5,057 matches
-
îngrijorată la mine. Of, Bex. Își mușcă buza. Nu știu ce să zic. — E OK, zic. Sunt bine. Serios. — Bex... Zău, sunt bine. Îmi feresc privirea, înainte ca, văzându‑i chipul neliniștit, să izbucnesc în lacrimi și încep să‑mi scotocesc prin geantă. Uite...ți‑am luat chestiile alea de la Clinique de care mi‑ai zis, și chestia aia specială pentru ten, pentru mama ta... Îi dau sticluțele și continuu să scotocesc. Mai am și alte câteva chestii pentru tine pe undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Se uită în jur. N‑aveți sherry? — Nu, zice John Gavin, privind‑o ca pe persoană cu deficiență mentală. Nu am sherry. Deci, despre ce e vorba? — OK, în primul rând, spun agitată, am ceva pentru dumneavoastră. Bag mâna în geantă și îi dau un plic de la Kate’s Paperie. Eu am fost cu ideea să‑i aducem ceva, ca să spargem gheața. La urma urmei, e chestie de bună creștere. Și, în Japonia, așa se fac afacerile. — E un cec? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
beau două sticle de vin alb și nu ies deloc din pijamale. Când se întoarce Suze, sunt tot pe podea, unde m‑a lăsat, mă uit în gol la televizor și bag în mine KitKat. — Of, Doamne, zice, lăsându‑și geanta pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în clipa în care simt sângele punândumi‑se din nou în mișcare. Apoi îmi ridic pachetul și pornesc cât de nonșalant pot pe coridorul spre lifturi. Exact în momentul în care apăs pe buton, începe să‑mi sune mobilul în geantă și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo? zic, intrând în lift. — Bex! Suze sunt. — Suze, zic și scot un chicot. Nu‑ți trece prin cap în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asta! De la conferința celor de la Hadleys. Am avut un seminar cu unul din cei mai tari oameni de vânzări din America. A fost super! Știi, un produs e bun dacă te pricepi să‑l vinzi. Dacă zici tu. Îmi iau geanta și verific dacă n‑am uitat nimic, apoi ridic ochii spre ea și spun, fermă: Gata, hai că plec. — Baftă! zice Suze. Deși, se spune că în afaceri nu există baftă. Doar putere de muncă, hotărâre și iar putere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața mea... Suze... Sunt atât de agitată, că abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un pic. Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hei, Becky! Capul speriat al Zeldei apare lângă mine. Unde te duci? — Am zis ce‑am avut de zis. Acum trebuie să prind avionul. — Dar nu poți să pleci acum! N‑am terminat! — Eu am terminat, zic și‑mi iau geanta. — Dar ni s‑au înroșit liniile telefonice! zice Zelda, precipitându‑se spre mine. Ni s‑a blocat centrala! Și toți cei care sună spun... Mă privește de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. Zău, habar n‑am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ocupat cu viața lui, iar eu cu a mea. Așa că împăturesc din nou ziarul și pornesc hotărâtă spre check‑in. — Aveți ceva de declarat? zice fata de la check‑in, zâmbindu‑mi. — Nu, zic. N‑am bagaje. Sunt doar eu și geanta mea. Ridic ca din întâmplare FT‑ul, să se vadă mai bine. Bănuiesc că nu mai aveți locuri libere la clasa business, nu? — Astăzi nu, îmi pare rău. Face o față plină de compasiune. Dar vă pot da un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai aveți locuri libere la clasa business, nu? — Astăzi nu, îmi pare rău. Face o față plină de compasiune. Dar vă pot da un loc lângă ieșirea de urgență. Aveți suficient loc pentru picioare acolo. Puteți să puneți, vă rog, geanta pe cântar? — Sigur. Și, exact în momentul în care mă aplec să‑mi pun geanta pe banda transportoare, un glas familiar din spatele meu strigă: — Stai! Simt un nod în stomac, ca și cum tocmai aș fi căzut de la zece metri. Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
față plină de compasiune. Dar vă pot da un loc lângă ieșirea de urgență. Aveți suficient loc pentru picioare acolo. Puteți să puneți, vă rog, geanta pe cântar? — Sigur. Și, exact în momentul în care mă aplec să‑mi pun geanta pe banda transportoare, un glas familiar din spatele meu strigă: — Stai! Simt un nod în stomac, ca și cum tocmai aș fi căzut de la zece metri. Mă întorc șocată - și e el. E Luke, care se apropie cu pași mari de check‑in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
douăzeci de borcane de red, cinci de mild și cinci de light. Ai și picante? Fără filtru îmi vin săptămâna ailaltă. — Să trăim până săptămâna ailaltă. — Să trăim, de ce să nu trăim? Ia o mostră pentru Clovis. Kiril scoate din geanta de sub masă o pungă pe care i-o dă lui Claude. Conținutul pungii pare mai curând paralelipipedic decât cilindric, dar bulgarii sunt în stare să pună murături în orice. În clipa aceea intră pe ușă Albert - zis Albanezu’. Îl ochește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
reîntors în Franța unde mult îi place, bulgarii fiind cunoscuți drept cei mai francofoni dintre slavi. S-a retras mai la nord și s-a decis să fie mai discret: nu mai livra cu camionul, livra cu sacoșa. Avea o geantă de tenisman profesionist în care încăpeau suficiente pachete de țigări încât să mai rămână loc și pentru câteva borcănașe de pepperoni și două rachete de tenis. În caz de control întâmplător, pe stradă. Dar cine să controleze un tenisman care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
profesionist în care încăpeau suficiente pachete de țigări încât să mai rămână loc și pentru câteva borcănașe de pepperoni și două rachete de tenis. În caz de control întâmplător, pe stradă. Dar cine să controleze un tenisman care umblă cu geanta de sport la el, de dimineața până seara, prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are în geantă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
geanta de sport la el, de dimineața până seara, prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are în geantă doar două rachete de tenis profesionale. Și în buzunarul interior al sacoului, câteva zeci de mii de euro. Mai exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul restaurantului Duc d’Anjou, cel mai cunoscut și mai scump
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10. Roman și Claude se află în pivnița bistroului. Roman are la picioare o uriașă geantă cu scule și un pachet plin cu țevi de diverse mărimi. Claude deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și am golit boilerul, poți să te apuci de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în chiloți prin fața camerelor de luat vederi. — Mă interesează, se decide Lionel. Cât? — Oferta noastră e două mii de euro avans și... Lionel îl întrerupe: Când semnăm contractul? — Acum, dacă n-aveți nimic împotrivă. Suntem presați de timp. Étienne scoate din geantă un contract și două mii de euro. În timp ce Lionel începe să semneze contractul, fără să-l citească, editorul îndrăznește să-l întrebe: Ați mai scris? — Cereri de azil politic. Gérard, cu coada între picioare, mai încearcă o dată: — Pot să vă fac
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
000 aș putea s-o dau dracului de pudoare... În fond, dacă tot mor... mi se poate trece cu vederea. Fără o vorbă, Gérard ia contractul și-l rupe. Lionel începe să regrete că a sărit calul. Gérard scoate din geantă alt contract pe care e trecută suma cerută de Lionel. Acesta constată că a început să devină previzibil. — Semnați aici, îi arată Gérard. — Când primesc banii? întreabă Lionel, în timp ce semnează. — Mâine-dimineață, când instalăm camerele. — Îi vreau cash, mi-am închis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe Anghel să se exprime în franco-română. — Pustnicii n-aveau lumină electrică. Scurt, că mă grăbesc: nu mai am mult de trăit. Anghel își deschide tacticos geanta: știe că obiectivul trebuie ținut sub presiune, ca să clacheze. Asta înainte de-a aplica cealaltă metodă sigură: bătaia. — Domnule Frunză, am primit ordin să vă salvez. Deși, personal, cred că totul e o prostie, cu rezonanțe de mistică burgheză, am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur, RECEPTION, musiu Anatol Dominic Vancea Voinov atinse, din greșeală, cotulelectric al colegei. Gina nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete, e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O ținu o clipă în aer și îl pocni scurt, cu dunga palmei. Tavi icni, privind-o în ochi. Repetă urletul surd, sinistru. Cantul palmei îl izbi iarăși, rapid, de trei ori. Calmat, se întinse pe podea, cu capul pe geanta musafirului. Voi, dumneata... cei ca voi, vreau să spun, încă n-ați renunțat la iubire, se pare. În ciuda atâtor suferințe, în ciuda faptului că ceilalți vă cred foarte deștepți. Nu e semn de mare deșteptăciune, trebuie să spun... Încă mai doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]