6,001 matches
-
al tradiției literare hispanofone ce îi include pe Alejo Carpentier și pe Nicolás Guillén. Caraibele lui Pratt sunt asemenea unei păduri tropicale ale cărei rădăcini se înfig în solul gras al narcoticelor din care marinarul cu cercel în ureche va gusta, la rândul său. Ciclul caraibian al lui Corto este de neimaginat fără două dintre personajele-mit ce ghidează pe neofiți în drumul lor către lumea de dincolo, uitată și regăsită. Prin ele, Pratt celebrează vitalitatea gnostică a două dintre marile trunchiuri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în ecranizarea după un best-seller scris de Edgar Wallace. Cavalerul Corto izbândește acolo unde alții au eșuat - în vecinătatea rozei alchimice și a Graalului se află fântâna eternei tinereți, iar marinarul cu cercel în ureche încearcă, la rândul său, să guste din această licoare magică ce oferă nemurirea. Ca într-un text din ciclul Alisei lui Lewis Carroll, cutezanța lui Corto provoacă pe Satana ce convoacă un tribunal eclectic menit a-l judeca pe Corto pentru încălcarea codului lumii din vis
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
viață nu înlătură sentimentul de comuniune cu teritoriul tainelor. În fine, întâlnirea lui Steiner și Corto cu Hermann Hesse se produce. Ca de atâtea ori, la capătul viselor Corto pare incapabil să își mai aducă aminte de ceva - după ce a gustat din fântâna miraculoasă, el primește privilegiul de a îmbătrâni doar în vis. El, Corto, nu poate muri cu adevărat niciodată. Atunci când zilele lui lumești se vor fi terminat, va fi început periplul lui dincolo de poarta lumii noastre. Deocamdată, sejurul elvetic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Unul a crezut că face o glumă adăugând că Van Gogh a sfârșit la spital, în timp ce eu plecam din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?" În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam însă, ori treceam mai departe ca să-i arăt, măcar astfel, că nu gustam gluma ei. Așteptam cu groază venirea serii. Cum începea să coboare soarele spre asfințit, intram în panică. Știam ce mă aștepta. Aveam plumb topit în picioare, în mâini, în pleoape, dar pe măsură ce marea se înnegrea, panica punea stăpânire pe mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răchită. Probabil, mi-am zis, Bătrânul nu se arătase anume, ca să mă sperii singur. Și reușise. El se obișnuise cu partea plăcută a sălii cu oglinzi, cea care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le putea oferi era rațiunii. În schimb, oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aduci aminte ceva și te umflă rîsul: Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: "Și-acum la treabă!" După care adoarme". Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: "Ce ușor ajunge omul porc, Dinule". Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te culci, însă doctorul s-a ridicat în picioare... Cam așa aș vorbi dacă aș fi dispus să dau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
malul bălții, să plâng în voie". Am văzut-o ezitând, nu știa dacă să mă creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe urme ca fiu de țăran, aspirant la calitatea de luminător al satului românesc, nealterat atunci... Ca vârstă, ne despart 14 ani, mult și puțin! Câți din generațiile de după noi (sunt și eu bătrân) vor citi cu interes și vor gusta, așa cum se cuvine, emoționantele pagini izvorâte dintr-o minte și un suflet ca cele ale Domniei Voastre? în cele 178 pagini ați înghesuit text cât pentru 250 de pagini. Fiecare pagină citită, ca și fiecare capitol, trezește interesul și curiozitatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și de la conștiință la conștiință. Profesor de limbă și literatură fiind, fără premeditare (bănuiesc) ați ocolit arsenalul figurilor de stil ca mijloc de ademenire a eventualilor cititori. Și totuși, câți lectori și admiratori sinceri aveți printre semeni! Toată gratitudinea... • Am gustat elogioasele aprecieri, deplin meritate, venite din partea celor competenți să vă „radiografieze” trilogia, aprecieri la care subscriu fără rezerve. Departe de literatură, ca mod de exprimare, fost profesor de biologie-chimie, nu vreau ca modestele mele păreri să poarte „amprenta” unui închipuit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un pahar din băuturile care se vând aici. Apă chioară. Trebe să cheltuiască zece, cinșpe dolari ca să simtă omu’ c-a băut ceva. Pe cinstea mea, nu-i treabă ușoară. Lana pompează apă până și-n șampanie. Ar trebui să guști așa ceva. Și p’ormă se tot plânge că-i merg prost afacerile. Păi să cumpere și ea o băutură aici la bar, ș-o să vadă de ce. Chiar dacă nu-s mai mult de cinci oameni care să beie, tot se-mbogățește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care o luase de la agentul deghizat. Să furi de la un caraliu! Și asta era una bună. Don’șoara Lee îi spusese să-i aducă o carte. George privi titlul: Consolația filozofiei. Cel puțin acum o să aibă o carte. * Santa Battaglia gustă din salata de cartofi, linse lingura și o puse cu grijă pe un șervețel de hârtie, lângă farfuria cu salată. Sugând dintre dinți niște resturi de pătrunjel și ceapă, îi spuse mamei ei din fotografia de pe cămin: „O să le placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de doi musafiri foarte veseli. Trag nădejdea că bătrânu’ n-o să cadă și să-și rup-un picior, venind încoa’. După ce o văzu ieșind pe Santa, doamna Reilly își umplu un pahar cu whisky, adăugând doar puțin Seven-Up. Luă lingura, gustă salata de cartofi și, curățind lingura cu buzele, o puse din nou pe șervețelul de hârtie. Dinspre familia din cealaltă jumătate a casei în care locuia Santa începu să se audă ceva ce aducea a ceartă. Sorbind băutura, doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gătit grăsimea și a mâncat-o. A spus că scopul lui a fost să atragă atenția asupra risipei din societatea occidentală. De asemenea, a pus deoparte alte părți ale grăsimii sale pentru vânzare, declarând că asta va permite oamenilor să guste carne umană și să experimenteze canibalismul. Vega nu a stabilit un preț pentru grăsimea lui, dar un comerciant de artă a estimat că valorează mult mai puțin decât a lui Berlusconi. „Berlusconi este prim ministru“, a subliniat el. „Vega este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de porumb și de alte cereale. Mai simțea și un miros urât. Dar foamea era copleșitoare. — Vreau de mâncare. Ce mâncare vrei? întrebă copilul. Băgă mâna în găleată și scoase o mână de mâncare. Vrei asta? Gerard se aplecă și gustă. O scuipă imediat. — Ihhh! — E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zilei, cu mâinile goale și, cu toate astea, mulțumiți! În lumea aceea, seninătatea aducea noroc, iar norocul aducea fericire, sau, cel puțin, așa bănuia Zeliha. Să bănuiască era tot ce putea face când venea vorba despre acel subiect, pentru că nu gustase niciodată din felul ăla de seninătate și nici nu credea că era posibil s-o facă vreodată. Cel puțin nu astăzi. În ciuda grabei, pe când trecea șerpuind prin mulțimea din Grand Bazaar, Zeliha Încetini. Nu avea timp de cumpărături, Însă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
familia Tchakhmakhchian. Voiau să stea cu ei la masă și să mănânce, astfel Încât să fie pregătită și fortificată pentru cina din seara aia. — Scumpa mea, abia ciugulești, parc-ai fi o pasăre. Să nu-mi spui că nici măcar n-o să guști din manti-ul meu! s-a jeluit mătușa Varsenig cu un linguroi În mână și cu o dezamăgire atât de adâncă În ochi, Încât a făcut-o pe Armanoush să se Întrebe dacă nu cumva era vorba despre ceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajungi la Istanbul, a sugerat Doamna Peacock/Siramark, ai putea să trimiți rapoarte zilnice la cafenea. Uau, ai să fii reportera noastră de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tău, a intervenit bunica Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața mea? Asya a gustat ceaiul. Era Încă amar. A aruncat În el Încă un cub de zahăr. — Alo, treziți-vă! Omul despre care vorbiți nu ne-a vizitat nici măcar o dată de când a pus piciorul pe pământ american. Singurul lucru pe care l-am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cântecul a Început, mai Întâi s-a auzit un preludiu domol, apoi acorduri country amestecate cu țipete de pescăruși și strigăte În turcă din fundal. Pe când asculta, Armanoush era prea șocată de discordanța dintre versuri și peisajul Înconjurător ca să mai guste cântecul. I-a trecut prin minte că melodia aia era Întocmai ca Asya - plină de contradicții și temperament, În totală discordanță cu ceea ce era În jur; sensibilă, gata să reacționeze și să explodeze În orice moment. Cum se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Tata urma să prezinte filmul, dar mai Întîi era prezentat el Însuși: „Dragi prieteni, sîntem mîndri să avem printer noi un mare critic care ne va vorbi despre un mare film. În seara asta, Franz Weyergraf ne va ajuta să gustăm mai bine poezia lui Flaherty și bijuteria care se numește Poveste din Louisiana. Franz Weyergraf, romancier, eseist, critic literar reputat, este, de asemenea, la fel ca noi toți care ne aflăm aici În această seară și, Îndrăznesc să spun, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]