4,059 matches
-
Maiorem Dei Gloriam" ("Pentru o mai mare glorie a lui Dumnezeu"); prin înlocuirea lui "Dei" cu "Sathanas" această sintagmă se transformă în "Pentru o mai mare glorie a lui Satan". Coperta este un detaliu al picturii "Dante și Virgiliu în Infern" (1850) realizată de pictorul francez William-Adolphe Bouguereau. Revista "Terrorizer" a clasat "" pe locul 18 în clasamentul ""Cele mai bune 40 de albume ale anului 2006"".
Ad Majorem Sathanas Gloriam () [Corola-website/Science/329641_a_330970]
-
Abd al-Muttalib a fost ucis , iar Mahomed a fost nevoit să ordone retragerea . În ciuda înfrângerii, Profetul stimula moralitatea soldaților săi, afirmând că ""soldații morți din tabăra sa au ajuns în paradis, iar soldații morți din tabăra quarishitilor au ajuns în infern"". Lupta lor pe calea lui Allah va fi răsplătită după moarte. A urmat un îndelungat război de uzură, în care adepții lui Mahomed au atacat și jefuit caravanele, Mecca prosperând de pe urma acestora. În 627, musulmanii din Medina resping un asediu
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium. Premiile Galileo 2011". Nuvela a apărut în anul 1989 în revista Magazin. Nuvela a fost inclusă în volumul Cât de mic poate fi infernul?, publicat împreună cu Romulus Bărbulescu în 1992 la editura Odeon. Un polițist este trimis într-un viitor distopic să aducă lumină în cazul uciderii unui om de către membrii ciborgi ai acelei societăți. Polițistul descoperă că uciderea a survenit ca urmare a
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
castă este cea a servitorilor sanctuarului, având calități deosebite. În anul 2016, părintele Patrick Desbois a anchetat pe cont propriu genocidul comis de Statul Islamic împotriva comunității yezidi, lansând un apel disperat către Occidentul care se face că nu vede infernul declanșat de teroriști.
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
alternează cu un "Ländler" vesel și tipic pentru Mahler. Este aproape sigur că Paul Stefan a avut această parte în minte când a descris simfonia ca și conținând "veselie, chiar exuberanță". Partea "Purgatorio" (întitulată inițial "Purgatorio oder Inferno" ("Purgatoriu sau Infern") dar cuvântul "Infern" a fost eliminat) este o vinietă scurtă ce prezintă o confruntare între melodii triste și vesele acompaniate de un perpetuum mobile care sunt apoi eliminate de o muzică diabolică. Această parte scurtă nu se termină în purgatoriu
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Ländler" vesel și tipic pentru Mahler. Este aproape sigur că Paul Stefan a avut această parte în minte când a descris simfonia ca și conținând "veselie, chiar exuberanță". Partea "Purgatorio" (întitulată inițial "Purgatorio oder Inferno" ("Purgatoriu sau Infern") dar cuvântul "Infern" a fost eliminat) este o vinietă scurtă ce prezintă o confruntare între melodii triste și vesele acompaniate de un perpetuum mobile care sunt apoi eliminate de o muzică diabolică. Această parte scurtă nu se termină în purgatoriu deoarece după o
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
reconciliere între cele două destine nu este posibilă. Darie suferă o maturizare dramatică ca martor al ororilor războiului și al dezumanizării oamenilor, cristalizându-și un ideal moral și începând un drum ascendent, în timp ce Diplomatul își continuă drumul descendent către propriul infern. Stilul narativ al scriitorului este identic cu cel existent în romanele anterioare, inclusiv stilul flash-back-ului. Darie evocă periodic momente din copilăria sa petrecută la Omida, cunoscute deja din "Desculț", precum povestea străbunicii Zarinca și a turcului Daud, care voise să
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
agresivitatea mecanismului Istoriei și dimensiunile grotești ale eforturilor individuale de a supraviețui cu orice preț”. O opinie mai nuanțată a formulat-o Tudor Caranfil care a remarcat că succesiunea întâmplărilor nu determină o creștere a dramatismului, iar prăbușirea personajelor în Infern este, din acest motiv, prea schematică. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul "Osînda" al lui Sergiu Nicolaescu), iar compozitorul Radu Șerban a primit Premiul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
iar ziua reamintește de caracterul efemer al vieții și de inevitabilitaea morții. Însăși ideea seamănă teamă, teama ce functionează ca un cadru pedagogic a cărui însușire -și nu dintre cele minore - e aceea de a preveni pe musulman de pedeapsa Infernului care îl așteaptă dacă nu consimte să se supună poruncilor lui Dumnezeu și profetului său. 'Iblīs, Šaitan este un djin ce a refuzat voința divină. Noțiunea vine de la verbul « šatana » care înseamnă ,a fi îndepărtat de Dumnezeu", cât și de la
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Editura J.-C. Lattès (1990), a doua ediție publicat la Editura La Différence (1998); • Sultanes sans royaume (Sultani fără regate) - piesă de teatru ; • Frères musulmans, frères féroces. Voyage dans l'enfer du discours islamiste (Frăția Musulmană, frați feroci. Călătorie în infernul discursurilor islamiste ) - eseu (2002); • Les mensonges des intégristes (Minciunile Fundamentaliștilor) - eseu ; • AlMu'tazila ou la liberté du sujet (AlMu'tazila sau libertatea cuvântului) - eseu (1992); • Contribution à l'étude de la catégorie Aspect en arabe, description et formalisation, (1993); • Enonciation, Enonciateurs
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
la un nou film, un alt western, dar că acesta nu va fi o continuare a lui "Django Unchained", deși avea mai târziu să recunoască că la început a dorit să refolosească personajul Django într-un film intitulat "Django în infernul alb", înainte de a realiza că personajul acesta nu se potrivește cu povestea. La 12 ianuarie 2014, s-a anunțat că titlul noului film va fi "The Hateful Eight". Acesta a fost inspirat de serialele western de televiziune "Bonanza," "The Virginian
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de ultimul drum spre infern. Artistul a fost și membru în „Asociația Artiștilor Gravori din Romă” (Gruppo Româno Incisori Artiști). În Italia s-a împrietenit cu pictorul Max Roeder (1866-1947) și cu istoricul artelor și custodele Federico Hermanin de Reichenfeld (1868-1953).
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
Dumnezeu și îngerii îl binecuvântează pe Profet”, sura XXXIII, versetul 56. Un înger are o legătură strânsă cu viața unui om, chiar din pântece, până la moarte, și chiar după ea, în progresul spiritual spre Paradis sau în tratamentul spiritual în Infern. Sunt opt îngeri care susțin tronul lui Dumnezeu: „Îngerii se vor ține de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.”, sura LXIX, versetul 17. Aceștia se roagă pentru credincioși: „Cei care poartă Tronul și
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
a documentarului "Dezastrul din Colectiv", difuzat pe canalul Youtube este, până la ora difuzării acestor informații, de peste 100.000 de vizionări. Filmul prezintă tragedia din seara de 30 octombrie, din clubul bucureștean Colectiv, cu relatări de la martorii care au scăpat din infern. Au fost intervievate mai multe persoane - fani, fotoreporteri, salvatori. Nick Allder, expert internațional în efecte speciale, multiplu premiat pentru producții precum "Alien" (1979) sau "Al cincilea element" (1997), a luat parte la realizarea acestui proiect, în calitate de consultant pentru aspecte ce
Ce audiență a avut Discovery cu documentarul "Dezastrul din Colectiv" () [Corola-website/Journalistic/101326_a_102618]
-
fost reeditate o serie de romane scrise împreună cu George Anania în anii '60-'70 și chiar unul dintre romanele sale personale, "Insulele de aur și argint" (sub titlul "Golful ucigașilor"). Ultimul volum publicat înaintea morții, " Cât de mic poate fi infernul?" conține două nuvele, una dintre ele scrisă de colaboratorul său de-o viață, Anania. Acesta din urmă a declarat că există schița unui ultim roman care să continue evenimentele din "Ferma oamenilor de piatră" și "Paralela-enigmă", intitulat " Lupta cu îngerul
Încotro curge liniștea? () [Corola-website/Science/328437_a_329766]
-
Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne prezentaseră cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace”. Tania Radu a scris despre valoarea literară excepțională a cărții.
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
al binecuvântării zeilor. Maestru este convins că el a trezit oaia, care dormea de secole în acea peșteră, si ca aceasta s-a folosit de dânsul ca mijloc de transport. După ce a fost părăsit de oaie Maestru a trait un infern. Următoarea gazdă a oii a fost un tanar activit de dreapta ce se află în închisoare, care a devenit apoi o figură politică marcanta, ce a mers în Chină și a construit acolo o rețea de informații - Șeful. Maestrul îi
În căutarea oii fantastice () [Corola-website/Science/330495_a_331824]
-
Orele respira jos, fără viață."” Culoarea roșie a valurilor este un semn al venirii Iadului, pentru că roșu este culoarea focului și, prin urmare, culoarea iadului și a diavolului. „"Iar cand, în subpământeștile zvonuri,/ Orașul se va cufunda lent, în cadența,/ Infernul se va ridica din o mie de tronuri,/ Și-i va face o reverența."” Ultimele versuri ale poemului vorbesc de recunoștință diavolului către moarte pentru că-i permite să iasă din lăcașul sau și să stăpânească pământul. În plus, finalul sugerează
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
străzilor aglomerate, mărginite de felinare cu neon. Pe lângă atmosferă (care ar putea să fie situată oriunde altundeva). orașul, de asemenea, a fost ales de către Camus pentru un motiv mai ciudat. În paginile de început Clamence remarcă întâmplător, "Ultimul cerc al infernului" este cartierul felinarelor roșii din Amsterdam și locația unui bar numit "Mexico City", pe care Clamence îl frecventează noapte de noapte și în care se desfășoară treptat cea mai mare parte a narațiunii lui. (Barul "Mexico City" a existat în
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
Clamence de la înălțimile clasei superioare a Parisului la lumea întunecată interlopă întunecată și dantescă a Amsterdamului, în care sufletele torturate rătăcesc fără țintă. Într-adevăr, criticii au explorat pe larg paralelele dintre căderea lui Clamence și coborârea lui Dante în Infern în "Divina Comedie" (vezi Galpin, King). Este de asemenea important faptul că Albert Camus își dezvoltă ideile sale filosofice pe fundalul celui de-al doilea război mondial și al Holocaustului. Clamence ne spune că el trăiește la o scurtă distanță
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
un membru al Ogdoad, ci și forță din spatele tuturor lucrurilor. Este o contopire a tuturor noțiunilor creației în personalitatea lui Amun, o sinteză care subliniază cum Amun transcende din toate zeitățile în ființă să „dincolo de cer și mai adâncă decât infernul”. Un mit teban a asemănat actul de creație al lui Amun cu strigatul unei gâște, care a rupt tăcerea apelor primordiale și a cauzat forma lui Ogdoad și Ennead. Amun era separat de lume, natura lui adevărată fiind ascunsă chiar
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
universitar, iar astăzi lucrează ca profesor la masterat. Cu ocazia unei burse ITI, studiază în Japonia teatrul tradițional Nō, kabuki și kyogen. În 2004, la UNATC București, își susține doctoratul cu teza : „Actorul ca jucător”. Roluri la TNB: Soțul - "Micul infern" de Mircea Ștefănescu , regia Mircea Cornișteanu , 2013 Richard - „Tectonica sentimentelor" de Eric Emmanuel Schmitt, regia Nicolae Scarlat, 2009 Ducele de Lorena - „Eduard al III-lea" de William Shakespeare , regia Alexandru Tocilescu, 2008 Gelu Ruscanu - „Jocul ielelor” de Camil Petrescu , regia
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
Awards. La începutul lui 2011, Alesana a confirmat că un nou album începea să se contureze. Până la începutul verii, Alesana terminase cu înregistrările și albumul a fost lansat pe data de 18 octombrie. Sursa de inspirație a albumului a fost Infernul lui Dante, iar pe data de 20 decembrie, melodia ”Circle VII: Sins of the Lion” a fost votat drept cea mai bună melodie de către cititorii Revolver Magazine. Foști membri:
Alesana () [Corola-website/Science/332062_a_333391]
-
scoată afară din casă - acum proprietatea sa. Lauretta și Rinuccio, care se aflau în timpul acesta pe balcon, se apropie fericiți. Gianni Schicchi se adresează în mod glumeț publicului, arătînd că pentru această faptă a fost pedepsit cu alungarea sa în infern. "Cum ne-o arată însuși Gianni Schicchi, întâmplarea aceasta este relatată în Divina Commedia a ilustrului poet italian Dante Alighieri (1265 - 1321) și anume în cîntul XXX din Infernul. Acolo găsim ideea de bază a acțiunii din care s-a
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
că pentru această faptă a fost pedepsit cu alungarea sa în infern. "Cum ne-o arată însuși Gianni Schicchi, întâmplarea aceasta este relatată în Divina Commedia a ilustrului poet italian Dante Alighieri (1265 - 1321) și anume în cîntul XXX din Infernul. Acolo găsim ideea de bază a acțiunii din care s-a inspirat auorul libretului. Pe lîngă efectele comice, opera Gianni Schicchi ne prezintă și o satiră reușită a moravurilor claselor avute din Florența, în perioada de la începutul Renașterii. În aviditatea
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]