4,465 matches
-
din urmă satul a fost înconjurat cu tunuri. La Tudora sau sculat femeile. Au spart geamurile primăriei și i-au scos pe activiști afară. După ce-i puseră cu ceafa în jos, toate babele (să iertați oameni buni!) și-au ridicat fustele și și-au șters curul de gura lor. Gospodarii înhămau caii la căruțe și fugeau noaptea din sat. Patru tudureni au trecut și prin Dobrina, dar i-a pus meliția la popreală; două zile au stat căruțele în conovăț la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
liber. Numai celor slabi și supuși le place să mănânce prăjituri și să asculte Elvis, Peter și Conny. Rainer mănâncă o supă limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în fața lor. El nu vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi trebuie să ia asupra sa consecințele acestor acțiuni. Bineînțeles că e vorba, în general, de acțiuni rele, fiindcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să te uiți și la televizor, activitate care se și practică din plin. Biserica e mereu la curent cu ultimele noutăți, pe care le folosește chiar și împotriva propriilor membri. Pancarte aurii și steaguri cu portretul Sfintei Fecioare, fete cu fuste plisate de culoare bleumarin, totul se petrece în antipatica biserică a piariștilor. Din amvon se afirmă adesea că Dumnezeu cheamă la el tineretul, care nici n‑a fost chemat bine că s‑a și înfățișat. Căci tineretul este creștinismul mărturisitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑ai mai primit‑o: Sărbători fericite et basii mille. Brigitte. Hans vrea să comande o bere și mai târziu încă una și încă una, dar Sophie i‑a comandat deja o cafea și un coniac. Sophie tace cufundată în fusta plisată și în puloverul de culoare închisă. Hans tace și el, numai că în țoalele scumpe ale fratelui ei. În jurul lui vorbește nevinovăția, vorbesc fiii și fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trimiți apoi la plimbare. Iată și intrarea, am ajuns deja, mâna se introduce sub haine, numai că aici a sosit în același timp și personificarea infracțiunii de furt și tâlhărie, iar când cetățeanul din Linz se apucă să cotrobăie pe sub fusta Annei, capul îi este nimerit de lovitura puternică a unui pumn străin, care aparține, culmea, unui muncitor: lui Hans. Pumnul nu‑l trimite chiar în lumea viselor și a fanteziei, dar îl dezechilibrează serios, întrerupându‑l din activitățile amoroase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nimeni n‑o consideră capabilă de așa ceva. Adolescenții ăștia mototoli, care n‑au nimic altceva în cap, își plâng hainele distruse pentru că o să mai dureze multă vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușa cafenelei pe la opt seara. Ajunsese la prânz acasă, stătuse cu fetele, desfăcuse cadourile. La mine a venit singură, era bine, Însemna că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou strâmt, Înflorat. Părul Îi era prins Într-un coc neglijent, cu zulufi săltând peste urechi și obraji. Rujată purpuriu, părea să aibă buzele umede tot timpul. Zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire. Importantă. Zâmbetul se ascuțise. — Domnul dorește să arăți bine. Măcar normal. Nu suportă violențe. Privirea își schimbase culoarea, negrul devenise și mai negru, albăstrui, glasul aspru. Este, te vei convinge, o favoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Prietenii vă spun Sia, nu ? Sia Strihan, deci. — La fel de bine cunosc, ca și cum aș fi trăit multă vreme împreună cu amicii dumneavoastră, boala de ficat și averea încă destul de măricică a domnului Barbosa. Faptul că tânărul Patraulea, zis Poetul, nu prea rezistă fustelor. S-ar justifica prin vârstă sau înclinații artistice ? Prin ascendența lui țărănească ? Sau prin sănătatea fragilă, extrem de fragilă ?... Distinsa doamnă Mărgărit e o fanatică. Deși pare, chiar și este, și o desăvârșită femeie de lume. Dedată la toate obișnuitele, chiar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
muncă. Ceea ce gândesc, când găsesc timp pentru a ieși din mica logică specializată, n-are vreo importanță, se șterge repede : destul să câștige echipa preferată la fotbal sau să se dea carne la măcelărie sau să se lipească de vreo fustă sau acaparați de neastâmpărul progeniturilor. Se așază pe scaun ; privește în gol, pe fereastră, atentă la zgomotul ușii. Numai Mitu e de vină pentru toate, ar fi trebuit să fugă, să încerce orice. Acceptase, treptat, toate loviturile, murdărită de porcăriile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise pe luciul negru al celeilalte. Poartă o bluză roșie, mult răscroită, fără mâneci. Marginea fustei albe s-a tras deasupra genunchilor sticloși, arămii. Picioarele atârnă goale și fragile peste stinghia taburetului înalt, vibrează. Umerii sunt curbați, mijlocul îndoit spre colțul mesei. Între degetele lungi, cu unghii retezate, rotește un creion galben, din care iese tija
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar sânii prin fața bossului și pixul pe contractele grase pe care le semnează cu spor (pentru ea, bineînțeles). Ca orice vrăjitoare care se respectă, a descoperit și ea plăcerile zborului. Nu pe mătură, că nu cadrează cu ditamai ministrul cu fustă, fie ea chiar și vrăjitoare, ci cu avionul. Dacă se poate la clasa business sau în curse de tip charter, intern și internațional. Și uite așa Elena Udrea (că de ea este vorba), a ajuns una dintre zburătoarele de frunte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ajuns, cică iar a și dat-o pe-a cotrocenistul. Și-a exprimat morțiș dorința, ca unul dintre miniștrii care compuneau delegația, cel care se ocupa, printre altele, și cu turismul și dezvoltarea durabilă și nu cu totul întâmplător purta fustă, să fie cazat întrun apartament vecin cu al său. A fost nevoie de multă muncă de lămurire din partea mai-marilor hotelului, pentru a convinge dromaderul de Dâmbovița, că este imposibil deoarece, conform protocolului pentru persoanele de rangul său, apartamentele din stânga, dreapta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
exclusiv de primul șef al țării, ministră care zbura încoace și încolo, din afacere în afacere ca albinuța din floare în floare. Dar nesuferiții ăia de la Bruxelles, sunt sigur că numai din invidie pentru o asemenea minunăție de ministru cu fustă așa că au chemat-o la raport. Elena Udrea, era așteptată ieri la audieri la Comisia pentru afaceri regionale (REGI) din Parlamentul European pentru a da socoteală, (vai, horribile dictu), referitor la modul în care România utilizează fondurile europene. Normal că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oțel impenetrabile. O știți pe baba Vanga? încet, încet, ne-o iau bulgarii înainte la orice înseamnă activitate socială și asta chiar până la ce eram, sau ne simțeam noi imbatabili, la ghicirea viitorului națiunilor lumii, rămânând pentru specialistele noastre cu fuste pestrițe, doar partea cu bafta și norocul, magia albă și neagră, deochiul și umblatul ilegal cu argintul viu. Pe când futuroloagele noastre, bronzate natural, ghicesc în globul de cristal, ghioc, bobi, cafea sau mai economic, în palmă, câte fire de păr
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spre exemplu, mai dădea afară Becali vreo „zdreanță" de antrenor, ehei, vuiau televiziunile și ziarele de știri, dar se pare că nimic din astea nu s-a întâmplat. Și totuși, la ce făcea aluzie Baba Vanga, acest Nostradamus modern cu fustă? Cred că într-un târziu, m-am prins, (asta fiindcă am în mod real stofă de Sherlock Holmes încă de pe când pășteam gâștele pe tăpșanul din Cursești) m- am prins, cum devenise la o adică profeția, fiindcă la 11 noiembrie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
kg stilizați până la a aduce cu o gravidă în luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]