4,325 matches
-
Diana. Și în excitarea sa naivă m-a întrebat de câteva ori dacă am văzut tunelul în care prințesa și-a găsit sfârșitul. La bordul trenului am avut de asemenea o doamnă-autor de vârstă mijlocie, pe care o vedeam mereu grăbită. De fiecare dată când trecea pe lângă mine îmi spunea: „Noi trebuie să vorbim”, și după aceea se făcea nevăzută. Așa au arătat „întâlnirile” noastre de-a lungul întregii călătorii. Nici azi nu sunt sigur ce ar fi trebuit să discutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aproape tot timpul în contradicție, uneori într-un șir de contradicții care la o altă persoană putea să revolte sau să nege orice element al valorii. Și aceste „inconsecvențe”, contradicții, „grosolane” uneori, au făcut - și fac și azi! - pe unii, grăbiți sau geloși, pur și simplu, pe opera sa fenomenală!, de a-l eticheta în fel și chip, de a încerca să-l coboare, aducându-l la nivelul „lor”, al mediocrității lor abile, lucrative și așa-zis „morale”. Pentru a „susține
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acceptate de noi, de partid, de marxism” și altele de-a dreptul „revoltătoare” precum Nietzsche sau Blaga... Nina a fost prima femeie de reală și profesională intelectualitate pe care am cunoscut-o. Azi e obiceiul din partea unor scribi tineri și grăbiți de a-și face un nume cu orice preț (fascinația, azi, este a mass-mediei de ziar sau de sticlă!Ă de a o arunca, împreună cu impostorii și oportuniștii epocii, la „coșul de gunoi al istoriei literare”; se înșală, în vremuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu bocanci murdari...Ă Etic, moral se comportă fiecare artist, fiecare creator, în mod diferit, după firea, după puterile ființei sale, după capacitatea sa strict individuală, aș zice - genetică, de a răspunde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și când vorbesc de curajul de a nu minți „în operă” nu mă gândesc la minciunile grosolane ale unui Ceahlău al literelor române (și care va rămâne astfel în ciuda erorilor sale!Ă precum Sadoveanu în Mitrea Cocor sau ale tânărului grăbit și ambițios Petru Dumitriu în rușinosul său roman Drum fără pulbere. Eu, aici, voi da două exemple „mici” și pe care puțini colegi de-ai mei le știu, „minciuni” aproape insesizabile, dar care pe mine m-au frapat la vremea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o măsură considerabilă raidurile P.O. and P.R. (photo opportunity and public relations) care apar apoi în prima pagină a ziarelor noastre. Printr-o coincidență supărătoare, aceste locuri ale istoriei străvechi îi atrag, mai mult ca pe oricine, pe oamenii grăbiți (eu nu fac excepție de la regulă). În complicatul Orient, eu am venit cu câteva idei simple"... Ilustru racursiu. Lumea a cam uitat că de Gaulle a stat doi ani în regiune (1929 1931), în calitate de comandant al birourilor doi și trei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
presă din noiembrie 1967, excelent concepută, din care a fost ulterior extrasă celebra formulă. Generalul își exprimă aici marea lui stimă pentru poporul israelian (și o va exprima și ulterior într-o scrisoare personală adresată lui Ben Gurion). Denigratorii săi grăbiți ar face bine s-o recitească în integralitatea ei, ar putea fi datată cu ziua de azi. De Gaulle prevestește în ea cangrena care avea să se declare după Războiul victorios de Șase Zile: spirala ascendentă a terorismului și a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Veșnicia, să te ții la distanță de politic și de circumstanțial. Desigur, asta nu înseamnă că nu se pune și o problemă: dar, cel puțin aparent, nu și pentru interlocutorul meu. Vine o delegație de ruși, preoți și credincioși dimpreună, grăbiți să se fotografieze lângă patriarhul Ierusalimului. Theophilos ne prezintă. Pare în largul său în limba lui Tolstoi. Un unison, aproape: alianță reînnoită sau regăsire? Rușii se întorc în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se vindecă greu. Are deci o memorie de mai lungă durată decât fostul colonizator: este arma lui secretă, forța celui slab, împotriva căreia rachetele și bombardierele nu au nicio putere, pot doar să o întărească mai mult. Diferențialul memoriilor, între grăbiții Nordului și tacticoșii Sudului, îi așează pe cei ce dădeau lecții pe cele mai proaste poziții. Pentru a fi "mai prezent în marile dosare ale Orientului Apropiat", cum spune Quai d'Orsay, ar trebui să reușești să te treci absent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hohote... Acuma tovarășii mei de război din cele 44 de zile bulgărești s-au împrăștiat pe la căsuțele lor în satele țării. Oamenii slăbiți de nevoi și-au revăzut ogoarele și gospodăriile; s-au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât o iluzie. După apusul soarelui, aceiași presimțire etc. Lucrul se poate petrece în lunca Dunării, în mari singurătăți, în deltă, unde cel căruia i se întâmplă asta, rămâne câteva zile izolat din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clipa prezentă a folosului imediat. Ei confundă banul țării cu al lor. Pentru ei semenul lor mai mic e un sclav. Pe muncitorii de la Lupeni îi împușcă. Elementele anarhice de dreapta le subvenționează pentru a propaga ura. Ei sunt călători grăbiți și flămânzi. Nu înțeleg iubirea, din care naște devotamentul pentru trecut și jertfa pentru viitor. Ei vin cu formele viclene. Noi venim cu sinceritate și cu iubire. Romanul românesc și-a început și-și urmează evoluția lui firească, în legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știință ?) scrisoarea lui Ioan Forgach. Fiind urmărit de Ștefan cel Mare, regele a trebuit să renunțe la tunuri. Dlugosz și autorul Cronicii moldo-germane spun că ele au fost îngropate. Au fost arse carele cu bagaje, semn că ungurii erau foarte grăbiți. Din tonul documentelor date de cancelaria regală, după 1467, nu reiese că ar fi vorba de o victorie a lui Matei. Gheorghe Brătianu a atras atenția asupra tonului din documentele prin care regele îi răsplătea pe supușii săi. Primul datează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmă se află într-o situație dificilă, a trimis în ajutorul ei cavaleria regală. A aflat, deci, nu era în pădure, unde-ar fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria regală - ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care l-au primit. Multe asemenea vizite au fost mai mult private, decât oficiale, fiindcă rezultatul lor nu s-a finalizat în fapte concrete. Având un cult pentru Uniunea Sovietică, țara unde și-a efectuat studiile universitare, Ion Iliescu săa grăbit să încheie un tratat de prietenie cu acest stat, tocmai atunci, când nu se impunea acest lucru, adică la circa doi ani de la evenimentele din decembrie 1989. Excluderea din Comitetul Central al P.C.R. a fost ca o lovitură puternică, mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de copaci tineri ceți țin puțină umbră. - în primele ore ale după-amiezii ajung la Bercianos, un sat izolat în mijlocul lanurilor de grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe partea dreaptă este un han cu restaurant. Intru grăbit și întreb de cazare dar mi se răspunde că aici nu oferă cazare pentru pelerini. Sala restaurantului este plină cu localnici, bărbați adulți sau bătrâni, ce joacă rummy sau cărți. Mă privesc curioși ca și pe alt pelerin, cred, care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ajungeam la nici o destinație mulțumitoare. Nu aveam nimic altceva decât efort, suferință interioară, singurătate, iar aceasta este cel mai greu de suportat. Când nu simți pe nimeni lângă tine, nimeni în inima ta, deși lumea mișună fizic în jurul tău, fiecare grăbit și preocupat de propriile probleme. Nimănui nu-i pasă de tine sau își aduce aminte de persoana ta doar dacă are vreun interes sau dacă ești într-un angrenaj profesional unde trebuie să te rotești în ritmul general. Dar nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acesta are trotuare bine lucrate și îngrijite și mai ales foarte largi, mult mai largi decât cele din România. Explicația o știam deja: spaniolii se simt bine, în largul lor în mulțimea de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut voios cu - „ola” sau „buen camino” și cu un pas grăbit cobor spre satul El Acebo. înainte însă de a ajunge aici, la o curbă a drumului, întâlnesc o baracă asemănătoare cu cele din filmele regizate de Emir Kusturicza. Aici întâlnești și două indicatoare, de intrare și de ieșire din localitate
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mărețe. Mă apropii și plâng din nou de bucurie. Nu mai observ pe nimeni în jur, și probabil că mulți varsă la fel, lacrimi de bucurie. Vraja ei mă domină. O văd toată sfântă, solemnă, măreață și primitoare. Urc treptele grăbit și intru pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc. Mă arunc în genunchi, cu fața lipită de lespedea de marmoră, pe care o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să folosesc dormitorul familiei titularului, mi se părea indecent. Sufrageria era încăpătoare și răspundea minimului de confort de care aveam nevoie. Plecam dimineața la prima oră, pe jos până la misiune, preț de 35-40 de minute, în ritm alert, de persoană grăbită să ajungă la muncă, deci nu ritm de plimbare. La orele 8,30 intram în ambasadă, îmi citeam presa cotidiană, tradusă de o doamnă angajată special pentru traducerea articolelor despre România din presa finlandeză și, eventual, pentru nevoile cu specific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
neavând în dotare aer condiționat, reprezentantul economic, singur în mașină, conducea cu geamul deschis. La o intersecție controlată, așteptând să se schimbe culoarea roșie a semaforului, și-a sprijinit cotul mâinii stângi pe cadrul ferestrei. Un peruan, ce părea foarte grăbit, traversa strada, pe culoarea verde, printre mașini, nu pe zebră. S-a oprit lângă Dacie, ca și cum voia să-i spună ceva șoferului și într-o secundă i-a smuls ceasul de la mână, zgâriindu-l până la sânge pe colegul nostru. Oprișan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse fulgerat de un glonte unul din cei doi tineri, între 15 și 17 ani, fii ai unei preotese care părăsise și ea vagonul grăbită, la țipătul sinistru al antiaerienei dar... nu a avut noroc. Mi-i amintesc și acum, eleganți în uniformele lor cu frunze metalice la revere, ale unui liceu de elită din Cernăuți; îi credeam doi tineri frumoși ofițeri! Biata mamă fu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
din spațiul dintre litere e har? Cât credit acorzi inspirației? N-avem noi a răspunde unde este Dumnezeu printre făcutele noastre, cele multe și mărunte. Mă tem ca de o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]