5,788 matches
-
opri pentru că zărise sub o prelată neagră un obiect de formă pătrată, cu latura de un metru. Își aduse aminte de trucul lui Weir de a folosi o haină pentru a se ascunde. Orice era sub acea prelată era practic invizibil și totuși putea conține sute de litri de gaz. O masă destul de mare de oameni se afla la doar câțiva metri de respectivul obiect acoperit. De afară, sirenele se auzeau din ce în ce mai tare, oprindu-se apoi una câte una, pe măsură ce vehiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum ar spune un iluzionist de profesie. Priviți, Onorată Audiență, priviți la iluzionistul dumneavoastră, aflat la mijlocul scenei și totuși cu totul invizibil. Este Omul Dispărut, prezent, dar nevăzut. Nimeni nu aruncă vreo privire vehiculului, care nici măcar nu era o ambulanță obișnuită, ci una falsă. În loc de echipament medical, conținea o duzină de butoaie de plastic, în care se aflau în total două tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă simt neliniștită. Sunt melancolică uneori când mă gândesc la discuțiile noastre: cele mai multe dintre ele deveniseră o chestiune de înscris puncte invizibile și, câteodată, mă întreb când și cum am ajuns la etapa în care simpla plăcere de a petrece timpul unul în compania celuilalt nu mai era de-ajuns. Nu puteam lăsa lucrurile în pace, nici măcar după ce îmi explicase ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întinsese gura sub mustața prostească, iar el s-a întors pe loc, redobândindu-și într-o clipă suplețea persoanei sale manageriale. Făcu spre mine o mișcare deopotrivă grațioasă și idioată - o parodiere a unui mim care alunecă pe picioare aparent invizibile pe asfaltul dintre noi. Ajunse la mine, încă rânjind, și-mi întinse o mână înmănușată. —Ah! O așteptați pe Stacey, domnule? Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Îmi place să beau un pahar la fel de mult ca oricui și în plus acum sunt pasionat un pic de salsa: e grozavă ca să te descarci. Nu, nu cred că sunt absurd când spun că există un anumit punct - o linie invizibilă, dacă vreți - care trebuie să facă demarcația între un loc de răsfăț exagerat și simpla lăcomie în stare pură. Și trebuie să recunosc că, pentru mine, Stacey e o vacă lacomă. Evident că nu aș spune asta nimănui, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu mergea nici la snorkel, nemernicul ăla, fiindcă “n-avea poftă să fie o pradă plutitoare”. Clic. Brianna stătea întinsă într-un pat cu baldachin, citea o revistă și purta un șort foarte minuscul, deloc feciorelnic, și un top aproape invizibil. Clic. Amândoi în echipament de sport și cu iPoduri, transpirați și îmbujorați ca după alergări. Clic. Duncan se prostește sărutând în direcția aparatului de fotografiat, deși Duncan nu se prostea niciodată, îmbrăcat cu tricoul Cornell pe care Emmy i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea stătea neclintită, deoarece pînă și cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și cadavrele acoperite cu flori Își urmau drumul pe mare. Cargoul se Înclină Într-o parte și carcasa lui ruginită scîrțîi. Plăcile de metal se frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum rîdea singur lîngă balustradă, observă că cineva se uita fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea să reapară, ca un parazit marin din scoica lui, de Îndată ce va ajunge pe terenul mai fertil al lagărelor de detenție. Apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate un film făcut acasă, În Anglia, Înainte de căsătorie, șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui. Jim știa că erau niște străini, dar menținea vie această iluzie, pentru ca, la rîndul lui, să poată menține vie amintirea pierdută a părinților săi. Lumea dinainte de război, copilăria lui În Amherst Avenue, clasa de la Cathedral School aparțineau acestui film invizibil pe care Îl privea doamna Vincent de pe priciul ei. Jim lăsă broasca țestoasă să se tîrască pe salteaua de paie. Dacă ar fi purtat-o cu el, soldatul Kimura sau unul dintre paznici și-ar fi dat seama că ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rădăcini de plante, le monta sub microscopul doctorului Bowen și Îl punea pe Jim să deseneze sutele de celule și vase hrănitoare. Clasificarea plantelor era un Întreg univers de cuvinte; fiecare buruiană din lagăr avea un nume. Denumirile abundau; enciclopedii invizibile zăceau În fiecare boschet sau șanț. Cu o zi Înainte, Jim săpase două șanțuri de fertilizare pentru o nouă cultură de tomate. Între grădină și cimitir era un șir de bidoane de vreo două sute de litri cu apă de scurgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
17. Ca printr-un miracol, vatmanul și călătorii din primul vagon au scăpat cu viață. Tramvaiul era aglomerat, cu lume pe scări și Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei mici, ca niște funigei incandescenți, apar din când În când În trupul cărămizii sfărâmicioase. Instalatorul apasă cu năduf pistonul mașinii de lipit. Mașina funcționează cu benzină. De obicei cu mașina asta lipește țevile de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș putea să-ți spun asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru toți, dar pentru noi este. Pentru că, împreună cu fiul acela, ne-am aruncat pe noi înșine. Nu fumez, deci nu există nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea, din acelea care se folosesc pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în casă ca o figură de fundal, discret, ca un servitor indian. Zilele treceau una după alta cu încărcătura lor de lucruri mereu aceleași, ușor diferite ca și chipul meu. Timpul lucrează așa, Angela, într-un progres sistematic. O mișcare invizibilă, dar implacabilă ne macină. Urzeala țesăturilor se întinde și este pusă din nou pe suveica oaselor, până când, într-o bună zi, fără să fi fost avizat de cineva, îmbraci chipul tatălui tău. Nu este numai vina sângelui. Poate că sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-ar fi văzut și judecat. Evident că nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu nu se deranjează pentru un bărbat ridicol. După puțin timp eram deja cu gândul în altă parte. Nici o lumină divină nu alunecă pe pruncul rigid pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce noutăți îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-i ieșeau în drum pe stradă i se păreau bine făcute, multe foarte frumoase și niciuna urâtă. S-ar fi zis că lumea începea să fie scăldată pentru el într-o o nouă lumină misterioasă dinspre două mari stele invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care a scris Învățătorul? Au citit oare ceva? S-au oprit asupra acelei lecturi? Eu, în ce mă privește, mă duc pe drumurile câmpului și-ale orașului, ale naturii și-ale istoriei, încercând să citesc, pentru ca apoi să comentez, ceea ce invizibilul deget gol al lui Dumnezeu a scris în praful spulberat de vântul revoluțiilor naturale și-al celor istorice. Și când scrie, Dumnezeu se pleacă spre pământ. Și ceea ce a scris Dumnezeu este propria-ne minune, minunea fiecăruia dintre noi, Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
președinte al Consiliului de miniștri (1906-1909 și 1917-1920). Contribuție importantă la victoria Aliaților în Primul Război Mondial. În versiunea Noului Testament dată de Pr. Alois Bulai și Pr. Anton Budău, Sapientia, Iași, 2002, versetul sună astfel: „De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui“; în versiunea sinodală (ed. 1988): „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca el. Nu îmi plăcea să mi se amintească durerea. Nu voiam să știu ce o provocase. Și, totuși, m-am așezat lângă el. — Pariez că soția ta nu este evreică. —Ba este. Se răsuci spre mine. Sprâncenele palide, aproape invizibile, se arcuiră. — Asta nu o pricep. Miști munții ca să nu fii evreu, apoi te căsătorești cu o evreică? Nu puteai să îți găsești o shiksa 1 frumoasă? — M-am îndrăgostit de soția mea. Își ridică ochii spre tavan. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În living, se trezi În camera copilului. Într-o clipă se simți cuprins de o oboseală cumplită. Negăsind comutatorul, se trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor și mașinilor timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător, Îndreptându-i vârful spre capul lui Fima, ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și el, cu ochii pierduți, spre dealurile Betleemului. Sau poate urmărind o muscă invizibilă pentru Fima. Cândva pe aceste dealuri și prin văile șerpuitoare dintre ele umblau judecători și regi, cuceritori, profeți care consolau și amenințau, salvatori și reformatori ai omenirii, escroci, impostori, vizionari, preoți și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie aproape gata. S-a plasat în centrul agitației și a început să strige. — Toată lumea are listele? Foi de hârtie au fost agitate de asistenți nezâmbitori. Și atunci de ce stați degeaba și pierdeți timpul? M-am simțit împinsă de mâini invizibile pe un scaun unde au apărut nenumărate chipuri uitându-se la capul meu din diferite unghiuri. Părul mi-a fost prins sus și lipit de scalp. Nu! am exclamat. Nu o să mă las tunsă scurt. În nici un caz. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]