4,140 matches
-
și bun gust: scări de marmoră, ferestre cu vitralii vechi, colorate, tavane din lemn de stejar sculptat, sala mare cu pereții tapetați cu nobilii strămoși pictați pe piele de Cordoba, feronerie lucrată la Paris, oglinzi venețiene, candelabre vechi, prețioase, salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași. Nu mai fuseseră pe aici niciunul, așa că aveau ce admira, gândindu-se că și aici puteau întâlni un colț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul la capătul căruia se iveau manșeta perfectă a cămășii de mătase naturală, butonul de aur cu Însemne heraldice la care n-avea nici un drept și, În sfîrșit, flacăra fitilului care arunca o lumină galbenă pe gușa unsuroasă și nebărbierită a lui Lalo Bello, care, pe lîngă asta, avea un umăr mai jos și spatele complet plat. Dar Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era mai puțin excentric decât al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia din piatră, Graalul și cavalerii templieri și fotografii cu castele, Hitler, Himmler și în sfârșit cu Weisthor însuși în uniformă: întâi ca ofițer într-un regiment din infanteria austriacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-a, Tipul sfântului, Nae Ionescu se depărtează cu totul de Underhill. Aceasta, după ce situează ultimul tip în registrul renașterii, remodelării sau transmutării sinelui, se ocupă exclusiv de „filozofii ermetici“, numiți și alchimiști spirituali, și de limbajele lor simbolice (chimic, astrologic, heraldic și zoologic). Profesorul român, în schimb, abordează o largă gamă de probleme legate de viața sfântă: cele două feluri în care ființa supremă poate fi în om; primejdiile vieții sfinte, faptul că în acest domeniu oamenii se pot găsi cel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
închipuit, în rucsacul său negru. Poartă coperta unei cărți, ce se găsește deocamdată în stadiu de proiect! Ea va fi, însă - Theo n-are nici o îndoială în această privință - o carte, esențială. Mai poartă, apoi, în rucsac, o potcoavă, simbolul heraldic al familiei sale. Aud că întreabă pe toată lumea cum se spune "potcoavă" în diverse limbi și își notează. Va alcătui, astfel, un dicționar complet, mondial, al acestui cuvânt, operă la care ține, de asemenea, foarte mult, se pare. La prânz
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în jurul feței ei când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce înregistrau pentru totdeauna ultima temperatură și nivelul de benzină. Numai în aceste momente, atunci când îmi descria ultima lui ciocnire, Vaughan era calm. Vorbea despre aceste răni și coliziuni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
e, deși excesivă, chiar o enormitate: poezia pură a lui Ion Barbu și a orficului Dan Botta, cultivate la Contimporanul, erau parțial afine abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical antiraționaliste și antimimetice. Alăturarea artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin comparație cu propriile schițe ale lui Pisanello care au supraviețuit, având ca subiect animale și păsări individuale, este aproape total. Schițele și desenele sunt pe de-a-ntregul și izbitor de naturaliste: și totuși, În tablou, subiectele lor devin la fel de heraldice și simbolice, la fel de nefiresc alăturate, ca animalele Într-o tapiserie. Nu cunosc o altă pictură care să demonstreze mai convingător și mai emoționant această stranie orbire culturală; și este cât se poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Mort În 1912 la Berlin, Caragiale nu va vedea cum, peste trei ani, așadar În 1923, Mateiu se căsătorește cu o femeie mult mai În vârstă, care Îi aduce ca zestre nu doar o moșie, un conac, ci și Însemnul heraldic galben-verde al casei Sion. Nici cum fiul ia drumul Italiei, spre a-i cere o audiență lui Titulescu, dornic de carieră diplomatică. Nici cum Îi apar cărțile semnate Mateiu I. Caragiale și nici cum, copleșit de deznădejde, cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș fură Însărcinate să-i Învețe pe sărmanii oameni ceea ce le spuneau odinioară perlele heraldice: Vade retro, Satanas!... În lături, CIVILILOR!... Țară eminamente filosofică, Franța, care experimentase prin această ultimă Încercare utilitatea, siguranța vechiului sistem pornind de la care se zideau națiunile, se putu Întoarce singură, grație câtorva soldați, la principiul În virtutea căruia Sfânta Treime a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un călător medieval care Își aduce din Orient fantezii faunistice influențate de bestiarul domestic pe care l-a deținut tot timpul, și nu de rezultatele unor cercetări zoologice directe. Astfel, În prima versiune a acestui capitol, când am descris Însemnele heraldice ale familiei Nabokov (uitându-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împingeți în locul meu. Părea să facă totală abstracție de ținuta tânărului, iar ochii nu coborau mai jos de bărbia acestuia. Am să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asurzitoare rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei generații, selecționați pentru eternitate, încap într-un lift. Nu vă supărați pentru necumpătarea geniilor! Gloria antumă înseamnă stres. Cea postumă - indiferență. Fiecare geniu are un câmp heraldic inconfundabil. Geniile dilată limitele. Uneori le sparg chiar. Ca să devină geniu, talentului îi sunt necesari cam 50 de ani de copilărie. Durata poate fi cucerită luptând, ori îndurând. Nimerite în politică, geniile se caricaturizează aproape instantaneu. Geniile nu și-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cumplita cruce a iubirii : fugim de lângă cei care ne iubesc spre cei care nu ne vor. Soția îl tratează ca pe vioara a doua. Iar el e bucuros că încă mai e în orchestră. Iubirii nu-i putem refuza orgoliile heraldice. Iubirea poate fi epicentrul atâtor trecute ori viitoare ravagii sufletești. Marea dragoste e ca pojarul pe care nu îl poți face decât o dată în viață. Marele meci al iubirii nu-l poți pierde decât nejucându-l. Iubirea este dublată de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apelor. III. Verticala Nicolae Tonitza Un element fundamental care intră în structurile artelor vizuale este verticala. Privind natura suntem impresionați de verticalitatea plopilor, atât de dragi lui Eminescu și lui Nichita Stănescu, dar pe care îi întâlnim singular, ca semn heraldic, la Geo Bogza. În aceeași familie de forme se înscriu și chiparoșii, care, prin silueta lor verticală, aspiră spre înălțimi. Trestiile constituie cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei, fiind știut că
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
studiul temeinic al înaintașilor, dar și pe o deschidere către modalitățile contemporane de expresie plastică. Sinteza acestor elemente, filtrate prin personalitatea fiecărui artist, ajută la nașterea unei forme originale de expresie grafică. Stilul este pecetea personalității creatorilor de excepție, semnul heraldic de neconfundat care-i singularizează în arta contemporană. „Stilul e omul“, adică artistul cu toate calitățile și defectele sale, cu entuziasmul și tristețea, cu deciziile și îndoielile pe care le pune în fiecare lucrare. Originalitatea desenului, deci a duetului, unicitatea
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
negre stilizate, pe fond alb. Tradiționalul scut a fost proiectat, desigur, pentru o dispunere verticală și arată, prin urmare, simetric în jurul axei verticale. Pentru a adapta această formă la poziția orizontală, pictorul a eliminat dominarea axei gravitaționale, împreună cu simetria imagisticii heraldice. În locul lor a proiectat un desen abstract de flăcări negre înconjurate de coroane de aur, distribuindu-le pe suprafața unei stele neregulate cu șase colțuri. Simetria centrală a luat locul simetriei axiale și, dintr-un alt motiv, suprafața de sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
persoană, ca și de persoana altora, Mircea Ivănescu a soluționat-o inventându-și un alter-ego, pe mopete și câțiva semeni ca v înnopteanu, Doctorul cabaler, buna Rowena (lady Rowena din Ivanhoe, tânăra nefă, el midoff) și un număr de animale heraldice, himerice, precum pisi-câinele, vorbitoarele pisifone, broscoporcul, rinocalul (modelul pare a fi Christian Morgenstern din "Neue Bildungen der Natur vorgeschlagen").1 Mircea Ivănescu își plimbă personajul pe străzi aglomerate cu femei, bărbați și copii, cu mașini și tramvaie, prin ploaie și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
erotică. Începând cu Orfeu îndrăgostit (E.P.L., 1966), Horia Zilieru a fost perceput aproape exclusiv de critici ca un poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]