5,452 matches
-
puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman, independent de Imperiul Arab, a fost Regatul Nekor, un emirat în zona Rif. A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih I ibn Mansur în anul 710. Vezi și: De-a lungul Mării Mediterane, Marocul
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
latitudinii unde se află țara, majoritatea pentru necesarul alimentar al populației. Aici mai cresc de acemenea și specii de Maquis și Garriga. Vezi și: Marocul are o populație de circa 31 milioane de locuitori. Aproape întreaga populație este de religie islamică, majoritatea fiind concentrați în general în orașe. În anii '80 Marocul a cunoscut un exod rural al populației către orașe din cauza secetei, cauzând mari dificultăți economice în anii '90. În anul 2004 statul a început o inițiativă ambițioasă pentru a
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
a fost fondat în 1062; este supranumit "Perla Nordului" și este situat într-o oază înconjurată de palmieri, loc unde odinioară poposeau negustorii ce străbăteau cărările deșertului. Fes reprezintă centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre orașele lumii islamice. Este constituit din trei părți: orașul nou (construit la începutul anilor 1900, pe când țara era colonie franceză); orașul medieval (datând din secolul al XIII-lea); orașul antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a Marocului, una dintre cele
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
ocupă toate locurile disponibile. În orașele mari, apa de la robinet este potabilă, dar consumul acesteia în cantități mari nu este recomandat din cauza clorului. De aceea se recomandă cu insistență folosirea apei îmbuteliate. Peste 70% din populația Marocului este de religie islamică. Marocul a fost influențată de mai multe culturi etnice, cum ar fi civilizația feniciană, greacă, cartagineză sau romană. Creștinismul s-a răspândit în această regiune încă din perioada romană și a supraviețuit invaziei arabe. Printre influențele recente, cea mai puternică
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
colonie devine dominion și se împarte în Uniunea indiană (cu populație hindusă) și Pakistanul (cu populatie musulmană). În 1947, Pakistanul își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului. În 1947-1949, conflict între India și Pakistan în problema Kașmirului. În 1956 se proclamă Republica Islamică Pakistan (o federație din două provincii care o compun). În 1958, se instaurează legea marțială. În 1962 se adoptă o Constituție nouă, regim de tip prezidențial. În 1965, un nou război indo-pakistanez. În 1966, Pakistanul de Est își cere autonomia
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
un nou război indo-pakistanez. În 1966, Pakistanul de Est își cere autonomia; în 1971, secesiunea se realizează și ia naștere statul Bangladesh, pe care India intervine militar să îl susțină. Între 1971-1977, Zulfikar Ali Bhutto pune în practică un socialism islamic și naționalizează agricultura, băncile; se iese din Commonwealth și din SEATO (pact militar); începe o agitație de tip religios-conservator. În 1977, lovitură de stat militară; Zulfikar Ali Bhutto este executat (1979). Se instaurează legea islamică. În 1986, legea marțială este
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
pune în practică un socialism islamic și naționalizează agricultura, băncile; se iese din Commonwealth și din SEATO (pact militar); începe o agitație de tip religios-conservator. În 1977, lovitură de stat militară; Zulfikar Ali Bhutto este executat (1979). Se instaurează legea islamică. În 1986, legea marțială este ridicată. Conflictul dintre fundamentaliști și adepții unui liberalism se acutizează. În 1990, alianța democratică islamică câștigă alegerile anticipate. În 1993, o nouă criză politică. După alegeri legislative anticipate, Benazir Bhutto revine ca șef al guvernului
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
o agitație de tip religios-conservator. În 1977, lovitură de stat militară; Zulfikar Ali Bhutto este executat (1979). Se instaurează legea islamică. În 1986, legea marțială este ridicată. Conflictul dintre fundamentaliști și adepții unui liberalism se acutizează. În 1990, alianța democratică islamică câștigă alegerile anticipate. În 1993, o nouă criză politică. După alegeri legislative anticipate, Benazir Bhutto revine ca șef al guvernului. Statul: este republică prezidențială, potrivit Constituției din 1973 (reactualizată în 1985). Puterea legislativă este exercitată de președinte și de Legislatura
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
Situația internă, agravată de starea deplorabilă a economiei, este instabilă și a dus la izbucnirea unui nou război civil. Yemenul este republică prezidențială, conform constituției aprobate prin referendum 16 mai 1991. Amendamentele din 29 septembrie 1994 definesc Yemenul drept republică islamică și așază "Sharia" la baza tuturor legilor țării. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral. Camera Reprezentanților (301 membri, aleși prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani). Puterea executivă este exercitată de președinte. Șeful statului : președintele (ales
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
și dunele acoperite de sare. Populația Wolof reprezintă 40% din populația Senegalului. Aceștia au constituit clasa superioară conducătoare a imperiilor antice și dețin și astăzi funcții importante în afaceri și politică. O mare parte a wolofilor sunt membri ai frăției islamice a Mourizilor, fondată în secolul XIX și cuprinzând circa 20% din populație. Aceștia formează un fel de stat în stat și controlează toate sectoarele economice. Touba este centrul lor spiritual și politic. Serer, care reprezintă 15% din populație și locuiesc
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
maselor”) care se pretinde a fi fost un sistem democratic de exercitare a puterii poporului prin implicare directă în procesul de luare a hotărârilor (putere populară). În realitate era un sistem de dictatură personală. Inspirat de o ideologie panarabă și islamică sui generis („Cartea verde”), și având la dispoziție mari resurse financiare ca urmare a exportului de petrol, colonelul Gaddafi a sponsorizat în trecut acțiuni de gherilă și atentate împotriva țărilor occidentale și SUA. În urma unor asemenea acte, președintele SUA, Ronald
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Până la 20 februarie, neliniștea s-a răspândit până la Tripoli. Pe 21 februarie 2011, Saif al-Islam, fiul cel mai mare a lui Gaddafi, a vorbit la televiziune libiană de temerile sale că țara ar fragmentat și se înlocuiește cu "15 emirate islamic fundamentalist", în cazul în care revolta a cuprins intregul stat. El a admis că "greșelile au fost făcute" reprimând recentele proteste și a anunțat planurile pentru o convenție constituțională, dar a avertizat că bogăția și prosperitatea economică a țării a
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
mai puternica, atât economică cât și culturală, cu britanicii și ceilalți europeni din cauza comerțului din zona de coastă. Misionarii creștini trimiși în Nigeria au înființat instituții de învățământ occidentale. În cadrul politicii Marii Britanii de "conducere indirecta" și de respectare a tradiției islamice din zonă, misiunile creștine nu au fost încurajate în partea de nord, islamică a țării. De-a lungul timpului, unii copii ai elitei din sud au mers în Marea Britanie să urmeze studii superioare. Pană la independența obținută în 1960, diferențele
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
comerțului din zona de coastă. Misionarii creștini trimiși în Nigeria au înființat instituții de învățământ occidentale. În cadrul politicii Marii Britanii de "conducere indirecta" și de respectare a tradiției islamice din zonă, misiunile creștine nu au fost încurajate în partea de nord, islamică a țării. De-a lungul timpului, unii copii ai elitei din sud au mers în Marea Britanie să urmeze studii superioare. Pană la independența obținută în 1960, diferențele dintre partea de sud și partea de nord în accesul la educație au
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
în anul 1960. Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența față de Marea Britanie. La conducerea guvernul nigerian a ajuns o coaliție de partide conservatoare: Partidul National Nigerian, un partid dominat de locuitorii din nord și cei afiliați credinței islamice, precum și Consiliul Național al Nigeriei și Camerunului condus de Nnamdi Azikiwe, un partid afiliat etniei Igbo și credinței creștine. Azikiwe a devenit guvernator-general al Nigeriei în 1960. Opoziția a fost alcătuita de partidul relativ liberal Action Group (AG) condus de
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
Mandatul lui Babangida a fost marcat de o activitate politică intensă: a instituit Programul Fondului Monetar Internațional de ajustare structurală, pentru a ajuta la rambursarea datoriei internaționale a țării folosind resursele bugetului federal. El a înscris Nigeria în Organizația Conferinței Islamice, care a agravat tensiunile religioase din țară. După ce Babangida a supraviețuit o lovitură de stat eșuată, acesta a întârziat promisa revenire la democrație pana în 1992. Pe 12 iunie 1993, alegeri prezidențiale libere și corecte, candidatul Moshood Kashimawo Olawale Abiola
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
nord și Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adoptă creștinismul. După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudanul septentrional, dar cele două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă șapte secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504. În secolul XV se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu reședința la Sennar, pe Nilul Albastru, care joacă un rol important în comerțul dintre Egipt, Etiopia, Africa Centrală și Arabia. Sultanatul de la Sennar
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
a declarat de partea dictatorului irakian Saddam Hussein, țara traversează o perioadă de izolare politică. Din 1983, aici se desfășoară un război civil tragic între nordul dominat de musulmani și sudul care urmărește obținerea independenței. Sudanul este condus de fundamentaliști islamici din nordul populat de arabi. Prin intermediul a două dictaturi militare, aceștia și-au supus cu cruzime minoritățile religioase de creștini și de animiști, care locuiesc în sud. După un război civil care a durat aproape douăzeci de ani și a
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord. În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei. În 1881, odată cu declinul
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord. În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei. În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
romi, deși există și puțini . Restul de 1.63% nu au specificat apartenența la o religie în recensământul din 2002. În total, la sfârșitul lui 2011 erau 1842 biserici și 580 de moschei în toată țara. Comunitățile religioase ortodoxă și islamică au și școli gimnaziale confesionale la Skopje. Există un seminar teologic în capitală. Biserica Ortodoxă Macedoneană are jurisdicție peste 10 provincii (șapte în țară și trei în străinătate), cu 10 episcopi și circa 350 de preoți. Un total de 30
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
căsuță veche construită în 1758. În total Prințul are mai multe proprietăți în România. La 31 mai 2014, Prințul Charles a primit tilul de Doctor Honoris Causa al Universității București. De asemenea, Charles știe foarte multe despre arta și arhitectura islamică și s-a implicat în construirea, la Centrul din Oxford pentru studii islamice, a unei clădiri și a unei grădini care au îmbinat stilul arhitectural islamic cu cel din Oxford.
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
România. La 31 mai 2014, Prințul Charles a primit tilul de Doctor Honoris Causa al Universității București. De asemenea, Charles știe foarte multe despre arta și arhitectura islamică și s-a implicat în construirea, la Centrul din Oxford pentru studii islamice, a unei clădiri și a unei grădini care au îmbinat stilul arhitectural islamic cu cel din Oxford.
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
Causa al Universității București. De asemenea, Charles știe foarte multe despre arta și arhitectura islamică și s-a implicat în construirea, la Centrul din Oxford pentru studii islamice, a unei clădiri și a unei grădini care au îmbinat stilul arhitectural islamic cu cel din Oxford.
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]