9,375 matches
-
fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă! (cugetînd) Iarăși pui pe un amic în numărul celor pierduți... da, da! Ei se veștezesc ca cununa gloriei... puțin aer contrariu, și haida! a zburat tot cuibul. Le-aș pune prinzători acestor paseri, nu spre a-i întemnița, ci spre a-i îmblînzi, le-aș cânta apoi un cântec despre fidelitate, despre amiciție și cu asta i-aș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zâmbetul pe buze, asta-i viața comodiantului, ăsta felul de-a trăi, pasul lui rătăcește, capul îi vâjie, urechea sună de un cântec monoton și etern; mergi, mergi! De-ai vrea să rămâi într-un loc, curând pierzi și puțina glorie; și puțină favoare // ce-o capeți în sudorile frunții tale și inima ta se îmflă 6V {EminescuOpVIII 438} de durere, aufletul tău te mână în depărtare, în alte țări, la alți oameni, care s-amuză, răcesc și apoi râd de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aplaudă ei numai zdrențele strălucite și împestrițate, numai spoiala albă și roșie, numai lumina orbitoare a lampelor? Asta aplaudă ei, asta li-ntărîtă simțirile, asta duce favoarea într-o vijelie sălbatecă, într-o turbare sălbatecă. Și daca unul din noi, prin gloria sa, prin favoarea sa, ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se obicinuiască de-a fi spre petrece[re], de-a li fi păpușa lor. Și când a ieșit din modă apoi îi merge ca unei haine vechi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ne crede, căci, ah, atuncea, și tocmai atuncea, ne lovește palma Satanei, disprețul, batjocura și, odată uitați, din noianul uitării neci un Dumnezeu nu ne mai scapă. Valoarea internă rămâne averea noastră, unica, și dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre...... Lăsați-mă, gândiri neciodată mulțumite, lumea vrea să vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar nu se-naintează) FELICE Ce e asta? Un laur veștezit? Ce-nsemnează asta? HISTR[IO] Fiul meu, laurul veșted să-ți fie un esemplu, o povață pentru toată viața ta! Ca și culoarea sa verde plină de viață piere și glorie și favoare. Un moment de [te] poartă lumea de furia nebuniei sale, un moment... până începi a crede în mărimea ta... atunci ți-ntoarce spatele... rămâi singur. FELICE (își face loc și se repede la el ) Tatăl mieu! TOȚI Tatăl
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați-l pe bietul bătrân să zică. Bine zice. FELICE Onoare și respect bătrânului, el a fost care m-a-nvățat artea, lui gloria, lui coroanele voastre, el e maestrul, eu sânt elevul numai. HISTR[IO] (cade în brațele lui FELICE) Felice al mieu! FELICE Dumnezeule! Ce-ți este, tată? Ajutați-mi, fraților! Întremează-te, tată, și hai să mergem, aerul e rece, poate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aicea în decursul unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie pururea bun. (Surpasse) GIUVAERGIUL Am un giuvaier. NEGUSTOR[UL] Arată-mi-l, rogu-te... Pentru Timon, domnule? GIUVAERGIUL Da, daca l-a plăti; dar cât despre asta... POETUL (citîndu-și poesia ) Daca lăudăm pentru plată pe un mizerabil Pătăm și gloria versului izbutit Care i se cuvine celui nobil. NEGUSTORUL (uitîndu-se la piatra scumpă) Frumoasă formă. GIUVAERGIUL Și de preț! Ce apă! Ia te uită numai. ZUGRAVUL D-ta ești în stare s-o faci... O scriere, desigur vro dedicație pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
superioritate aceasta, creată de natură, care se lasă dovedită de nedreaptă numai prin rezonările minții, nu însă din necese curat naturali. Eram, precum zisei, sărac însă mândru, cum trebuie să fie un spaniol, și o dorință nestingibilă după onoare și glorie ardea în inima mea jună. Această dorință căpătă o putere nouă prin amorul cătră o copilă frumoasă, tot așa de săracă ca și mine, însă și mai avută în străbuni glorioși. Distincțiunea mică în numărul antenaților noștri și sărăcia mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oameni de merit, câți pitici n-au fost numiți eroi glorioși, câți oameni în adevăr de merit, la rândul lor, n-au fost trași în noroi! Să nu se admită însă că lumea care aplaudă e totodată și convinsă de gloria falsă a reputațiilor uzurpate. Cei mai mulți nu au nici o opinie, o seamă cari cunosc adevărul nu au curajul de a-l spune și astfel victoria timporară a răului și a neadevărului e aproape totdeauna sigură. Dar cititorul va putea și fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se arătă adesea în public, pentru că-i era să risipească plauzibil faima, răspândită și crezută de toți, că pierise cu desăvârșire. Dar el nu se mulțămi numai cu risipirea acestei faime, ci, întorcîndu-se-n capitală, avu neobrăzarea să pretindă meritul și gloria unei campanii biruitoare. Marea pierdere de oameni, care umplea orașul și țara cu jale, scăzu în curând aroganța sa pe coarda de jos a modestiei cuvenite și, sub presiunea opiniei publice, regentul deșert trebui să recunoască degetul lui Dumnezeu în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrau papii pentru ca să ridice din nou împărăția latină din Constantinopol și pentru acest scop chemară în cruciată spornică Apusul în contra împăraților bizantini. Bonifaciu VIII, (1294 - 1303), Benedict XI (1303 - 1304), Clement V (1305 - 1314) tindeau cu atât mai mult la gloria de-a cuceri împărăția grecească cu cât se temeau cu drept cuvânt că această împărăție va cădea ca o pradă ieftenă în mâna turcilor. Dar în fond își stăteau împrotivă principii lumești incompatibile unul cu altul, la latini fanatismul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aproape totală de apărare în ținuturi și orașe îi înlesni repedea lor supunere și el nu-și dete răgaz, până ce nu izbuti să fie recunoscut și proclamat domn și rege peste toată Romîno-Bulgaria. Puterea sa creștea văzând cu ochii, iar gloria sa acoperea originea, în orice caz uzurpatorie, a noii stăpâniri. Complicația lui Lachanas cu împăratul Mihail Paleolog și cu Ioan Asan precum și a acestuia cu Terteres. Uimitoarea ridicare pe tronul bulgar a unui om nou de ieri de alaltăieri, născut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
găsit puțin sprijin la partidul lui din țară, încît nu putu nici să cucerească capitala, nici să răpească la sine cârma statului, ci se văzu din contra silit, tăvălindu-se pe lângă Tîrnova, să ducă o viață privată fără strălucire, fără glorie și necompatibilă cu demnitatea de rege. Cu atât mai învederat sporea puterea și vaza lui Sfentislav, care în curând și cu succes se puse în harță cu romeii. Adevărat că în vremea aceea țara Bulgariei era săpată de împărecheri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și așteptară cu umilință hotărârea regelui. Sigismund, cuprins de o pornire mărinimoasă, le răspunse. Deși violarea înaltei noastre demnități regale s-ar fi cuvenit să fie ștearsă prin o espiațiune tot atât de mare, totuși nu ne potrivim a întuneca întrucîtva strălucirea gloriei noastre printr-o judecată aspră. Deci vă îngăduim deopotrivă cruțare și iertare și vă reprimim în buna noastră grație, dar cu condiția ca să nu se mai întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns, sărutară bucurîndu-se și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activitatea creatorie ce-o (presupunem) [stătorim*] noi la transformarea unei creaturi mai mult ideale într-o ființă cu totul vie, personală; apoi totuși poate deja produce impresiuni însemnate prin inteligența, care-i deschide înțelegerea cugetărilor, și prin avântul retoric. Însă gloria cea mai mare e totuși a aceluia în care cultura retorică și inteligența sunt susținute și de o putere care e în stare a privi și a forma toate cu chipul personalităței individuale. Drept esemplu am cam aminti aicea pintre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în contrast cu cea ideală de care ar trebui să aibă parte. El e un om de stat în toată puterea cunoștinței de sine. Însă ce mare diferență pentru opera poetică când înainte-ne ar sta un om gelos și amărât de gloria poetică a lui Tasso! De unde apoi să iasă din aceasta la finea piesei stânca de mântuire de care se apucă poetul desperat, unde rămâne apoi ideea întregei opere de arte, care se mișcă în jurul împăcări celor două antiteze, a idealității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau publice, își are întemeierea în natura și chemarea sa ca om, așadar în lucrul cel mai general, în omenire - în umanitate. Astfel și cultura e înainte de O cercetare mai departe a acestei cugetări va urma în tratatul Onoare și glorie. {EminescuOpXIV 919} toate individuală, însă totalitatea indivizilor și prin urmare și fiecare la locul său are de-a exprima și a pune-n viață înălțimea și stadiul spiritului național; acesta-i scopul cel comun tuturor. Nu ne permitem a o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bărbat atoateștiutor într-ale literaturii orientale și occidentale” (Istoria Imperiului Otoman) (257, p. 55). Pe piatra sa de mormânt (este îngropat la Mănăstirea Văcăreștilor, pe care a ctitorit-o) stau scrise în grecește următoarele : „Muzele l-au încununat cu-a gloriei cunună” (269, p. 59). Nicolae era fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, mare savant, cu studii de medicină și filosofie la Universitatea din Padova. Un „iatro-filosof”, cum l-a numit Nicolae Iorga (229). „Alecsandru Ecsapărâtul”, cum îi spunea Ion Neculce, era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nostru încît în calculul politic această mărime a ecuațiunii nu ne mai este necunoscută. Ceea ce se poate dar întîmpla e ca d. Brătianu să se retragă în adevăr, ci numai spre a se întoarce cu una din persoanele cari, pentru gloria de-a fi miniștri, fac bucuros orice deviație de la consecuență, fie în ce-i privește pe ei, fie în ce privește țara. Astfel bunăoară prințul Dumitru Ghica, prezidentul tip, prezident în toate și pretutindenea, s-a ales senator cu majoritatea dovedită conservatoare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceste afirmații ale noastre sunt adevărate. "Romînul" însuși nu poate să tăgăduiască că ceea ce a supărat mai mult pe români sunt tendințele străine, apucăturile străine ale Domnilor greci, înrîurirea străină și disprețul a tot ce era romînesc: al tradițiunilor, al gloriilor, al deprinderilor românești. Și oricine va voi să cugete un moment la mijloacele prin care roșii s-au ridicat și prin cari se țin la putere va vedea că ceea ce-i caracterizează sunt tocmai apucăturile străine, și ideile străine și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că ceea ce-i caracterizează sunt tocmai apucăturile străine, și ideile străine și înrîurirea străină. Pseudo - liberalii noștri nu s-au ridicat în adevăr decât hulind tot ce este românesc, mai ales pre Domnii români și pre boierii români, adică toată gloria și tot trecutul acestui popor. Căci cine, mă rog, a făcut trecutul glorios al acestei țări daca nu Domnii și boierii țării? Chiar mai deunăzi n-am auzit oare pe d. Stătescu, după banca ministerială, și pre domnul Brătianu, după
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d. Stătescu, după banca ministerială, și pre domnul Brătianu, după tribuna Camerei, zicând că coroana României și a Moldovei au fost coroane de cositor? Nu sunt acestea simțirile unor străini necunoscători de istoria țării? Nu s-au mulțumit a batjocori gloriile noastre naționale, au disprețuit apucăturile, deprinderile, tradițiunile, adică tot ce face dintr-un popor să fie el iar nu altul. Și au venit cu idei noi, cu apucături străine, cu tendințe cosmopolite. După capul lor tot ce a fost în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-n adevăr, centralizarea și liberalismul austriac au și avut drept rezultat ridicarea unei rase de mijlocitori, a evreilor, și milionarizarea advocaților din partidul numit constituțional. De la 1866 până mai alaltăieri Austria era țara făgăduinței pentru evrei și scena politică pentru glorii advocățești; adică pentru oameni cari, prin dialectica continuă ce-o cere profesiunea lor, sunt mai puțin decât oricine în stare de-a avea convingeri puternice și de-a voi binele altuia. În Ungaria se observă același lucru: pretinsa domnie a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]