7,197 matches
-
practica utopică trebuie corelată cu sublinierea conectării ideologiei la realitate și a propensiunii proiectelor utopice de a se situa dincolo de această realitate. Revenim, astfel, la concepția lui Paul Ricoeur, potrivit căreia cauza fundamentală a apariției ideologiei ca figură centrală a imaginarului decurge din necesitatea integrării sociale pe care orice societate o resimte. Ne întoarcem deci la o înțelegere socio-culturală a ideologiei, pe care gânditorul francez o invocă pentru a identifica aspectul pozitiv, socialmente necesar, pe care conceptul îl implică. Ca figură-cheie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din necesitatea integrării sociale pe care orice societate o resimte. Ne întoarcem deci la o înțelegere socio-culturală a ideologiei, pe care gânditorul francez o invocă pentru a identifica aspectul pozitiv, socialmente necesar, pe care conceptul îl implică. Ca figură-cheie a imaginarului social susține Ricoeur ideologia este inseparabilă de utopie. Din punctul său de vedere, așa cum am arătat în capitolul anterior, ideologia trebuie înțeleasă aplicând o grilă fenomenologică, iar nu una funcțională, astfel încât devine evident că funcțiile sale de legitimare a autorității
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care i-au atras semnificația negativă, trec în plan secund, din momentul în care înțelegem că funcția sa esențială e aceea de integrare, de conferire a identității în plan social. Cum am specificat deja, apariția ideologiei ca element central al imaginarului social e cauzată de necesitatea integrării, ceea ce permite depășirea funcțiilor sale "patologice". Pe de altă parte, întrucât este, din cauza propensiunii spre viitor, mai puțin consistentă decât ideologia, utopia trebuie abordată plecând de la funcțiile sale, și în special de la aspectele sale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socială prezentă, drept o provocare la adresa acesteia, așa cum este ea reprezentată de ideologie. La modul fundamental, utopia înseamnă o "variație imaginativă" care are rolul de a contrabalansa ideologia. Reiese, din nou, că ideologia și utopia operează în același cadru al imaginarului social și că sunt inseparabile conceptual 280. Scopul lui Ricoeur este cel de a pozitiva ideologia, dar maniera în care operează pentru a-l realiza atrage după sine, inevitabil parcă, și pozitivarea utopiei. Argumentul său, în acest punct, este acela
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
-l realiza atrage după sine, inevitabil parcă, și pozitivarea utopiei. Argumentul său, în acest punct, este acela că o astfel de înțelegere a relației dintre ideologie și utopie ne situează într-un cerc practic pe care cele două figuri ale imaginarului îl formează, un cerc imposibil de "rupt", întrucât vorbim despre "cercul structurii simbolice a acțiunii"281 în spațiul social. Astfel, pare că însuși imaginarul social devine, ca urmare a analizei lui Ricoeur, o victimă a "paradoxului lui Mannheim", ceea ce-l
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dintre ideologie și utopie ne situează într-un cerc practic pe care cele două figuri ale imaginarului îl formează, un cerc imposibil de "rupt", întrucât vorbim despre "cercul structurii simbolice a acțiunii"281 în spațiul social. Astfel, pare că însuși imaginarul social devine, ca urmare a analizei lui Ricoeur, o victimă a "paradoxului lui Mannheim", ceea ce-l face pe gânditor să susțină că, deși nu putem rupe cercul imaginarului social, "trebuie să încercăm vindecarea bolii utopiei prin ceea ce este esențial în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
structurii simbolice a acțiunii"281 în spațiul social. Astfel, pare că însuși imaginarul social devine, ca urmare a analizei lui Ricoeur, o victimă a "paradoxului lui Mannheim", ceea ce-l face pe gânditor să susțină că, deși nu putem rupe cercul imaginarului social, "trebuie să încercăm vindecarea bolii utopiei prin ceea ce este esențial în ideologie prin elementul său de identitate (...) și să încercăm să vindecăm rigiditatea, pietrificarea ideologiei prin elementul utopic"282. O astfel de observație ne arată că, pe de o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ceea ce este esențial în ideologie prin elementul său de identitate (...) și să încercăm să vindecăm rigiditatea, pietrificarea ideologiei prin elementul utopic"282. O astfel de observație ne arată că, pe de o parte, ideologia și utopia rămân figuri constitutive ale imaginarului social și că, pe de altă parte, fiind constitutive astfel și experienței noastre socio-politice, nu putem să ne eliberăm din acest cerc. Problema este aceea de a reuși să evităm tendințele patologice pe care atât ideologia, cât și utopia le
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pe de altă parte, fiind constitutive astfel și experienței noastre socio-politice, nu putem să ne eliberăm din acest cerc. Problema este aceea de a reuși să evităm tendințele patologice pe care atât ideologia, cât și utopia le manifestă la nivelul imaginarului social, iar acest lucru poate fi realizat în măsura în care ne concentrăm asupra identității grupului social 283. Într-adevăr, Ricoeur consideră că aceasta e singura alternativă prin care cercul se poate transforma într-o "spirală", asigurând prezervarea dialecticii ideologie-utopie și, prin aceasta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fi realizat în măsura în care ne concentrăm asupra identității grupului social 283. Într-adevăr, Ricoeur consideră că aceasta e singura alternativă prin care cercul se poate transforma într-o "spirală", asigurând prezervarea dialecticii ideologie-utopie și, prin aceasta, a unei înțelegeri progresive a imaginarului social: "Este prea simplu ca răspuns, așadar, să spui că dialectica trebuie să funcționeze mai departe. Ultima mea soluție este aceea că trebuie să ne lăsăm atrași în cerc și apoi să încercăm să-l transformăm într-o spirală. Nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Nimeni nu poate scăpa de asta. Oricine pretinde că acționează într-o modalitate liberă de valori nu va găsi nimic"284. Astfel, încă un pas înainte spre pozitivarea ideologiei pare risipit, din moment ce suntem prizonieri ai cercului ce promite să "închidă" imaginarul social în dialectica dintre ideologie și utopie. Mai departe, asta face ca, din punct de vedere moral-politic, riscul ca elementele "patologice" ale ideologiei și utopiei să reapară în diferite momente și ipostaze istorice să fie în continuare prezent. Poate tocmai
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Poate tocmai de aceea, încercarea de a depăși limitarea indicată de gânditorul francez se anunță ca o reală provocare intelectuală. Este, prin urmare, momentul să enunț întrebarea pe care această provocare o conține implicit: cum putem "rupe" cercul simbolic al imaginarului social, cel al dialecticii ideologie-utopie, ceea ce ar atrage după sine, la nivel normativ, desigur, eliminarea riscului amintit mai sus? Potrivit lui Ricoeur, este imposibil, și de aceea el optează pentru menținerea "spiralei" dialectice, generatoare de progres al gândirii. Din punctul meu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmare, pozitivarea ideologiei -, utopia proiectează o integrare în viitor. Prin critica realității sociale, utopia părăsește prezentul, pentru a se refugia în viitor. Ea este, prin urmare, doar parțial în prezent. Dacă ideologia este figura tare a cunoașterii socialului reprezentată în imaginar, utopia este figura slabă. Iar slăbiciunea ei constă în pierderea progresivă a contactului cu realitatea prezentă. Chiar și realizată în practică, gândirea utopică modelează în concret un viitor care nu mai este prezentul a cărui critică a făcut-o posibilă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care am anunțat-o prin titlul acestui subcapitol, ce își propune să analizeze modul în care se realizează construcția ideologică a spațiului social. De ce vorbesc despre o construcție ideologică? Așa cum am văzut atunci când am caracterizat-o drept figură centrală a imaginarului social, ideologia joacă un rol fundamental nu doar în cunoașterea realității sociale (pe urmele lui Karl Mannheim), ci și în legitimarea, în sensul integrării, a unei anumite ordini sociale și politice. Din acest motiv, ideologia reprezintă un element esențial al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în care ia naștere societatea și cu privire la tipul de univers simbolic îndreptățit să legitimeze o anumită ordine socială. Din acest punct de vedere, definesc ideologia în sensul unui sistem de credințe conturate într-o anumită societate, credințe situate la nivelul imaginarului social și care, alături de mituri, legende, habitudini, tipare comportamentale și atitudinale, au rolul de a trasa un cadru normativ și acțional cu privire la stilul de funcționalitate al respectivei societăți. În același timp, iau în considerare faptul că în "umbra" acestei etichete
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lumea este de neînlăturat. Rămân valabile, în modul său de raportare la lume, dacă nu în mod larg niște scheme cognitive, atunci măcar categoriile în care lumea socială este gândită. Tocmai de aceea, potrivit lui Castoriadis, "numai instituția societății, plecând de la imaginarul social, poate limita imaginația radicală a psihicului și poate să-i creeze o realitate prin crearea unei societăți. Numai instituția societății poate scoate psihicul din boala sa monadică originară și-l poate aduce la ceea ce foarte bine poate fi și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
viziune, care implică ea însăși o doză de "imaginație radicală", rețin totuși ideea importanței semnificațiilor asupra lumii care sunt "livrate" individului, în procesul de socializare, de către ceilalți, și care îi servesc în constituirea realității sociale, precum și descendența acestor semnificații în imaginarul social. Putem înțelege, astfel, de ce pretenția unui individ perfect detașat, în procesul cunoașterii realității, de datele unui spațiu social care precede existența sa este în mod deosebit una dificil de susținut, cel puțin în condițiile în care, prin conceptul de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
exista în absența acestuia din urmă. Și tocmai pentru că realitatea poate fi interpretată ca un produs al intenționalității colective, ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă în acest context, ca figură esențială a imaginarului, cu o importantă semnificație socio-culturală. Ideologia este astfel îmbrăcată, practic, în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face cu privire la "adevărul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în continuare, la o formă colectivă de reprezentare a realității, fiind legat de împărtășirea unor norme, valori sau atitudini și se află în conexiune cu orientarea acțiunii indivizilor. Ideologia, ca reprezentare socială, este mai curând o formă în care recunoaștem imaginarul simbolic al unei societăți, și nu o formă a suprastructurii, de vreme ce, așa cum indică Paul Ricoeur, sistemele simbolice sunt deja părți ale infrastructurii sociale și ale procesului fundamental al constituirii ființelor umane. Ideologia conferă, astfel, unitate socială, prin legitimarea ordinii prezente
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și, în mod actual, o unitate care nu exclude contradicția și conflictul"337. Alăturând încă o tușă semnificației pozitive a conceptului de ideologie ca reprezentare a realității prezente dintr-o societate, configurarea simbolică a acestuia, în sensul unui element-cheie al imaginarului, ce servește proiecției colective asupra socialului, are ecouri importante în teoria contemporană. Aceste ecouri permit ca semnificației negative, marxiste, alocate conceptului în istoria sa intelectuală să-i fie contrapusă o semnificație pozitivă sau socio-culturală, după cum rezultă din tabelul de mai
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
identității și, pe de altă parte, pentru a se plasa în spațiul social în raport cu alte grupuri. Din acest punct de vedere, fiind considerate, practic, niște constructe socio-culturale de factură ideologică, stereotipurile tind să fie studiate tot în calitate de configurații colective, proprii imaginarului social al unei comunități 339. Mai mult, prin respingerea ideii că aceste stereotipuri ar fi constructe cognitive individuale, subliniindu-se, în schimb, caracterul lor afectiv și simbolic de tip colectiv și deci social, ele sunt înțelese drept nuclee dure ale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și prin trimiteri de ordin socio-politic. Tocmai de aceea, îmi propun ca, luând în discuție și aspectele de ordin teoretico-politic, să întregesc imaginea cu privire la posibila reinventare a conceptului de ideologie prin apel la valențele sale epistemologice. Ca figură centrală a imaginarului social care asigură intregrarea și identitatea comunitară și individuală, ideologia contribuie, în opinia mea, nu doar la construcția și ordonarea socialului ci, prin aceasta, și la instituționalizarea politicului în societățile moderne. Pe această dimensiune, scopul incursiunii pe care o creionez
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care lucrurile stăteau într-adevăr așa, societatea contemporană și, în mod evident, e vorba despre cea occidentală structurează mecanisme ale dominației legitime, în care pot fi regăsite fundamentele legal-raționale de care amintea, la nivel ideal-tipic, Max Weber. Ca formă a imaginarului ce contribuie la construcția realității sociale și ca instrument al cunoașterii acestei realități, ideologia dă seamă de existența acestor mecanisme în planul secundar al funcției sale de legitimare. Iar despre faptul că acest concept nu și-a pierdut dimensiunea critică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de-al doilea capitol al acestei cărți, nu este astfel rezolvată, din moment ce propensiunea spre un viitor "mai bun" nu reprezintă, în mod necesar, o soluție la problemele prezentului. Asta nu revine însă la a spune că utopia dispare din planul imaginarului social, că ea a ajuns la un "sfârșit", ci doar că ea nu poate oferi substanța necesară integrării și identității comunitare din lumea prezentă. Interesant este faptul că anumiți teoreticieni contemporani atribuie și ideologiei un element de "fantezie" pe care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu totul (...)"494. Nu în ultimul rând, sunt repuse în discuție probleme precum cele legate de diferențierea temporalității istorice și a orientărilor supra-empirice de tip utopic 495. Ca urmare a unui astfel de demers, regândirea ideologiei ca formă pozitivă a imaginarului social ce poate asigura identitatea (și integrarea) indivizilor și grupurilor în condițiile unei fragmentări impuse de tendințele schimbării contradictorii specifice lumii postmoderne nu poate fi, în opinia mea, negată. Dimpotrivă, ideologia își reorientează resursele, ca și cunoașterea, înspre un prezent
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]