4,125 matches
-
gândirii, alături de cei trei filosofi despre care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model pentru intelectul omenesc limitat, acesta din urmă, tocmai din acest motiv, producând eroare; dar mai cu seamă trebuie amintit Hegel, care își construiește întreaga filosofie pe gândul principiu al dictaturii judicativului: reflexivitatea Spiritului, împlinită prin cunoașterea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model pentru intelectul omenesc limitat, acesta din urmă, tocmai din acest motiv, producând eroare; dar mai cu seamă trebuie amintit Hegel, care își construiește întreaga filosofie pe gândul principiu al dictaturii judicativului: reflexivitatea Spiritului, împlinită prin cunoașterea absolută de sine a acestuia, spiritul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Și nu doar atât, ci uneori timpul ocupă o "poziție" fundamentală în reconstrucția filosofică, așa cum e cazul la Kant, unde timpul nu este doar o intuiție pură (alături de spațiu), ci și "agentul" punerii în relație a materialului sensibil cu categoriile intelectului și, cumva, însăși apercepția originară; în a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o intuiție pură (alături de spațiu), ci și "agentul" punerii în relație a materialului sensibil cu categoriile intelectului și, cumva, însăși apercepția originară; în a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis constitutivă). Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și regulativ poate fi acceptată până la un punct; ea își pierde valabilitatea atunci când este vorba despre "obiectul" propriu celor două: judecata, în cazul principiilor kantiene, un "obiect" complex, încă nedefinit, în cazul ipostazelor judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așa se întâmplă, de fapt, pentru orice gând, rostire sau făptuire constituite judicativ: autorizarea nu mai are nici un rost, fiindcă ea validează judicativ un fapt, însă acesta este deja constituit judicativ. Este ca și cum teoria categoriilor ca forme a priori ale intelectului, din Critica rațiunii pure a lui Kant, ar fi autorizată filosofic, atâta vreme cât ea este de la bun început un fapt de sens filosofic, prin temă, metodă de reconstrucție, rezultate etc. Fenomenul inflației de autorizare seamănă foarte mult cu acest act de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
E. Raven, Cambridge University Press, 1971; Chapter VI, pp. 182-215. (2) "Fragmente", trad. A. Piatkowski și Ion Banu, în vol. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, Partea a 2-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Hume, D., Cercetare asupra intelectului omenesc, trad. Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescu, Constanța Niță, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Husserl, Edmund, Cercetări logice, I, trad. Bogdan Olaru, Editura Humanitas, București, 2007; Cercetări logice, II, trad. Bogdan Olaru și Christian Ferencz-Flatz București, Editura Humanitas, București, 2009
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care devine inteligibil urmând "ordinea și indicația categoriilor" (Critica rațiunii pure, (1994) p. 270), semnalând astfel o limitare a categorialului tocmai prin extinderea acestuia la un spațiu impropriu. 44 Hegel, Enciclopedia științelor filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale intelectului sunt, potrivit lui Kant: axiomele intuiției și anticipațiile percepției; iar cele regulative sunt: analogiile experienței și postulatele gândirii empirice. Cf. Critica rațiunii pure, (1994), "Analitica transcendentală". 46 Edmund Husserl, Cercetări logice I. Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
I, 2. 55 Cf. Topica, 100 a 100 b. 56 Cf. Ibidem, 101 b. 57 A se vedea, în acest sens, și Aristotel, De anima, Cartea a III-a. 58 Aristotel țintește către asemenea sensuri, de exemplu atunci când vorbește despre "intelectul activ" (De anima etc.), folosind o analogie cu "natura", susținând că acesta apare ca un fel de topos al formelor de cunoaștere, așa cum natura este "rezervorul" (sau potențialul) de genuri, de "tipuri" ale lucrurilor, amândouă nefiind, din această perspectivă, decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1965) p. 393. 79 Pentru o discuție a acestei răvășitoare probleme, a se vedea Pierre Aubenque, Op. cit.; Introducere, Cap. II: "Filosofie primă sau metafizică?". 80 Husserl, Erfahrung und Urteil. Untersuchungen zur Genealogie der Logik, p. 64. 81 "... principiile sunt obiectul intelectului intuitiv ..." Analitica secundă, II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
p. 64. 81 "... principiile sunt obiectul intelectului intuitiv ..." Analitica secundă, II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv." Analitica secundă, II, 19, 100 a; pp. 189-191. 83 Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor prime". 84 Pentru stilul formal, Cf. Analitica primă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv." Analitica secundă, II, 19, 100 a; pp. 189-191. 83 Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor prime". 84 Pentru stilul formal, Cf. Analitica primă, I, 28, 45 a. 85 Analitica primă, I, 27, 43
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
101 a; p. 9. 98 Pentru relațiile dintre logica aristotelică și logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale, la simpla pretenție de a aprecia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale, la simpla pretenție de a aprecia intelectul pur și de a-l preveni contra judecăților sofistice." Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, (CRP, II; "I" va indica, mai departe, ediția din 1781 a lucrării, iar "II" pe cea din 1787); (1994) p. 103. (Au fost consultate, pentru diverse
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea folosirii empirice a intelectului cu folosirea lui transcendentală. 105 "Prin canon înțeleg ansamblul principiilor a priori de folosire corectă a unor anumite facultăți de cunoaștere în genere. Astfel, logica generală, în partea ei analitică, este un canon pentru intelect și rațiune în genere, dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din confundarea folosirii empirice a intelectului cu folosirea lui transcendentală. 105 "Prin canon înțeleg ansamblul principiilor a priori de folosire corectă a unor anumite facultăți de cunoaștere în genere. Astfel, logica generală, în partea ei analitică, este un canon pentru intelect și rațiune în genere, dar numai în privința formei, căci ea face abstracție de orice conținut." CRP, II (Metodologia transcendentală, Capitolul al doilea: "Canonul rațiunii pure"), p. 568. 106 "Deci partea logicii transcendentale care expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru intelect și rațiune în genere, dar numai în privința formei, căci ea face abstracție de orice conținut." CRP, II (Metodologia transcendentală, Capitolul al doilea: "Canonul rațiunii pure"), p. 568. 106 "Deci partea logicii transcendentale care expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit, este Analitica transcendentală și totodată o logică a adevărului.", CRP, II, p. 102. 107 CRP, II, p. 100. 108 CRP, II, pp. 224-225. 109 CRP, II, pp. 176-177. 110 Cf.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Problema lucrului în sine la Kant", în Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant; pentru problema sensurilor posibile ale noumen-ului. 126 "Teoria despre sensibilitate este totodată teoria despre noumene în înțeles negativ, adică despre lucruri pe care intelectul trebuie să și le gândească, independent de această relație, cu modul nostru de intuiție, prin urmare nu numai ca fenomene, ci ca lucruri în sine, dar înțelegând în același timp că în această abstracție el nu se poate folosi de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totul cu legile intzelectului nu este eroare. Nu este eroare nici într-o reprezentare a simțurilor (fiindcă ea nu conține nici o judecată). Nici o forță a naturii însă nu poate devia prin ea însăși de la legile ei proprii. De aceea nici intelectul numai prin el însuși (fără influența unei alte cauze), nici simțurile prin ele însele n-ar greși; intelectul nu ar greși din cauză că, acționând numai după legile lui, efectul (judecata) trebuie să se acorde în mod necesar cu aceste legi. Iar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu conține nici o judecată). Nici o forță a naturii însă nu poate devia prin ea însăși de la legile ei proprii. De aceea nici intelectul numai prin el însuși (fără influența unei alte cauze), nici simțurile prin ele însele n-ar greși; intelectul nu ar greși din cauză că, acționând numai după legile lui, efectul (judecata) trebuie să se acorde în mod necesar cu aceste legi. Iar în acordul cu legile intelectului constă formalul oricărui adevăr." Ibidem. 129 CRP, II, p. 287. 130 CRP, II
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără influența unei alte cauze), nici simțurile prin ele însele n-ar greși; intelectul nu ar greși din cauză că, acționând numai după legile lui, efectul (judecata) trebuie să se acorde în mod necesar cu aceste legi. Iar în acordul cu legile intelectului constă formalul oricărui adevăr." Ibidem. 129 CRP, II, p. 287. 130 CRP, II, p. 270. 131 Cf. CRP, II, pp. 270-271. 132 CRP, II, p. 119. 133 CRP, II, p. 119. 134 A se vedea, pentru problema diferenței dintre imagine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotite și aspecte ale dictaturii judicativului, așa cum va arăta tocmai reducția judicativă, acum în desfășurare. 198 Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-philosophische Abhandlung); 4.063, p. 39. 199 Iată două fragmente semnificative pentru punctul de vedere al lui Heidegger: Acțiunea fundamentală a intelectului este, conform lui Kant, 'eu leg'."; În lumina celor expuse anterior, trebuie să spunem că ființa înseamnă aici totuna cu starea-de-a-fi-pus a relației dintre subiect și predicat, starea-de-a-fi-pus a legăturii puse în formalul 'eu leg', inerent judecății." Heidegger, Probleme fundamentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
213 Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-philosophische Abhandlung), 3.1432, p. 21. 214 Cf., în lucrarea de față, A doua Secțiune, Capitolul I, g. 215 Cf. Kant, Critica rațiunii pure; "Analitica transcendentală", Cartea a doua, Capitolul întâi: "Despre schematismul conceptelor pure ale intelectului". 216 Cf. Miron Costin, Viiața lumii. 217 Cf. C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; Lucian Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii; Constantin Noica, Modelul cultural european. 218 Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, p. 524. 219 Cf, îndeosebi: Husserl, Meditații cartesiene; "Meditația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]