6,102 matches
-
mai fost și ulterior parțial locuită. Intrarea României în Primul Război Mondial, face ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât Predealul, germanii
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
Vedeți și": Asediul Taganrogului. În afară de apărarea regiunii costiere a Mării Negre, Armata cazacilor de la Azov a trebuit să-și apere și propriile stanițe. Gladki a înființat trei subunități de armată neregulată (miliții): un batalion naval (722 de cazaci), un batalion de infanterie (400 de cazaci) și o sotnie de cavalerie. Datorită apărării slabe a Strâmtorii Kerci, o escadră de 57 de vase anglo-franceze cu 17.400 de oameni a reușit în mai 1855 să forțeze intrarea în Marea Azov. Flota aliată a
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre săteni și coloniștii militari, să interzică trecerea pământurilor așezărilor militare în proprietate
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
pentru regimente în timpul aplicațiilor și convocărilor militare, iluminarea clădirilor statului, provizii pentru funcționarii zemstvelor care călătoreau în regiune și asigure pășunatul cailor regimentelor de cavalerie staționate în regiune. Efectivele militare ale regimentelor staționate într-o regiune erau formate în cazul infanteriei din două regimente active, unul de rezervă și un batalion încartiruit în așezări, iar în cazul cavaleriei din șase regimente active, trei de rezervă și două escadroane încartiruite în așezări. Batalioanele și escadroanele încartiruite în așezări erau formate din localnici
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
române și, după un atac energic, au cucerit pe 4 iulie cetatea Nicopol. Marele cartier general român a hotărât pe 11 iulie să răspundă cererilor rușilor și să faciliteze concentrarea de trupe țariste la Plevna prin trimiterea unei brigăzi de infanterie și a alteia de cavalerie la Nicopol. Pe 16 iunie primele unități române au traversat Dunărea și controlul orașului Nicopol a fost preluat în întregime de români. Marele duce Nicolae a hotărât să atace cu toate forțele Plevna. Atacurile rușilor
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
în frunte cu Osman Pasa a mai numărat 10 generali, peste 130 de ofițeri superiori, 2.000 de ofițeri inferiori și aproximativ 40.000 de soldați. Au fost capturate peste 70 de tunuri și un mare număr de arme de infanterie. Pentru a exploata rapid și hotărâtor victoria de la Plevna, s-a luat hotărârea, că armata română să se deplaseze în regiunea Vidinului, pentru zdrobirea forțelor otomane din nord-vestul Bulgariei, care amenințau flancul drept al rușilor. Pentru continuarea acțiunilor la sud
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
află și Fântâna Eroilor (6 km depărtare de comună, fiind săpată de ostașii români în timpul luptelor din iunie-iulie 1941) precum și Troița ridicată în anul 2004 în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă și instalată în preajma fântânii. Pierderile Diviziei 14 infanterie română au constituit: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași care au fost înhumați în cimitirile din Florești și Vărvăreuca. ASOCIAȚIA OBȘTEASCĂ „Memoria” (ONG) În anul 2004 a fost ridicat un monument în zona bătăliei de pe înălțimea Bortoasa. În vara anului
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
lui Mackensen în bazele sale din nordul Bulgariei. Atacul a început pe 29 septembrie la 80 de kilometri distanță de la Flămânda, lângă Oltenița, la Zimnicea în direcția flancului de vest al lui Mackensen, cu superioritatea forțelor române în trupe de infanterie și echipament de artilerie. Totuși, încercarea Armatei Române de a trece Dunărea a fost încetinită de Flotila Dunăreană a Marinei Imperiale Austro-Ungare. Pe 1 octombrie, două divizii române trec Dunărea la Flămânda și construiesc un cap de pod de 14
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
atacă frontul Dobrogean cu puțin succes. În noaptea dintre 1 și 2 octombrie o furtună puternică produce mari distrugeri podului de vase pe care forțele române îl foloseau pentru trecerea Dunării. Eșecul de a sparge frontul dobrogean, culminând cu lupta infanteriei în vecinătatea Flămândei pe 3 octombrie, îl face pe generalul Averescu să anuleze întreaga operațiune și să își concentreze forțele pentru a lansa o contraofensivă la ofensiva Puterilor Centrale din Transilvania. Dunărea rămâne o barieră pentru operațiunile militare până ce jumătate
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
acțiuni de recunoaștere în zonă, Miltiades a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști destinată unor "misiuni cu caracter deosebit" (constituit la începutul anilor 1940 pe model german). Veteran de război, a luat parte la misiuni speciale în Cehia, Albania, Iugoslavia și Italia alături de trupele de eliberare americane (Divizia de infanterie 83 Thunderbolt) pe drumul către țară în 1945, după ce a plecat din lagărul german Kaufholz din Austria unde fusese reținut o perioadă în urma actului de la 23 august 1944, loc în care s-a format Armata Națională Română de rezistență după ce
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
au fost asumate de „Colegiumul Micii Rusii”. Astfel, statul ucrainean a fost incorporat definitiv în Imperiul Rus. Ecaterina a II-a a dat pe 7 mai 1775 ordinul direct de distrugere a Siciului Zaporijian. Pe 5 iunie 1775, armata rusă - infanterie și artilerie - au înconjurat Siciul și l-au distrus. Armata rusă i-au dezarmat pe cazaci și au confiscat tezaurul și arhiva. Atamanul de tabără Petro Kalnișevski a fost exilat la mănăstirea de pe Insula Solovețki. Arestarea atamanului Kalnișevski a marcat
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
își coordonează atacurile și în plus maschează artileria franceză, care nu mai poate trage asupra inamicului. Un martor al bătăliei notează că o prea mare parte din artileriștii francezi erau neexperimentați și ținteau prost, fiind deseori nevoie ca soldații din infanterie să le servească drept servanți. Această manevră îi privează pe francezi de o victorie completă, luptele încheindu-se în jurul orei 19, fără un rezultat clar. Știind că a pierdut trei generali (Taupin ucis și alți doi răniți) și un număr
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
centurii. În perioada timpurie a Regatului Romei (în opoziție cu republică sau cu imperiul), "legiunea" reprezenta întreaga armata română. În cea mai mare parte a perioadei Imperiului Român, legiunile formau doar o parte a armatei imperiale și erau formate din infanterie grea de elită, recrutata exclusiv din rândul cetățenilor români (provincialii care aspirau la cetățenia română trebuiau să servească onorabil în rândul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau și câteva unități mici de cavalerie. Armata română (din cea mai mare parte a perioadei
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
provincialii care aspirau la cetățenia română trebuiau să servească onorabil în rândul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau și câteva unități mici de cavalerie. Armata română (din cea mai mare parte a perioadei imperiale) era formată din cohorte de auxiliari care formau infanterie suplimentară și din marea majoritate a cavaleriei române. Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii române și ale imperiului român, legiunea a fost mult timp considerată că primul model antic de eficiență și înzestrare militară. Legionarii români, infanterie prin excelență (deși
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
auxiliari care formau infanterie suplimentară și din marea majoritate a cavaleriei române. Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii române și ale imperiului român, legiunea a fost mult timp considerată că primul model antic de eficiență și înzestrare militară. Legionarii români, infanterie prin excelență (deși existau și câteva unități de cavalerie), erau o forță atât foarte bine disciplinata, cât și extrem de bine echipată, având ca arme principale câteva sulițe (pilum) și o sabie scurtă pentru lupta corp la corp (gladius). Scutul român
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
gladiusul în zonele vitale ale inamicului. În ciuda acestui echipament de bază al legionarilor premarieni, existau câteva grupe numite "Triarii", veterani ai bătăliilor, care în locul sabiei și sulițelor, erau înarmați cu o sulița eficientă împotriva cavaleriei, dar și foarte utilă împotriva infanteriei. Datorită eficienței remarcabile, a apărut și o zicală: "a te duce la triarii", zicală ce însemna că te duci la sfârșit de drum, având dublu sens deoarece triarii erau în spatele formațiilor române premariene, ulterior reformelor lui Marius triarii și multe
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
premariene, ulterior reformelor lui Marius triarii și multe din tipurile de organizare a Triplex Acies (tactică standard premariana) înlocuind hastați, principes și triarii cu legionari echipați standardizat). Triplex Acies era o formație extraordinară a Legiunilor premariene. În fața se aflau Velites- infanterie foarte ușoară ce aruncă o ploaie de sulițe ușoare înainte să se retragă în spatele liniei principale. Înainte de luptă velites se postau în fața formației principale pentru a ascunde manevrele legionarilor, acționând și ca suport pentru cavalerie (equites). Soldații trebuiau să își
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
erau postăți similar în ordinea calității: cei mai slabi în față, iar cei mai buni postăți în spate că rezerve pentru a interveni în zonele unde erau necesari. Cavaleria grea împreună cu cea auxiliara mai ușoară erau dispuși pe flancuri, împreună cu infanteria auxiliara echipată cu sulițe. Până la reformele lui Constantin, cavaleria legionara era formată de cavaleria grea legionara și pretoriana, precum și din cavaleria ușoară auxiliara. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionara era formată din "Hippo-toxotai și Equites Sgittari, "cavalerie echipată cu arcuri.Cea
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
prin Imperiile Române de Apus și de Răsărit, ajungând până în Britania. Cele două imperii române se diferențiau foarte mult din punct de vedere militar, desi legionarii (comitatenses și plumbatarii) erau similari. Imperiul Român de Vest se baza foarte mult pe infanterie, luptătorii lor de etnie barbara echipați și antrenați în stil român erau destul de eficienți, unii legionari aplicând tehica barbara a zidului de scuturi. Armata Imperiului Român de Est se baza mult pe cavalerie, deoarece majoritatea triburilor din Arabia și din
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
din cei șapte copii ai lui Mihai și Mărincuța Bota. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar în 1942 a obținut diploma de învățător la "Școala Normală din București". În 1942 a absolvit "Școala Militară de Ofițeri de Infanterie" de la Câmpulung-Muscel. În timpul celui de-al doilea război mondial a comandat un pluton de mitraliere în zona Pașcani-Iași. În data de 23 august 1944 a căzut prizonier la sovietici. În 1945 s-a întors din prizonierat și s-a încadrat
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
mici și puteau fi asigurate cu ajutorul trupelor britanice și a altor state membre ale Commonwealthului. Ca urmare, grosul forțelor canadiene din afara granițelor țării nu au fost angajate în lupte regulate până la mijlocul anului 1944. De exemplu, soldații Diviziei I de infanterie canadiene, care era mobilizată în afara granițelor încă din decembrie 1939, au petrecut o bună parte a timpului în care fuseseră mobilizați în Anglia, fără să fie implicați în lupte directe. Pe de altă parte, trupele canadiene staționate în Anglia au
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
din Normandia au fost create de de forțele americane pe plajele Omaha și Utah, de cele britanice pe plajele Sword și Gold și de cele canadiene pe pe plaja Juno. În primele zile ale debarcării, Divizia a 3-a de infanterie canadiană a avut cea mai rapidă și adâncă penetrare în teritoriul francez dintre toate trupele aliate. După încheierea cu succes a operațiunilor din Normandia, forțele canadiene și-au îndreptat eforturile spre nord-est, unde au participat la eliberarea Olandei. Canada devenise
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Cel mai cunoscut a fost Regimentul de pușcași regali (The Royal Rifles of Canada) care a staționat la Cape Spear mai înainte de a fi timis să lupte în Hong Kong. În iulie 1941, acest regiment a fost înlocuit de regimentul de infanterie „ Prince Edward Island Highlanders”. Între 1941 și 1942, regimentul de infanterie „ Lincoln & Welland” a avut misiune apărării aeroportului Gander și mai apoi a capitalei St. John's. Armata canadiană a construit un fortificații la Cape Spear, dotate cu tunuri de
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]