4,667 matches
-
poate de la nobilul local Braslav. Acest nume vechi reapare sub forma "Braslava" sau "Preslava", pe monezi emise de regele Ștefan I al Ungariei, datând din jurul anului 1000. Mai târziu în Evul Mediu, a ajuns la forma finală a numelui în germană, "Pressburg", numele în slovacă, "", derivând de acolo. Deși "Pressburg" a fost numele oficial până în 1919, locuitorii slovaci ai orașului îl numeau adesea "Prešporok", și cei maghiari "Pozsony" (scris "Posony" înainte de secolul al XIX-lea). Numele maghiar, încă folosit de vorbitorii
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
un aspect decorativ deosebit de atrăgător. Cuvântul "email", care se pronunță ', uneori și cu 3 silabe ', provine din cuvântul francez "émail", ortografiat uneori și "emaille" (pronunțat în acest caz ""), în timp ce cuvântul "smalț" (un sinonim relativ apropiat al cuvântului "email") provine din germană, în care cuvântul "Schmelz" înseamnă topitură. Emailarea suprafețelor care urmează a fi acoperite se obține prin întreruperea procesului de topire a masei constituente, puțin înainte de topirea deplină. Masa emailurilor se compune de cele mai multe ori din silicați și oxizi, la care
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
(în germană pronunțat , v. AFI; în franceză numit Sarre) este unul dintre cele 16 landuri ale Germaniei. Capitala sa este orașul Saarbrücken. Landul are o suprafață de 2.570 km² și o populație de 1,045 milioane de locuitori. se găsește în
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
Renania de Nord - Westfalia (în germană "Nordrhein-Westfalen", cu prescurtarea NRW) este cel mai vestic land federal german și totodată cel mai dens populat, numărând peste 18.000.000 de locuitori. O concentrare puternică de orașe într-un megalopolis: Münster, Dortmund, Essen, Bochum, Duisburg, Krefeld, Wuppertal, Mönchengladbach
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
al lui Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de râu” (Iordan sau poate Eufrat). Denumirea veche israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit”) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica. Cu timpul, evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică. Limba idiș este germana sudică medievală (foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab), cu o parte de vocabular de origine ebraică, slavă și cu elemente romanice. Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală. Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
au apărut circa 170 de periodice evreiești, în diferite limbi. În Țara Israel (Palestina), în anul 1904, sub dominația otomană, existau 26 școli evreiești, dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică. Limbile folosite erau idișul, ladino, araba, germana și franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale, împreună cu aramaica talmudică. Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian, dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
28 de membri ai "Colegiului Comisarilor" sau pentru a desemna inclusiv organismele administrative formate din 23.000 de funcționari publici europeni care sunt împărțiți în departamente numite "Directorate-Generale" și "Servicii". Limbile interne de lucru ale Comisiei sunt engleza, franceza și germana. Membrii Comisiei și cabinetele lor (echipele de lucru) au sediul în Clădirea Berlaymont din Bruxelles. derivă din una din cele 5 instituții create în sistemul supranațional al Comunităților Europene, urmând propunerea lui Robert Schuman (ministrul de externe al Franței) din
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
(germană Trient, latină Tridentum) este un oraș în regiunea Trentino-Tirolul de Sud a Italiei. Este capitala regiunii precum și a Provinciei Autonome . În 2001 orașul avea o populație de 104.946 locuitori. Regiunea este aproape complet muntoasă și are o suprafață de
Trento () [Corola-website/Science/297317_a_298646]
-
est și de vest, și aveau alfabete diferite: alfabetul latin și alfabetul chirilic. Croații protejează limba de orice influență străină, întrucât limba lor a fost supusă constant schimbărilor și amenințărilor din partea limbilor diferitelor imperii care au dominat țara (cuvinte din germana austriacă, maghiară, italiană și turcă au fost schimbate și slavizate). Eforturile de a impune politici de modificare a croatei în sârbo-croată sau „slavă de sud”, au întâmpinat rezistență din partea croaților sub forma purismului lingvistic croat. Croata a înlocuit latina ca
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
În 2009, un sondaj a relevat faptul că 78% din croați afirmă că cunosc cel puțin o limbă străină. Conform unui alt sondaj cerut de Comisia Europeană în 2005, 49% din croați vorbesc engleza ca a doua limbă, 34% vorbesc germana, și 14% vorbesc italiana. Franceza și rusa sunt vorbite de 4% fiecare, iar 2% din croați vorbesc spaniola. O proporție substanțială dintre sloveni (59%) cunosc mai mult sau mai puțin limba croată. Rata alfabetizării în Croația se ridică la 98
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
(în , în ) este o regiune în estul Franței, învecinată cu Germania. În germană acest nume se scria mai demult "Elsaß". Are în compunere două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Situată la limita dintre lumile latină și germană, a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt inca prezente în spiritul locurilor, care sunt
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
conte), apoi "Fürst von Bismarck-Schönhausen" (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca prim-ministru (în germană: "Ministerpräsident") al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
(în germană "Neuhäusl" sau "Neuhäusel", în maghiară "Érsekújvár") este un oraș în sud-vestul Slovaciei. Are 43.000 locuitori (1991). Este capitala unui district ("okres"). Orașul este bine cunoscut prin istoria sa faimoasă. O fortăreață anti-turcă a fost construită pe locul unei vechi
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
(în germană "Neutra", în maghiară "Nyitra" sau "Nyitria") este un oraș în vestul Slovaciei (al patrulea ca mărime) la poalele muntelui Zobor și pe râul . Are o 90.000 locuitori (1991). Este reședința regiunii ("kraj") sau a "Unității Teritoriale Supreme" (VÚC) și
Nitra () [Corola-website/Science/297385_a_298714]
-
(în germană "Schemnitz", în maghiară "Selmecbánya") este un oraș din centrul Slovaciei, situat în munții Štiavnické vrchy. Orașul avea în anul 2005 10.648 locuitori. Orașul medieval (integral protejat), precum și împrejurimile sale au fost înscrise la 11 decembrie 1993 în "lista patrimoniului
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
(în germană "Trentschin-Teplitz", în maghiară "Trencsénteplic") este un oraș din Slovacia cu 4,235 locuitori (2008). Localitatea se află amplasată în partea de sud-vest a dealurilor Strážovské pe valea pârâului Teplička, la 268 m deasupra nivelului mării, între satele Omšenie și Trenčianska
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]
-
de autoritățile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea școlii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puțin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoașterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universități, fiind un subiect obligatoriu în cadrul examenului național de admitere ("Högskoleprovet") Economie bazată pe industrie și servicii. O specialitate culinară suedeză este "kåldolmar", asemănătoare cu sarmalele românești, din carne
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Times New Român', șerif;"><spân>, care atestă </spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân><i>în ce măsură o persoană este demnă de un credit</i></spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> (traducerea directă din germană), adică dacă persoana respectivă are sau nu datorii în altă parte. </spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân><i>Schufa</i></spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>poate fi comandata gratuit cu un
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
în planul universal al științelor omului”. Eugen Coșeriu folosea în activitatea didactică și de cercetare mai multe limbi, schimbând cu ușurință limba în care ținea cursurile. Cât privește limba sa maternă, ordinea este următoarea: "Româna și italiana, apoi spaniola și germana (...). Depinde însă și de circumstanțe și de felul de texte: versuri scriu în română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană" .
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu totul originală prin înlănțuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman. Cartea a trecut imediat granițele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalității literelor românești. În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui : fuga în străinătate. Mai plecase, fusese un
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
exonim, fiind aplicat "pars pro toto" soldaților confederației. Elvețienii au început ei înșiși să folosească acest nume după Războiul Suab din 1499, alături de termenii "confederați", "Eidgenossen", utilizați încă din secolul al XIV-lea. Toponimul "Schwyz" este atestat din 972, în germana înaltă veche "Suittes", termen legat de "suedan" „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie utilizată
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]