4,886 matches
-
al modului în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește, în 1946, să lanseze o provocare către cititor (aceea de a accepta un dialog insolit despre literatură, despre cultură, viață cotidiană, dar un dialog lucid din care nu lipsește analiza ironică și autopersiflarea) și să formuleze o sfidare la adresa retoricii tradiționale și a susținătorilor ei. În acest sens, titlul volumului Libertatea de a trage cu pușca este semnificativ. E un titlu deschis lăsând posibilitatea de a fi interpretat atât din punctul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cât și din perspectiva (r)evoluției literare pe cartea o propune. Pe tot parcursul volumului nu se produce atât o violentare a limbajului, ci, mai degrabă, una a așteptărilor. Sunt texte a căror plăcere a lecturii se naște din jocul ironic, lucid menit să compensese frustrările succesive la care este supus un lector neavizat și preocupat excesiv de sfera "poeticului". Câteva decenii mai târziu, Alexandru Mușina propunea o poezie a cotidianului, "o poezie, deci, despre viața noastră obișnuită, dar care, totodată să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pierdute" anticipează orientarea din contemporaneitate spre un fel de antipoezie, adică anticipează o schimbare radicală a criteriului poeticului. Peste tot revine același univers simplu, "mobilat" cu elementele cotidianului, încărcat însă de o forță demonică. Poezia generației albatrosiste e, dincolo de surâsul ironic, extrem de gravă: "Ochii dracului, semafoarele;/ ne bălăcim în cercuri de fier,/ Traversele se succed fără rost;/ brațele se urcă toate la cer." (Rampă, Mircea Popovici). Se construiește adesea un univers halucinant. Dezarticularea realității se înscrie în coordonatele banalului, la Caraion
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aparținând zonelor obscure ale existenței și, în niciun caz, celei luminoase a poeziei), urechile sunt "două aripi" (de data aceasta procedeul este inversat, simbolul este asociat unui element banal). Finalul în care se ia drept complice "un ochi atent", aluzie ironică la un lector avizat tentat să caute întotdeauna, dincolo de sensul prim al textului, un sens secund, profund, este relevant pentru modul în care este tratată tema: "Un ochi atent va mai putea zări, în fine,/ cicatricea unei găuri în frunte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simpla succesiune a lor sau explicitează ciudat titlul într-un comentariu repede ascuns între paranteze. "(ce fiară de mătase și amintirea mea)", Fiară de mătase. Retorica poeziei iubirii este și ea luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar ea nu mai întruchipează nici un ideal sau dacă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia vizează și de data aceasta poezia turnului de fildeș, a aspirațiilor spre înălțimi de neatins. Poezia erotică este refăcută ironic și parodic și în literatura contemporană: "luna se rostogolea pe cer, ah!/ nourii treceau încet peste ea, încet/ curul tău se mișca de la/ o margine la alta/ a patului// (...) curul tău se rostogolea pe cer/ nourii treceau peste el, încet
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sexualității la nivel cosmic, dragostea angelică este înlocuită cu prezentarea unei scene erotice. Aluzia parodică este pusă în evidență tocmai de participarea lunii la această mică orgie. Alteori textul se reconstruiește prin tehnica așteptărilor înșelate ca la Geo Dumitrescu. Structura ironică a textului e subliniată de multiplicarea în incipitul textului a mărcilor incertitudinii: "Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului". Aventura în cer (aspirație a tuturor poeților) se cumpără cu "doi lei". Pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
povesteau toți poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Un alt text e o discuție explicită despre Literatură, despre lucrurile "din care poți să faci o poezie". Se evidențiază aceeași punere a afirmațiilor sub semnul incertitudinii ce sugerează distanțarea ironică și polemică: verbul "ar trebui" se repetă tocmai pentru a sublinia diferența dintre vechiul criteriu al poeticului și cel nou, propriu pe care încearcă să-l impună. E și aici o ridiculizare a poeziei care se realizează prin brodarea pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o schemă arhicunoscută: "Ar trebui să plouă și inimile să doarmă,/ calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textul face trimitere la poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi: Eu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a celei literare ("să nu se mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru derizoriu se realizează și la Ion Stratan: "beam câte-o bere, cerusem
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bere, cerusem micii/ un cerc de stele împrejur/ deasupra cerc de stele./ Sat wam asi - mi s-a spus/ într-o învălmășeală de vorbe, pahare/ formula era sâsâită, se pare" (A doua seară eram cu amicii), amintind de aceeași intervenție ironică, tot în registru bahic, de la Constant Tonegaru. Universul pe care-l recreează Constant Tonegaru nu este unul de factură romantică, deși apelul la unele teme și motive ar putea sugera acest fapt, dimpotrivă, iar raportarea ironică la acest tip de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amintind de aceeași intervenție ironică, tot în registru bahic, de la Constant Tonegaru. Universul pe care-l recreează Constant Tonegaru nu este unul de factură romantică, deși apelul la unele teme și motive ar putea sugera acest fapt, dimpotrivă, iar raportarea ironică la acest tip de sensibilitate este relevantă în acest sens: "Oh, nu - nu eram romantic, lacrimile mele erau de petrol lampant/ dintr-un rezervor ce-mi întreținea privirea care fără nici o oroare/ dădea conture perfecte și imense tuturor lucrurilor certe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reprezentărilor trecute pe care le citează, ci folosește ironia pentru a sublinia faptul că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există un continuum, dar există, de asemenea, o diferență ironică"255. 6. Demetaforizarea Poezia modernismului se caracteriza printr-o metaforizare extremă. Poezia optzecistă marchează o mutație în modul în care este înțeleasă creația. Ceea ce implică o înlocuire a metaforei cu metonimia, prin aceasta din urmă înțelegând, în maniera în care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anticipare de trei decenii, că metafora mai mult îndepărtează decât apropie de real și a trecut la un limbaj mai direct care să mențină în receptare mai degrabă senzația unei comunicări existențiale decât una a unei comunicîri metaforizante"258. Prezentarea ironică a universului o întâlneam încă de la Marin Sorescu, unde familiarul pare a lua proporții cosmice menținându-se aproape pe tot parcursul textului prezentarea ludică, detașată, tonul glumeț pentru ca finalul să aducă poanta și odată cu ea nota gravă: Ne spălăm cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plan secund, pentru că lumea nu e refăcută simbolic prin metaforizare, ci prin șir aparent nesfârșit de enumerații, acumularea acestor elemente impunând prin ea însăși lumea textului. Căderea în banalitate este evitată prin alunecările dinspre real spre un fabulos ludic și ironic: "Vestea plecării tale mi-a parvenit vineri./ Sâmbătă am tras cheia nesfârșită din buzunar/ și am fost preocupat./ A doua zi chiar m-am împiedicat/ de-o ieșitură întâmplătoare din covor./ În zadar am ieșit să cumpăr ceva folositor/ duminică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o stare halucinatorie, ci să-l provoace să reintre în dimensiunile realului schimbând coordonatele după care se ghidează. Se explică astfel răsturnările de perspectivă din Vis cu bufon, revenirile ironice: "Eu mă gândeam, bineînțeles, la moarte/ Când a intrat sunând din clopoței, pe rotile,/ Bufonul unui rege mort cu zile". Tema morții este surprinsă dintr-o perspectivă inedită, o prezentare burlescă punând sub semnul întrebării tratarea gravă din literatură, aducând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu are nevoie de a fi potențat în spațiul liric pentru a fi percepu ca atare, dimpotrivă, jocul poetic este, prin contrast, cel mai potrivit pentru a-și asuma un asemenea rol. Tot teme grave abordate în registru ludic și ironic prin transpunerea lor într-un univers fabulos, oniric, regăsim și la Constant Tonegaru: "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis." (Habanera). Prezentarea spânzuratului trecând cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concepută poezia. Dacă despre postmodernism s-a spus că dialoghează cu toată literatura precedentă, pe care o recuperează la nivel ludic și parodic, o afirmație asemănătoare se poate face și cu privire la poezia generației albatrosiste. În acest caz, modelul de raportare ironică la lume și la text, fără putință de mistificare, pare să fie Caragiale. Concluzii Ne-am propus o analiză a poeziei generației Albatros, cu accent pe aspectele care reliefează particularitățile de expresie ale acestor poeți, atât prin raportare la modelele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Blatter” (cînd pe romînește, cînd, ușor stîlcit, pe nemțește), „Fetele din Popa Nan” (fără numele autorilor), „S-a aranjat!” de Ion Pribeagu (un parodist veritabil, uneori excesiv), „O revistă cu perdea” de Radu Țandără (pseudonimul lui Constantin C. Bacalbașa), diferențiere ironică, apropo de faptul că majoritatea „revistelor” erau cam „fără perdea”. Atingînd aceste aspecte, Felix Aderca nu-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în urmă cupletele au cam degenerat și că autorii se întrec
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i adevărat»”.1) „Bucata” lui Bacovia: „Enervat de această lungă agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui poet din veacul viitor al frumuseții, veneam spre casă într-o noapte, tîrziu, înnebunit de mizeria și minciuna în care am apărut. Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodată. Orașul mic dormea în noaptea lui. Acasă, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire între cîțiva poeți prahoveni, la Cîmpina, Simion Stolnicu, un pasionat de opera scriitorului băcăuan, nota pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: „Primirea s-a făcut ca deobicei pe terasa cu jazzband
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Hugo de Vries. într-un cuvînt evoluționismul! în primele decenii ale secolului XX, „transformism” ajunsese să definească atît mutațiile produse în evoluția speciilor, cît și pe cele din domeniul mentalităților. Mai mult, din cauza întrebuințării lui abuzive, căpătase și o nuanță ironică: cine își schimba des maniera, sentimentele, atitudinile și moravurile era numit „transformist”. Astfel, într-un roman apărut la începutul perioadei interbelice se poate citi: „- Ce repede se metamorfozează un intelectual într-un Don Juan... Ești un adevărat transformist, dragul meu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]