19,488 matches
-
părți a zidurilor și a construcțiilor laturii de nord-est a cetății, distruse în cea mai bună parte de apele Dunării. Tot în acest perimetru au fost descoperite și ruinele unei bazilici creștine cu absida orientată spre nord-est, atașată zidurilor de incintă, cu trei navate și cu un nartex simplu. La Noviodunum, izvoarele hagiografice au identificat un număr mare de martiri (32 sau 36), indicându-ne astfel prezența unei comunități creștine consistente, cu organizare bisericească și lăcașuri de cult. Mărturiile arheologice evidențiază
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
SEDIUL D.M.R. GALA IȚ După cum este cunoscut, cele mai mari cutremure și evenimente deosebite, au loc în zilele de sărbatoare, tot Așa șși în cazul relatat 1 martie 1964, într-o zi de duminică s-a petrecut o dramă în incinta miliției regiunii Galați. Astfel, pe când mă aflam la domiciliu și ieșeam pe ușă, la o plimbare cu soția, a sunat telșefonul și mi s-a raportat că la camera ofițerului de serviciu au fost împuscate mortal trei persoane și unul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
hrănește din această încăpățânare suicidară cu care membrii ei se agață de ordinele primite, dincolo de rațiune și dincolo de propriul lor instinct de conservare uman. Dupa marșuri epuizante și lupte de gherilă, fortul din deșert își dezvăluie secretul. Legionarii pășesc în incinta dominată de imaginea cadavrelor legionarilor uciși de rebeli. Fortul este groapa ce se deschide spre a înghiți pe cei care s-au apropiat de el. Atunci când speranța dispare, ceea ce rămâne este solidaritatea cu cei care îți sunt alături. Val după
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
avem preocupări și griji, trebuia să fim ocupați pentru a nu ne mai gândi la ale noastre și mai ales pentru o cât mai multă îndoctrinare. Toți diriginții suntem convocați la ora 10 (bine că nu la ora 8) în incinta Liceului Codreanu, iar eu primesc sarcina expresă să susțin în fața asistenței o temă care avea menirea de a combate superstițiile și bruma de credință pe care fiecare din noi o mai avea încă. Eram în anul de grație 1970. Era
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu declarația și dacă îmi asum și răspunderea... Mi-am asumat răspunderea celor scrise și părăsesc incinta comandamentului cu un sentiment de ușurare. Târziu, am aflat despre motivul repetării celor declarate. Fiind oarecum un spirit analitic, prezentasem în mod repetat un amănunt pe care ceilalți camarazi nu l-au semnalat și anume că - după ce componenții regimentului nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oferit un buchet de lăcrămioare din raiul meu floral. Altă bucurie și când trec la casă să ridic suma cuvenită, pentru că am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru a mă repauza un pic, mă opresc la o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
an primesc o scrisoare lungă... și duioasă de pe meleagurile îndepărtate ale Canadei din partea d-nei Elena Nedelcu, pe care am întâlnit-o la Paris în 1992, în calitate de foarte bună și statornică prietenă a fiicei mele. Am cunoscut-o de Paști, în incinta bisericii românești de la Paris, când ele, prietenele, se întâlneau după ani buni. Atunci era cu soțul și fiica - micuța Alexandra, care figurează în una din pozele pe care le am din acea perioadă. Avea doar 4 anișori. De atunci a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
susțineam un discurs important despre viitorul extrem în fața unui grup afiliat lui Albany NanoTech, un centru de cercetare si dezvoltare pentru nanotehnologie, unul din cele mai mari din lume, căruia i se alocaseră 3 miliarde $. După susținerea discursului meu, în incinta unui hotel local, doream să mă întorc la sediul lui Albany NanoTech, din campusul State University din New York la Albany. Printre altele, doream să arunc o privire asupra resortului echipamentelor și instalațiilor, care includea 1.486 m 2 de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
valoare reprezintă doar o medie, pentru un papagal cenușiu. Unii papagali cenușii au un vocabular de o mie de cuvinte. Așa că ei au nevoie de genul de interacțiune și stimulare din cadrul unui mediu uman. Nu pot fi lăsați într-o incintă pentru animale, printre șoareci și hamsteri, deoarece ar înnebuni, din cauza lipsei de stimulare. De fapt, activiștii pentru drepturile animalelor cred că mulți papagali cenușii sunt deranjați mintal, ca rezultat al interacțiunii insuficiente. E ca și cum ar fi ținuți într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aminti cu severitate, era că asta era exact ce-și dorise la început. Un copil fără tată. Dar asta se întâmpla înainte de-a se trezi că se îndrăgostise de Jack. Încă nu deschisese plicul când trenul ajunse în Woodbury. Incinta gării era plină de soții care își așteptau soții la primul tren de seară pentru navetiști. În mod irațional, Fran își dori să-l vadă pe Jack în acea mulțime. În locul lui o văzu pe Stevie. — M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vasalii cei mai apropiați regelui. În ziua întrunirii am pornit călare, pe când noaptea se îngâna cu zorii; pe tot parcursul drumului am văzut cum grupuri din toate colțurile regatului se îndreptau spre Verona. Am trecut prin for, am ieșit din incinta de ziduri pe o poartă dublă de marmură, am ajuns în breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scutit de toate obligațiile pe un călugăr al cărui nume nu mi-a fost destăinuit pentru a-l pune în slujba mea la orice oră din zi și din noapte. Singura condiție era ca întâlnirile noastre să aibă loc în incinta mănăstirii, și-n plus mi s-a cerut să evit pe cât era cu putință discuțiile inutile cu ceilalți călugări. În ceea ce mă privește, l-am dezlegat pe abate de obligația pe care o avea de a sta cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prietenul meu cum își găsește logodnica și-o sărută... cam șchiopătat. În acel moment, în imaginația mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu prea sus, În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curte interioară Întunecată, dar dincolo de aceasta, spre vest, se vedea campusul cu turlele sale gotice, cu laboratoarele, dormitoarele și aripile cu birouri. Se putea uita la turla capelei, un soi de colos trunchiat, cu clopote care dăngăneau peste și dincolo de incinta Universității. Când Ravelstein a devenit o figură națională (și internațională totodată - numai drepturile lui de autor din Japonia erau, cum spunea el cu extraordinară plăcere și lipsă de modestie, „feroce”), s‑a mutat Într‑unul din cele mai bune apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
odată de vorbă cu această pasăre, într-o seară caldă de iunie, cu mulți ani în urmă. Luna era în primul pătrar și lumina ei cădea pe piatra cubică din curtea catedralei. Bătea în plin pe zidul de sud-vest al incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă în cazul ferestrelor asimetrice și puțin ridicate față de nivelul ochilor. N-am înțeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un frigider antic, am văzut un aparat complicat, care după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
autobuz cu cioburile pereților ei de sticlă împrăștiate spectaculos pe asfalt, cristalele groase semănând cu o grămadă de gheață. Dincolo de ea se afla cinematograful Scala, o fostă glorie, acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
elevilor. Conform actului de proprietate, suprafața afectată acestei instituții este de 12000 m2, din care 3178 m2 suprafață construită, rămânând suficient loc pentru organizarea spațiului verde, al terenului de sport și al celui pentru recreația elevilor. În spațiul existent în incinta școlii, învățau inițial 513 elevi îndrumați de 25 de cadre didactice. Fluctuantă și influențată de sporul demografic al acelei perioade, cifra de școlarizare a atins apogeul în anul școlar 1979-1980, având 2245 elevi, distribuiți în 56 de colective. Aceștia beneficiau
Istoricul Instituției. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Afloarei Marian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_577]
-
la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
teritoriului est-carpatic, mai exact în nordul Moldovei, apar spre finalul secolului VIII așezările întărite, care ating apogeul în intervalul secolelor IX-XI. Spre deosebire de spațiul bazinului, pe teritoriul actual al județului Botoșani, s-au identificat așezări cu elemente de fortificații, ale căror incinte au fost descoperite la Hudești, Ibănești, Cobâla, Dersca, Horodiștea, Orofteana, Tudora, Fundu Herții, întinse pe suprafețe de 1,5 sau 3-4 ha, la care se adaugă și sistemul exterior, constituit din șanțuri, valuri și palisade, totul cu scopul întregirii unui
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la românii suddunăreni. Materializarea acestui ideal Înalt se realizează În anul 1865, când guvernul domnitorului Alexandru Ioan Cuza alocă de la bugetul de stat suma de 20.000 de lei pentru Înființarea unei școli (i se va spune și institut) În incinta Mănăstirii Sfinții Apostoli din București pentru instruirea copiilor români din Macedonia, Tesalia, Epir, Pind și alte părți europene ale Imperiului Otoman. Consiliul permanent, constituit ad-hoc (= În acest scop, În traducere literală: pentru aceasta) din care făceau parte Augustin Treboniu Laurian
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]