KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

către ușa din față. — Tu ai mai lucrat cu inspectorul Insch, nu-i așa? Watson confirmă. — Și care-i faza cu... - Logan mimă cum soarbe dintr-o sticlă de cola. Încearcă să se lase de fumat? Watson ridică din umeri. — Habar n-am, domnule. Poate e vreun comportament maniaco-depresiv?? Se opri o clipă, Încruntându-se. — Sau poate e doar un gras nenorocit. Logan nu știu dacă să râdă sau să se prefacă șocat. — Un lucru e sigur, domnule. E un polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
musca-n lapte. Până acum, nu există nici o dovadă că fata ar fi fost În apartamentul lui Chalmers. Și nu e ca și cum s-ar fi făcut curățenie de curând, pentru că dormitorul arăta ca o cocină. Chalmers susține că n-are habar cine e fata. N-a mai văzut-o niciodată. — Ce surpriză. Și Sandy Alunecosul ce zice? Insch privi Încruntat În direcția camerei de interogatoriu. — Același lucru pe care jegul ăsta Îl spune mereu, răspunse el, ștergându-și sudoarea de pe frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
privi la bucata tremurândă de lasagna din furculița lui. Sosul de carne străluci, roșu și gras, iar pastele crem deschis se ițeau ca niște bucăți de oase. Dar stomacul său nu putea fi lăsat deoparte. — Și? spuse el, mestecând. Și habar n-ai cine e: Domnul Fără-Genunchi. — Și tu ai habar? Miller ridică de pe masă paharul și repetă figura cu agitatul. — O, da, răspunse el. După cum am spus: pentru asta sunt plătit. Logan rămase În expectativă, dar Miller sorbi Încet doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de carne străluci, roșu și gras, iar pastele crem deschis se ițeau ca niște bucăți de oase. Dar stomacul său nu putea fi lăsat deoparte. — Și? spuse el, mestecând. Și habar n-ai cine e: Domnul Fără-Genunchi. — Și tu ai habar? Miller ridică de pe masă paharul și repetă figura cu agitatul. — O, da, răspunse el. După cum am spus: pentru asta sunt plătit. Logan rămase În expectativă, dar Miller sorbi Încet doar. Cine e, deci? Întrebă Logan Într-un final. — Păi, ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
arunce cadavre de fetițe În saci de menaj. Dar Watson Își Îndeplinise sarcina cu seriozitate. Pentru fiecare persoană, făcuse o descriere care cuprindea vârsta, numărul de telefon, locul nașterii, numărul național de asigurare, ocupația și durata de când locuiau la adresa curentă. Habar n-avea de unde făcuse ea rost de toate astea. Ce păcat că nici una din informații nu era de prea mare ajutor. Rosemount fusese dintotdeauna un fel de creuzet cultural, lucru care se reflecta din plin În lista lui Watson: Edinburgh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ei: BBC, ITV, Northsound, ziarele... Lui Logan nu Îi plăcu ce aude. — De ce? Nenorocitul de Sandy Șarpele a mâncat niște rahat. Zice că suntem cu toții niște incompetenți și că vrem să-i punem În spate clientului lui toate crimele că habar n-avem. Spune că se repetă povestea cu Judith Corbert. Logan mormăi nemulțumit. Tot ce găsiseră fusese degetul inelar de la mâna stângă, cu tot cu verigheta de aur și domnul Sandy Moir-Farquharson făcuse praf rechizitoriul procurorilor. Soțul fusese achitat, deși toată lumea știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
canapea, părând din ce În ce mai nefericit cu fiecare minut care trecea. — Unde e? Întrebă Logan din nou. Va trebui să ne spui, mai devreme sau mai târziu. Mai bine ar fi acum. Darren le aruncă o căutătură urâtă. — Nu l-am văzut. Habar n-am despre ce vorbiți. — Bine, atunci, spuse Logan, așezându-se pe brațul canapelei de culoarea lămâilor verzi, unde erai ieri-dimineață la ora zece? Daren oftă teatral. — Eram la muncă! — Și poți dovedi chestia asta, nu? Un rânjet obraznic prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
A, da. Probabil. Simon McLeod a zis că toată treaba a fost un avertisment. Un mesaj. Că toți din oraș știau ce Înseamnă. — Toți din oraș, da? Insch zdrobea ceea ce mesteca. — Și-atunci cum de n-am auzit eu nimic? — Habar n-am. Sper ca Miller să poată face puțină lumină aici. La ora douăsprezece, Logan stătea În fața unei farfurii mari de plăcintă cu carne și bere, cartofi și fasole. Prince of Wales era un loc de modă veche: panouri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ai... cuvântul fu Întrerupt de un acces de tuse, un șuier uscat ce-l scutură pe bătrân. N-ai... Un alt acces de tuse, de data asta mai puternic, care-și croia Încet drum prin piept. Ai... Din nou. Ai habar.... De data acesta, tot patul Începu să se scuture când Doug se clătina Înainte și-napoi, cu o mână subțire și tremurândă la gură. În cele din urmă, se trânti la loc pe perne, ștergându-și palma de fața pijamalei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cumva așa ceva, aveau să-l bată până-i suna apa-n cap fiindcă-i făcuse să stea În ger. Ți-au zis cum merge căutarea? Îl Întrebă, amestecând absent În tăițeii rehidratați. — Nimic. O mulțime de clădiri și n-au habar În care o să fie. Watson oftă, privind din nou pe fereastra din spate, la zăpadă. — O să fie o noapte lungă. — N-are-a face, rânji Rennie, are EastEnders Înregistrat. Watson mormăi. De parcă se putea să fie și mai rea ziua aia! În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă, nu avea habar de nimic? La urma urmelor, Ennia dăduse dovadă de curaj și demnitate; fusese mai puternică decât soțiile senatorilor. Aceștia erau primii morți din timpul domniei lui, primii oameni pe care el îi dorise morți. Pietre căzute pe drumul său. „Thrasyllus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

atâtea pentru el? De ce numai naratorul să-l Învețe pe personaj cum să trăiască și cum să se comporte? De ce să nu fie și invers, dar, de fapt, acest lucru se Întâmplă numai În proza tradițională, căci eu nu am habar de ceea ce vrea să Întreprindă acest personaj, eu doar stau În umbra lui și Îl pândesc; inițiativa toată Îi aparține, eu nu fac altceva decât să-l descriu, sunt un nemernic de descriptor), acum se mișcă puțin printre cărți (nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de mijlocul meu. Nici eu. Ce ciudat, simt că ea mă iubește, că aș putea să..., dar eu n-o iubesc, am venit la Întâlnire ca un cavaler medieval din prea aleasă educație sentimentală. (Acum trei zile, fără să am habar de intențiile ei, i-am promis lui A. că ne căsătorim; trebuie să-mi onorez promisiunea; ține de regula jocului, pe urmă, voi vedea ce voi mai face). Sunt un idiot. (aprilie) Dragă Martin, Ca să o fac de dragul numai al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

mai repede ceva material la dispoziție, preferabil adus de o persoană în care avea încredere, cum era Amelia Sachs. - Sachs? se auzi vocea lui Sellitto. Sachs privi spre locul de unde auzise vocea. - Mă întrebam, continuă acesta. Dacă tot nu avem habar încotro a luat-o criminalul, nu crezi că ți-ar folosi niște întăriri? - Nici vorbă, fu răspunsul ei, mulțumindu-i în gând că i-a adus aminte de faptul că nimeni nu reușise să dea de urma suspectului și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Spre deosebire de majoritatea fotografilor și agenților, stiliștii se purtau cu fotomodelele ca și cum le considerau ființe umane. Agenții puteau adesea fi auziți spunând „Bine, hai să o pictăm și să vedem cum arată după aia!”, în timp ce stiliștii ar fi bombănit înciudați: „Hm, habar n-aveam că fata asta este pe post de țăruș de gard”. Atunci își făcu apariția un detectiv de origine asiatică de la Secția 9, însărcinat cu siguranța acestei părți a orașului. Tocmai atunci termina o convorbire la telefonul mobil. Acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Un râs ciudat și supărător. - Ați prins faza? Am spus „chinuit”. Voiam să spun „hăituit”. Încă mă simt hăituit. Ce ar spune Freud despre asta? O să am ce povesti lunea viitoare la nouă, nu-i așa? Sunt încă hăituit și habar nu am care este concepția lui nenorocită despre viață. Rhyme putu observa cum toată echipa era din ce în ce mai enervată din cauza perorațiilor interlocutorului. Spuse: - Am auzit că soția lui a murit în acel incendiu. Știi ceva despre familia ei? - Marie? Nu. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sunat și pe celălalt asistent, observă Rhyme. Se întâmplase ca soția lui Loesser să răspundă la telefon: - Nu a lăsat niciun număr de telefon și a spus că va reveni. Dar nu a făcut-o. Slavă Domnului! Pentru că, vă spun, habar nu am cum aș fi făcut față. - Ai idee unde se afla când a sunat? - Nu. Am întrebat-o pe Kathy - mi-a fost teamă că se întorsese în oraș - dar a spus că nu și telefonul a apărut ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar și ultimilor sosiți șansa de a-și lua locurile în primire, pentru a cauza mai multe pagube. Era 14:10. Poate a setat-o la o oră rontundă: și un sfert sau și jumate. Și unde oare o plantase? Habar nu avea unde ar trebui pusă o bombă pentru a cauza cele mai multe pagube. Privi din nou masa de oameni care se grăbea spre ieșirea principală și o zări pe Katherine, care îi făcea semn cu mâna să iasă. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți cu mine. Corvoada. - Unde e domnul Grady? - În bucătărie. Cu nevastă-sa și cu Chrissy. Cum de ai ajuns așa devreme? - Habar n-am, răspunse bărbatul. Mie doar mi-au zis ce am de făcut. Și mi-au spus că trebuie să vin acum. - Nu e prima dată, nu? spuse Luis, apoi subit se încruntă. Nu cred că ne-am mai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ești singur? Sau ai pe cineva afară? - Sunt singur. - Nu mă minți! - Mâinile, îmi rănești mâinile! gemu criminalul. - Mai e cineva cu tine? - Nu. Jur că nu. Bell îi chema pe ceilalți prin stație. - Doamne, apără-mă! A intrat înăuntru... Habar n-am cum. Doi agenți în uniformă, lucrând și ei pentru Echipa de Salvare a Vieților Martorilor, dădură buzna în apartament din hol, unde stătuseră ascunși lângă lift tot timpul. - Se pare că a forțat fereastra din capătul holului. De lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Care notă? întrebă Weir încruntându-se. - Cea din jachetă. De acum două sâmbete. - Dar în acel weekend, am fost... Se opri brusc. - Afară din oraș voiai să spui? întrebă Sachs. Da, știm. Nota era de la un restaurant din Bedford Junction. - Habar n-am despre ce vorbiți. - Un detectiv din Canton Falls, care investighează cazul „Sfatului Patrioților” m-a sunat pe telefon pentru a vorbi cu Roland, spuse Rhyme. Am recunoscut prefixul: era același pe care îl avea și numărul de la restaurantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ai omorât pe oamenii ăștia doar pentru a ne distrage atenția? Asta e tot ce au însemnat pentru tine. Weir o înfruntă cu privirea, indiferent. Apoi privi în jurul lui și râse. - Chiar credeți că mă puteți ține în închisoare? Aveți habar că, pentru o provocare, Harry Houdini a fost dezbrăcat la piele și aruncat în temnița condamnaților la moarte din Washington D.C.? A evadat din celulă atât de repede, încât a avut timp să deschidă ușile tuturor celorlalte celule și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
împreună numere de magie ani întregi și a fost răvășit când Weir a murit în incendiu. Loesser i-a spus domnului Balzac ce avea de gând să facă și m-au obligat să îi ajut. Dar, trebuie să mă crezi, habar nu aveam că au de gând să facă rău cuiva. Domnul Balzac a spus că e vorba de o constrângere, ca să se răzbune pe domnul Kadesky. În momentul în care mi-am dat seama că Loesser s-a apucat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

spuse și, după o pauză, ce-i? Cum adică? am răspuns eu, știind, desigur, exact ce voia să spună. Eram suficient de conștientă de sugestia resemnării triste căreia îi permisesem să-mi cuprindă trăsăturile când m-a întâmpinat. Deși acum habar nu am la ce școală fusesem în inspecție, îmi amintesc că avusesem o zi deosebit de frustrantă și obositoare, dar nu cred că aveam vreo scuză pentru care să-mi vărs nervii pe el. Nu era vorba că n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în spate (bătrâna în fața căreia se presupunea că intrasem renunțase să mai aștepte și se mutase la altă casă). — Oh, am înțeles, i-am zâmbit eu. Îmi cer scuze, am înțeles. Cumperi Una, Primești Una Gratis - da, da, înțeleg. CUPUG! Habar n-aveam. Adică habar n-aveam că asta înseamnă „cupug“, două la preț de nimic, și habar n-aveam că baghetele erau... ăăă, „cupug“. —Deci? Arăta plictisită, dar nu impacientată, m-am gândit eu, iar ochii ei - o nuanță înfiorătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]