4,229 matches
-
o "dragoste delicată". De ce n-oi fi văzînd că vrea să te ajungă pe un pod de culori? Se ridică (în felul ei inconfundabil de-a pleca brusc) și trage jacheta pe ea. Ne mai vedem. Cînd? În viitorul îndepărtat, glumește Magda U., à propos de vîrsta comună. Toate astea ia-le ca pe acumulări gestante din care să se nască o mîndrețe de roman. De dragoste. Tano o conduce cu destulă cuviință. Cum a plecat, mi se și face dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără tine". Recapitulez lista de neveste. Prima e anterioară nașterii mele. A doua mama lui Brăduț, dulceadraga tante Liselle. A treia a fost Daisy. Sau Daisy se numea cățeaua? "Jugul căsniciei, glumea Iordan, se duce mai bine-n trei". El, ea și Daisy. Și-i povestea tatei ("Nu asculta la uși, Dințișor, nu-i frumos!") cum se trezise lîngă duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ani, ne cunoaștem de... Russ, ia numără de cînd ne știm. Doar mă meditai la matematică. Întîi ți-l arăt pe Franz Marc. Franz Marc e un cal. Nu albastru, ca la pictorul german de animale, dar frumos. E cubist, glumește Russ. Mănîncă din palmă zahăr cubic. Rostogolește cu zgomot niște farfurii, mă mir că nu sparge niciuna, pune ceva la fiert. M-a anunțat ritos că o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mers și a ajuns la casa lui, înapoi. A mers tot înainte și s-a întors de unde a plecat. S-a dus acasă mulțumit că a cunoscut multe țări și lucruri. A spus la toată lumea aventurile lui și toți au glumit și nu l-au crezut. Și s-a terminat povestea. Eu am inventat-o. Hai s-o auzim! 5 ani și 6 luni Binevenit La telefon: - Alo, tati... Să știi că, orice o să fie în viitor, ești binevenit la mine
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prieteni, pentru că sunt puțini care le pasă de lucrurile mele interesante pe care le știu. Și fetelor le pasă, dar ele nu prea mă plac. R.C.: De ce crezi că nu te plac? Fetelor trebuie să le spui lucruri așa... să glumești cu ele... sau poate tu le spui lucruri prea serioase? D.M.: Păi, ca să fiu prieten... La fete este așa: fetele care nu mă plac le conduc pe cele care mă plac - și ele, ca să nu fie excluse din grup, se
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut. Și cât de pozitiv este profesorul de pictură, cu câtă energie te încarci de la această persoană, care glumește când trebuie și care este serios când trebuie! Poate și critica, uneori, nu este bună, dar nimeni nu mă critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
preot înțelept care zicea: „Nu e vremea de căsătorie, acum e vremea de pocăință!” Cât adevăr este în aceste cuvinte! Acel preot, pe care l-am întâlnit anul acesta la Drumul Crucii, m-a impresionat. E un preot straniu care glumea: „Cine s-a atins de sticla mea 100 de metanii?” Atâtea lucruri înțelepte a zis în acele câteva ore în care l-am cunoscut... A fost ca o furnică, era când cu grupul nostru, când cu alte grupuri. Fericiți sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu va vorbi cu mine câteva ore, până când n-o să mă aproprii de ea, ca să-mi cer scuze. Are o manieră specială de a vorbi și o gândire interesantă, este un om, într-adevăr, complicat, dar și minunat. Știe să glumească, să fie plină de viață, indiferent de greutăți, de probleme. Știe și ne înțelege. Nu-mi place când privim o emisiune TV în rusă și ea mă întreabă „ce a zis?”; mie nu-mi place să-i explic, pentru că pierd
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
România se remarcă revigorarea exporturilor pe baza unor cifre concludente, deși opoziția caută să dezmintă realitatea, fără a aduce probe. În viața mea de om supus valurilor și vremurilor prin care am trecut s-au întâmplat câteva minuni! Nu! Nu glumesc! S-au petrecut adevărate minuni care m-au adus până la această frumoasă și nesperată vârstă. 1) Prima mare minune a fost aceea că, sfânta mea ocrotitoare MAMA mi-a dat pentru a doua oară viață, fiindcă de foarte mic am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e brunețel... Încercă el să se consoleze. - Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zodia imprevizibilului. Alex renunțase la apartamentul de serviciu oferit de șantier și de câtva timp, locuia împreună cu Ina în casa părinților ei. Mai în glumă, mai înadins, Alex spunea uneori: în loc să mă însor, eu m-am măritat! - Alex, sper că glumești, știi că mama nu suportă să afle că ginerele nu se simte bine în casa ei. Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
străzi până ajunseră în centrul orașului. Prima vitrină în fața căreia se opriră fu cea a unui magazin de mode. - Aici parcă nu prea se găsește nimic de pus în frigider, încercă Olga să ia un aer de novice. - Mai știi, glumi el. Dacă tot am ieșit în oraș, poate n-ar fi lipsit de interes să-ți comanzi o rochie după gustul și inima ta. Să fie aceasta prima din viața ta de doamnă cu numele de Olga Stamate. - Dragul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe Mihăiță? - Mai ales pe el, nu este el moștenitorul nostru? glumi Alex. Ina se îmbrăcă cu o repeziciune care nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat cu bunicul lui, făcând un haz nebun din cine știe ce pricină. Ina îi motivă tatălui că vor să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vom descoperi după teiul de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m au sfătuit mai mulți să-l tai, dar eu nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
franțuzesc, și e la veterinar. A fost sterilizată. Eu trebuia să o iau de acolo, dar Miranda m-a sunat și mi-a zis să le iau pe gemene de la școală mai devreme ca să se ducă Împreună la familia Hampton. — Glumești. Vrei să spui că trebuie să iau un afurisit de câine cu o mașină Porsche? Fără să fac un accident? Niciodată. — E la Clinica veterinară din East Side, pe 52Street, Între First și Second Avenue. Îmi pare rău, Andy, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Tu? Tu chiar mănânci un hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie că glumești, cucoană, băga-te-aș În măta! Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se părea bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă de prezența cuiva care intrase cu cheie proprie În apartamentul lor și se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă? Chiar nu-și dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușit. Eu arătam În continuare ca o amatoare, În fusta mea mini marca Gap. — Bună, Andy, cum a mers cu dus-și-predat-Carte? Am stat la coadă să ne lăsăm hainele și l-am văzut imediat pe Brad Pitt. — Doamne sfinte, tu glumești. Brad Pitt chiar e aici? — Mda, sigur, Marshall se ocupă de părul lui Jennifer. Așa că și ea trebuie să fie pe aici. Zău, Andy, poate data viitoare o să mă crezi când Îți spun că e bine să stai prin preajma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și că aș dori să sar peste coadă, la modul subtil, firește, și să fie cineva care să i-o prepare imediat. Printr-un mare noroc, Marion, managera, frecventa niște cursuri serale În domeniul comercializării articolelor vestimentare. — Doamne sfinte, tu glumești? Lucrezi pentru Miranda Priestly? Și ea bea cafea de la noi? În fiecare dimineață? Incredibil. A, da, da, bineînțeles. O să spun tuturor să te ajute imediat. Să n-ai nici o grijă. Păi ea e, cum să spun eu, cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
face ca tonul meu să pară lejer. Nu cred că e o idee prea bună. Deși sunt sigură că și lui i-ar face plăcere să te cunoască. A râs și el, dar râsul lui a devenit batjocoritor și disprețuitor. — Glumeam, Andrea. Sunt sigur că prietenul tău e un tip grozav, dar nu sunt foarte interesat să-l cunosc. — Nu, bineînțeles. Sigur, adică, știam ce voiai tu să... — Trebuie s-o iau din loc. Sună-mă dacă te răzgândești... sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]