4,151 matches
-
colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în gând pentru acest gest. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte având să facă circuitul Ruginoasa, Bîrlogu, Babaroaga, Gliganu, Lespezi și acasă. Înfășurați în bunzi imense, cât niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămână. Cum ieșiră din Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de doamna Pintea însăși: cum să facă oare cu cei trei copii ai ei pe care îi culcase îndată după cină și acuma dormeau duși? Îi era milă să-i scoale și frică să nu se îmbolnăvească ieșind, încălziți, în gerul de afară. Toată lumea luă parte la dezbatere cu diferite soluții. Grigore hotărî să rămâie și soții Pintea să doarmă aici, iar mâine vor trece la Lespezi unde au stat și vor mai sta destul. Au la dispoziție o cameră bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spre seară s-a mai înviorat, iar la întoarcere a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-a mai adresat nici un cuvânt, necum să-i ceară vreo explicație. Bănuia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Grig aici, dacă domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. Firește, domnul Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
socotind că prin divorț ar pierde speranța de-a mai fi preferat la vânzarea Babaroagei. ― Cred că ea e mai înțeleaptă ca tine și nu va cere despărțirea! făcu Miron Iuga. ― Ar fi mai dezagreabil pentru ea! zise Grigore. 2 Gerul ținea de patru săptămâni, dinainte de Crăciun, și nici gând să se mai înmoaie. Satul părea îngropat în zăpadă până-n brâu. Focul în vatră nu se putea stinge. Boierul Miron s-a îndurat de suferința oamenilor și i-a lăsat să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privită mereu când se întorcea după căderea nopții. La început fusese stingherită, apoi se obișnuise. Ceea ce nu putea înțelege era cum de știa când se întoarce. Îi venea greu să creadă că o aștepta în fiecare noapte, chiar și atunci când gerul sticlea, doar ca s-o vadă. Dar nu-i vorbise niciodată așa. De fapt, dacă n-ar fi arătat atât de neobișnuit, cu barba crescându-i de sub pomeții scobiți, cu părul lung strâns călugărește și cu hainele fluturând jerpelite, nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar... prințul Kung a fost măcar vreun pic gelos? — Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti cheltuielile. Cămătarii fac coadă la ușa noastră. Ușa a căzut de mai multe ori din toc. Unchiul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1985. Pareto VALADE Bernard, Pareto. La naissance d�une autre sociologie, Presses universitaires de France, Paris, 1990. Proudhon ANSART Pierre, Naissance de l�anarchisme. Esquisse d�une th�orie sociologique du proudhonisme, Presses universitaires de France, Paris, 1970. Simmel L�GER Fran�ois, La Pens�e de Georg Simmel, Kim�, Paris, 1989. Spencer TURNER Jonathan H., Herbert Spencer: a Renewed Appreciation, Sage Publ., Beverly Hills, 1985. Tocqueville LAMBERȚI Jean-Claude, Tocqueville et leș deux d�mocraties, Presses universitaires de France, Paris, 1983
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
motivele încarcerării sfidau logica elementară, într-un joc diabolic ce avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii. Existența lui Ivan Denisovici Șuhov se consumă într-o coordonată spațio-temporală aflată sub semnul închiderii - barăcile pătrunse de vânt și ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește pâinea, cum se evită carcera
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de o palmă. Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult..” (p. 257) Povestitorul este astfel cel care, în ultimă instanță, îmbină realul cu fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sfârșit și războiul pentru independența României. Ordinul de zi pe armată din 15/27 februarie 1878 evidenția eroismul ultimilor înfruntări ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși, bărbăția este împerecheată cu răbdarea nevoilor, vârtoșia trupului cu tăria inimii... Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile la Grivița, își odihnește acum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
În schimb, bunătatea noastră este un semn de noblețe sufletească, de generozitate, care poate declanșa un proces de reflecție de pe urma căruia cel În cauză să se simtă dator să răspundă prin atitudini similare. Μ Scuzele târzii sunt ca florile de ger, care strălucesc Înfrigurate Într-o fereastră... Μ Actul de creație cuprinde, se știe, un paradox: restrânge universul cunoașterii, deoarece orice act de creație impune o delimitare, o precizare, dar, În același timp, Îl și sporește, deoarece oferă un nou Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit.// Mă agăț de spițele-nghețate/ Să pornească roata, să se facă zi,/ Și se subțiază și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Stai puțin că se rezolvă, (pleacă precipitat; El 1, rămîne "pus" în fotoliu; începe să cînte dizat: Parcă era un cîntec pe-aici / unde-o fi / unde-o fi / ce vînturi l-au amestecat / unde-o fi / ce fel de ger l-a-nghețat / unde-o fi / ce guri negre l-au ascuns / unde-o fi / din tăceri nici un răspuns / unde-o fi...") (revine El n) Am găsit prin debara niște coniac. (toarnă în pahare) Ia să ne înzdrăvenim puțin. (beau) Imediat îți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în rest e o zi de luni"). P. Stoica reînvie o lume de mult apusă: orașe mici, târguri, cu existența lor banală, într-o melancolie duioasă, nu întotdeauna fără emoție: "Să știi, la noapte va ninge:/ prea îmi vorbești de ger,/ de vulpile din copilărie." Uneori, poezia este înglodată într-un limbaj prozaic: "Era o zi de vară,/ când menta colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și de emoție." A scris și balade
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fuge speriată,/ Numai copacul șade înverzit/ Că nu poate s-alerge și el,/ Dar ciocanul și coasa rămân de oțel/ și cosașii de piatră." Ileana Mălăncioiu reînvie universul și muzica versului lui George Coșbuc și scrie poezie cu fine observații. "Gerul se oprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit." Ca la toți poeții activi în sfera tradiției, istoria și vestigiile trecutului își fac loc: Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dacă am admite că iubirea presupune o stare permanentă de farmec specifică sentimentelor îndrăgostitului: "De ce te-o fi iubind atâta, iubire,/ vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau pătimaș, într-o lume fantastic înflăcărată ca la Poe: "Stelele capete fără trupuri/ mă iubeau, lunecând simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la anumite date. Astfel, în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire și poetul deapănă întâmplarea. "E ger, noaptea e sticloasă/ și salcâmii de pe coastă, clăile de fân toate pătulele și/ Magaziile vergeluțe, sunt ca limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la anumite date. Astfel, în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire și poetul deapănă întâmplarea. "E ger, noaptea e sticloasă/ și salcâmii de pe coastă, clăile de fân toate pătulele și/ Magaziile vergeluțe, sunt ca limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul devine strălucitor" (" La strigat"). Locul de taifas este "patul" din fața porții, dumineca când afli ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o „țară tristă, plină de umor”. Numai o fericire generalizată ni-l va putea șterge din memorie, deși nici atunci cu totul. Desigur, chiar și natura ar trebui să se schimbe: să nu mai fie ploi persistente, ierni terifiante, cu „ger aspru”, „pustii”, zile cu ceață, ceruri gri. Nimic să nu mai amintească de singurătate, melancolie, plictiseală. Eu nu întrevăd încă posibilitatea realizării acestora. în fine, ar trebui să apară mulțime de poeți care să ne dea un sentiment al valorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de val; prin codri, de pe fruntea unui deal se ridică luna, regina cea balaie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-se astfel de cei care abordează mai ales aspectele fiziologice ale fenomenului. Pentru aceștia din urmă, adică, pentru fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul conceptului de „stres fizic logic”, a promovat ideea că împotriva stimulilor specifici nocivi (ex. rană, infecție, asalt psihologic etc.), organismul răspunde cu același tip de reacție (care va constitui modul obișnuit de apărare a corpului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]