) produce satisfacție. Dimpotrivă, frustrarea satisfacerii îndeplinirii unei trebuințe active, întreruperea satisfacerii ei sau doar apariția pericolului insatisfacerii dă naștere la insatisfacție. Elementele de valorizare și de ambianță din teoria lui Herzberg pe măsură ce sunt îndeplinite, realizate, produc satisfacție, iar pe măsură ce sunt frustrate, întrerupte în procesul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
considera din acest punct de vedere că starea de satisfacție echivalează cu un consum adecvat al motivației care permite realizarea activității propuse, a obiectivelor ei, iar starea de insatisfacție, cu nerealizarea motivației (implicit și a obiectivului activității), cu împiedicarea sau frustrarea realizării ei adecvate. Faptul că omul se simte satisfăcut atunci când și-a realizat adecvat scopul și nesatisfăcut când realizarea n-a avut loc este de domeniul evidentei. Considerarea satisfacției ca un indicator al motivației o întâlnim și la alți autori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
logică sau psihologică, se va recurge la schimbarea unui element cognitiv din mediu, la adăugarea de noi elemente cognitive pentru a modifica proporția dintre elementele disonante și cele consonante (vezi Zlate, Vlăsceanu, 1974). Sentimentele de culpabilitate, stările de anxietate și frustrare, stresul și burn-out-ul etc. sunt alte surse posibile ale conflictelor intrapersonale, fiecare dintre ele cu propriile lor efecte. Culpabilitatea creează sentimente de vinovăție, anxietatea − sentimente de neliniște și insecuritate difuze și mai ales nejustificate, frustrarea produce stări de dezamăgire, stresul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
culpabilitate, stările de anxietate și frustrare, stresul și burn-out-ul etc. sunt alte surse posibile ale conflictelor intrapersonale, fiecare dintre ele cu propriile lor efecte. Culpabilitatea creează sentimente de vinovăție, anxietatea − sentimente de neliniște și insecuritate difuze și mai ales nejustificate, frustrarea produce stări de dezamăgire, stresul duce la epuizare, depresii, nemulțumire etc. Inutil să amintim că pentru eliminarea unor asemenea efecte trebuie să se recurgă la strategii adecvate. Conflictele care apar la nivel intrapersonal au o dublă semnificație: în primul rând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scurt, concepția lui Thomas cu privire la procesualitatea și structuralitatea conflictelor (vezi Thomas, 1976, pp. 894-912 și 912-926). 4.1. Modelul procesual al conflictului Acest model încearcă să surprindă dinamica episoadelor conflictuale. După Thomas, în conflictele diadice intervine următoarea procesualitate: Stadiul 1: Frustrarea - apare când individul/grupul/organizația nu-și poate atinge obiectivele sau îndeplini sarcinile concrete. Stadiul 2: Conceptualizarea - presupune perceperea existenței conflictului și formularea unor idei/explicații cu privire la unele aspecte ale acestuia (cauzele apariției; comportamentele celor implicați etc.); Stadiul 3: Comportamentul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]