6,831 matches
-
culme de descoperirea pe care ai făcut-o. Cum poți să afli, din tine, ceva ce n-ai știut niciodată? Cum poți să înveți pur și simplu scriind? Faptul uluitor al scrisului este că el explicitează, articulînd-o, o cunoaștere prealabilă (infinită) de care eu nu sânt conștient până în clipa scrisului. Fiecare pagină scrisă este aducerea la suprafață a unui fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este aducerea la suprafață a unui fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte I-am știut), este o uitare (infinită) coextensivă cu suprafața cunoașterii prealabile (infinite) de care nu sânt conștient atâta vreme cât nu scriu. Concluzia este uluitoare: nu poți ști, afla, învăța etc. decât în măsura în care scrii. Situația este diferită de cea descrisă de Platon în Menon (tînărul sclav care se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte I-am știut), este o uitare (infinită) coextensivă cu suprafața cunoașterii prealabile (infinite) de care nu sânt conștient atâta vreme cât nu scriu. Concluzia este uluitoare: nu poți ști, afla, învăța etc. decât în măsura în care scrii. Situația este diferită de cea descrisă de Platon în Menon (tînărul sclav care se dovedește că știe demonstrația unei teoreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
da Messina, Ghirlandaio, Pisanello, Piero de la Francesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi. Aș fi rămas singur față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interesat de articolul de fond din no. 5 al Salvărei Piteștilor încît dorește a intra în corespondență cu redactorii acelui ziar. Iată ce spune acel articol: Dacă omenirea în genere de secole nu face alt decât a continua o luptă infinită, aceasta nu e decât numai ca să atingă un scop oarecare celor mai mulți necunoscut. Acest scop este cel mai sublim, pentru că el este fericirea și perfecțiunea omului, unicile condițiuni cari-l pot apropia de creatorul său. Iang-Keh-Tiang a tresărit de bucurie la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai atinge acel accent care, asemenea în terminologia artei scenice, se numește etic. Vom spune numai 'n treacăt că un actor trebuie să cunoască tonul cel mai adânc și cel mai nalt al vocei sale vorbite și că în nuanțele infinite ale acestei scări se pot oglindi sute de caractere, mii de simțăminte omenești. Când un actor cunoaște însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum și fiecărei încrețituri a feței sale, abia atuncea își cunoaște averea și e artist. El mînuie persoana
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Astfel a m' - exprima. O! juna mea muză, finește a ta plânsoare. Inspiră-mă acuma, d-un ceresc amor; Și încetul te înalță în regiuni solare, Cântând a mea dorință... să-ți iai sublimul zbor. Amice, pentru mine durerea-i infinită, Nimica nu mă 'ncîntă; de toți eu sunt uitat. Și inima mea tristă, de viscole zdrobită, Numai pentru tine, amice, a palpitat! E noaptea! afară ploaia cade-n torente Tenebru-i așa de mare încît nemica vezi. Lumea acum doarme... Nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ci afară de ea, s-au format monoteismul, prin care s-au personificat principiul universului printr-un antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost esperiența lucrurilor din afară, este idealismul lui Kant. Kant nu consideră legătura infinită între fenomene, ci supune cercetării însuși organul care le reproduce. Deosebind lumea de dinafară de intelectul ce o reflectează, Kant conchide că în sine lumea ne rămâne necunoscută, și nu avem înainte-ne decât rezultatul propriului nostru aparat al cugetării
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această libertate a generalizărei este omul în stare a-și concentra mintea și a câștiga acea circumspecțiune peste un câmp vast de experiențe ce-l deosebește de toate celelalte ființe ale naturei. El nu este uimit și cotrupit prin varietatea infinită a indivizilor din natură și nu este, ca animalul, fatal legat de impresiunea momentului; ci liber aruncă căutătura abstracțiunii în univers și reduce masa, multiplă și extensivă, la o citățime mărginită dar intensivă, scoate în idei sucul și măduva obiectelor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o notă de subsol că: Există numeroase definiții ale paradigmelor, dar, pentru intenția noastră, cea mai importantă este noțiunea de funcție a lor. Ele sînt în mod esențial scheme selective, care impun o anume ordine și coerență într-un univers infinit de evenimente și date care nu au nici un înțeles prin ele însele... Sînt conștient că acest sens al termenului de paradigmă este mai îngust decît cel dezvoltat de Thomas Kuhn [...] În viziunea lui, paradigmele nu sînt înrădăcinate doar în diferențele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor definiție: "Dacă, așa cum se întîmplă în științele sociale, am putea identifica paradigmele numai datorită conținutului lor super-teoretic, ar exista o diversitate infinită de variante de împărțire a disciplinei în paradigme. În această accepțiune, orice set de credințe, valori și metode îmbrățișate de un număr suficient de mare de practicieni poate fi numit paradigmă [...] Numai dacă luăm în considerare funcția paradigmei de a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
problemă. O alternativă pentru depășirea impasului poate fi creșterea cantității de hrană care se adună din mările și oceanele lumii. Dar cercetătorii spun că deja pescuitul a depășit cotele normale și că, de fapt, rezerva de hrană marină nu este infinită. Au intrat în discuție și eforturile de control ale populației însuși, care ar putea scădea cerința de resurse. Programele de planificare familială (family planning) încurajează cuplurile să aibă copii când vor și dacă aceștia sunt doriți. Experiența cu astfel de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
muncă sau când trebuie să facă față unor necazuri personale. În asemenea țări, acțiunile întreprinse de guverne să controleze fertilitatea au fost lipsite de succesul așteptat. De fapt, oamenii trebuie făcuți să înțeleagă că lumea nu poate suporta un număr infinit de locuitori. Dar acest lucru nu poate fi realizat prin elaborarea de legi. Așa cum am văzut, încercările mai recente de a educa oamenii în problema planificării familiei au avut unele efecte, dar încă există rezistență în multe locuri. 11.4
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vor fi din ce în ce mai mulți oameni care vor lucra într-un domeniu, se vor „retrage” apoi o perioadă în momentul în care își vor permite, se vor întoarce la școală, vor începe o altă carieră, și așa mai departe în variații infinite. Retragerea adevărată din activitate va fi amânată până foarte târziu într-o viață din ce în ce mai lungă. Într-adevăr, este posibil să faceți parte din valul de angajați mai în vârstă care continuă să facă parte din populația activă? Într-un fel
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
În Sofistul demonstrează că principiile primare sunt În număr de cinci, și anume: ființa, identitatea, alteritatea și apoi, pepozițiile patru și cinci, mișcarea și stabilitatea 2. În Philebos, folosind un alt gen de clasificare, notează că mai Întâi au existat infinitul și finitul, apoi Împreunarea unuia cu celălalt, care se află la originea oricărei creații; pe locul al patrulea, pune cauza care produce această unire și ne lasă să ghicim care poate fi cel de-al cincilea principiu, datorită căruia (C
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
originea, precum și durata lor. Dacă totuși trebuie să facem haz În materie de filosofie, mai curând să râdem de acele simulacre șeidolaț surde, oarbe, neînsuflețite șapsychaț 4, «turme» ai căror păstori sunt. Ele le scot la iveală În cursul unor infinite perioade de timp și le plimbă de colo până colo, prezentându-le când drept entități viabile, când În postura unor corpuri șarse pe rugț sau În cea a unor corpuri șdescompuse În mormântț. (C) Cam acestea sunt prostiile și aberațiile
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai pomenim pe Homer În acest caz? Destul cu basmele! Mai e mult până să spunem că Platon numește «lumi» cele cinci aspecte diferite ale lumii. În pasajul În care Îi combate pe cei care Își Închipuie «lumile» În număr infinit, el afirma Încă de pe atunci că este convins de existența unei singure lumi, singura pe care divinitatea a zămislit-o, singura de care se arată mulțumită și care, deși purcede din totalitatea materiei, (B) apare cu totul Încheiată și Îndestulătoare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
personal a proclamat adevărul, a devenit cauza pentru care atâția alții au formulat opinii neverosimile lipsite de sens. Pe de-o parte, faptul de a admite că nu se găsește o singură lume implică Întru câtva ipoteza că universul este infinit. Pe de altă parte, tentativa de a ne opri la cifra cinci, nici mai mult, nici mai puțin, ca număr-limită este cu totul absurdă și lipsită de verosimil. Dar nu cumva, mă Întrebă el privindu-mă, ai de făcut vreo
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și pentru cei care Îl admit, vidul nu are centru, după cum nu are nici Început, nici sfârșit. Începutul și sfârșitul Înseamnă limite, iar vidul este nesfârșit și nelimitat 3. Dacă totuși, În pofida raționalului, ne-am sili să admitem că vidul infinit are un centru, În ce măsură s-ar schimba mișcările fiecărui corp, raportate la centru? În vid, corpurile sunt lipsite de forța proprie. Nu au nici Înclinare, nici tendința de a se apropia de centru, care le atrage Într-acolo, din toate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atât de variată a zeilor și a oamenilor, precum șimișcările și revoluțiile periodice ale astrelor. Asemenea deplasări nu displac zeilor, ci, dimpotrivă, le fac mare plăcere, dacă este să judecăm după ciclul deplasării corpurilor cerești. Așa, prin urmare, dacă spațiul infinit, lipsit de gândire și de rațiune, nu admite nicăieri prezența divinității și consideră (E) că peste tot domnește și automatismul șto automatonț 1, În schimb, Providența șpronoiaț, care cu adevărat are grijă de o pluralitate și de un număr determinat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de „natură internă, specifică, propriei realități”). În lucrarea lui R. Lessen, se prezintă următoarele principii ale „managementului natural”<footnote Ibidem, p. 42. footnote>: - Principiul totalității: Natura operează ca un sistem integrat În starea sa dinamică; - Principiul latenței: Non-existența, care este infinită, conține exigența, care este finită. Natura implică starea nonexistenței și a existenței, În același timp, din relațiile acestora rezultând schimbarea. - Principiul schimbării: Natura e un proces, un continuu flux de stări; - Principiul integrității: Morala, care este echivalentă cu legile și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
neglijat; mai rău, sistemul managerial tinde să-l respingă. Conducerii îi este dificil să accepte succesul neașteptat și pentru faptul că toți tindem să credem că ceva care durează destul de mult trebuie să fie „normal” și să meargă așa la „infinit”. Orice contrazice ceea ce am ajuns să considerăm ca o lege a naturii este respins ca ilogic, nesănătos, anormal. Deseori, succesul neașteptat nu este sesizat deloc. Nimeni nu-i acordă nicio atenție, nimeni nu-l exploatează. Rezultatul inevitabil este că apare
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
de noile oportunități. Dată fiind gama largă de semnale, este important, pentru un management de succes al informației, să existe mecanisme bine dezvoltate de identificare, prelucrare și selecție a informației din acest mediu turbulent. Evident, organizațiile nu cercetează în spațiul infinit, ci în locuri de unde se așteaptă să găsească ceva util. În timp, modele de cercetare devin din ce în ce mai concentrate și astfel pot deveni o barieră în formele mai radicale de inovație. Selecția este decizia (în baza viziunii strategice despre cum poate
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
provoacă din partea ta este unul pozitiv sau unul negativ. Același lucru este valabil și pentru cifre și numere. Informațiile conținute într-un tabel sau un șir de numere ne pot hrăni capacitățile cognitive, lăsându-ne să întrevedem legături și posibilități infinite, sau pot să trezească sentimente negative. Artistul, la fel ca și cifrele și numerele, încearcă să exprime de fapt același lucru. În cazul lui Picasso este vorba de un sentiment, de viziunea lui asupra realității în care a trăit și
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
și relațiile acestuia cu utilizatorul uman pot face dinamica sistemului simulate mult mai clară. 4.4.1. Principiile simulării bazate pe agenți Simularea și lumea reală sunt două extreme ale unui spectru larg de sisteme, putând fi imaginată o gamă infinită de situații intermediare între acestea. Scopul principal al simulării este să modeleze un sistem real a cărui natură poate fi reprezentată prin aspecte concrete sau abstracte, fizice sau simbolice, discrete sau continue. Pentru a obține reprezentarea simulată a sistemului real
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]