6,016 matches
-
înseamnă "faliment" sau "bancruta", derivă de la commissario, care era numit în mod independent și care asumă controlul unei companii eșuate. 62 Sergio Bertelli, Îl potere oligarchico nello stato-città medievale, La Nuova Italia, Florența, 1978, pp. 56-61; Daniel P. Waley, The Italian City-Republics, McGraw-Hill, New York, 1969, pp. 66-73. 63 Într-un document din 1378; ASF, Tratte 1083 [cât.?], fol. XXVr. 64 Buonaccorso Pitti, "Ricordi", în Mercanti scrittori. Ricordi nella Firenze tra Medioevo e Rinascimento, (ed.) Vittore Brânca, Rusconi, Milano, 1986, pp. 414-415
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Niccolò Machiavelli risguardanti la storia e la milizia (1499-1512), ed. Giuseppe Canestrini, Firenze, Barbèra, Bianchi e Comp., 1857, p. 395. Pentru un caz în care Machiavelli s-a arătat mult mai sensibil față de femei, vezi Fredi Chiappelli, "Machiavelli aș Secretary", Italian Quarterly, 14 (1971), pp. 27-44: 38. 67 Martines, Lawyers, p. 34. 68 Gaetano Cozzi, "Considerazioni sull'amministrazione della giustizia nella repubblica di Venezia (sec. XV-XVI)", în Florența and Venice: Comparisons and Relations, ÎI, Cinquecento, La Nuova Italia, Florența, 1980, pp.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
importanței atașate acestui tip de funcție de florentinii obișnuiți nu există o sursă mai relevantă decât novella lui Bianco Alfani, care a crezut greșit că a fost numit Podestà de Orvieto. (Novella este tradusă și comentată de în Lauro Martines, Ăn Italian Renaissance Sextet: Six Tales în Historical Context, Marsilio, New York, 1994, pp. 95-137). 85 Balzoanele rectorilor, multe distruse de supuși sau de rebeli din teritoriile supuse, au nevoie de un studiu sistematic. Multe au fost păstrate probabil grație măsurii Marelui Duce
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
anno 1569", Archivio storico italiano, ser. 5, 10 (1892), pp. 328-329; și cf. E. Fasano Guarini, "Arezzo, Pistoia, Pisa nelle note del commissario Giovan Batistă Tedaldi (1566-1574)", în Bollettino storico pisano, 60 (1991), pp. 175-176. * Publicat inițial în engleză în Italian Culture, 8 (1990), pp. 279-292. 1 Marzio Barbagli, Sotto lo stesso tetto. Mutamenti della famiglia în Italia dal XV al XX secolo, Îl Mulino, Bologna, 1984, oferă un studiu necritic al acestei literaturi. De o valoare mai mare este Fulvio
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Bologna, 1984, oferă un studiu necritic al acestei literaturi. De o valoare mai mare este Fulvio Pezzarossa, "La memorialistica fiorentina tra medioevo e Rinascimento", în Lettere italiane, 31 (1979), pp. 96-138. 2 Așa cum arată Julius Kirshner, "Americal Historiography of the Italian Renaissance", în Italian Quarterly, 23 (vară, 1982), p. 51. 3 Angelo Ciccehetti și Răul Mordenți, I Libri de Famiglia în Italia, I: Filologia e storiografia letteraria. La memoria familiare 1, Edizioni di storia e letteratura, Romă, 1985; nu se referă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un studiu necritic al acestei literaturi. De o valoare mai mare este Fulvio Pezzarossa, "La memorialistica fiorentina tra medioevo e Rinascimento", în Lettere italiane, 31 (1979), pp. 96-138. 2 Așa cum arată Julius Kirshner, "Americal Historiography of the Italian Renaissance", în Italian Quarterly, 23 (vară, 1982), p. 51. 3 Angelo Ciccehetti și Răul Mordenți, I Libri de Famiglia în Italia, I: Filologia e storiografia letteraria. La memoria familiare 1, Edizioni di storia e letteratura, Romă, 1985; nu se referă la nici unul dintre
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Press, New York, 1985, p. 8. 17 Aș dori să mulțumesc pentru sugestiile lor utile autorilor E. Pilliod, Ț. Astarita, G. Brukner, G. Ciappelli, A. Cicchetti, P. Flemer, R. Mordenți, D. Schmek și R. Starn. * Publicat inițial în engleză în California Italian Studies, 2: 1 (2011), pp. 1-23. Publicat în traducere rusă în Srednje Veka, 73: 3-4 (2012), pp. 169-197. 1 Eire (2010) neglijează ideea unui trecut etern pentru a se concentra asupra lumii de dincolo. 2 Despre figură a se vedea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Angelo Cicchetti și Răul Mordenți, "La scrittura dei libri di famiglia", în Letteratura italiană, Alberto Asor Roșa (ed.), vol. 3:2, Torino, 1984, pp. 1117-1159; și William J. Connell, "Libri di famiglia and the Family History of Florentine Patricians", în Italian Culture, 8 (1990), pp. 279-292. [capitolul 10 în acest volum]. 6 Giovanni Ciappelli, "La memoria degli eventi storici nelle "ricordanze" fiorentine del Tre-Quattrocento", în C. Baștia, M. Bolognani, si F. Pezzarossa (eds.), în La memoria e la città: Scritture storiche
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Power, Cambridge, 2000, 144-164. 25 Raffaella Maria Zaccaria, "Documenti șu Giannozzo Manetti", în Stefano Ugo Baldassarri (ed.), Dignitas et Excellentia Hominis: Atti del convegno internazionale di studi șu Giannozzo, Florența, 2008, pp. 333-345. 26 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, pp. 147-150. Vezi de asemenea Jerry H. Bentley, Politics and Culture în Renaissance Naples, Princeton, 1987. 27 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, p. 149. 28 Vezi Ch. 11, Donald R. Kelley în volumul The Oxford History
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
di studi șu Giannozzo, Florența, 2008, pp. 333-345. 26 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, pp. 147-150. Vezi de asemenea Jerry H. Bentley, Politics and Culture în Renaissance Naples, Princeton, 1987. 27 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, p. 149. 28 Vezi Ch. 11, Donald R. Kelley în volumul The Oxford History of Historical Writing . 29 Barbara Baldi, "Enea Silvio Piccolomini e îl De Europa: umanesimo, religione e politică", în Archivio storico italiano, 161 (2004), pp. 619-683
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
and Marcello Simonetta, vol. 1 și 2, Cambridge, Mass., 2004-2007, cu următoarele volume în curs de apariție. 31 Gary Ianziti, Humanistic Historiography under the Sforzas: Politics and Propagandă în Fifteenth-Century Milan, Oxford, 1988. 32 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, p. 116. 33 Felix Gilbert, Machiavelli and Guicciardini: Politics and History în Sixteenth Century Florența, ed. a II-a, New York, 1984, p. 259. 34 Stefano Meschini, Uno storico umanista alla corte sforzesca: Biografia di Bernardino Corio, Milano, 1995 oferă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
35 Felix Gilbert, "Biondo, Sabellico and the Beginnings of Venețian Official Historiography", în John Gordon Rowe și W. H. Stockdale (eds), Florilegium Historiale: Essays Presented to Wallace K. Ferguson, Toronto, 1971, pp. 275-293. 36 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, 81. Despre Giustiniani, vezi Patricia H. Labalme, Bernardo Giustinian, a Venețian of the Quattrocento, Rome, 1969. Despre istoriografia modernă a mitului Veneției în relație cu statul teritorial, vezi James S. Grubb, "When Myths Lose Power: Four Decades of Venețian
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
52 Despre ars historica, vezi Anthony Grafton, What Was History? The Art of History în Early Modern Europe, Cambridge, 2007. Pentru argumentul că excesul de teorie istorică distruge practică acesteia, vezi Giorgio Spini, "Historiography: The Art of History în the Italian Counter Reformation", în Eric Cochrane (ed.), The Lațe Italian Renaissance, New York, 1970, pp. 91-133. 53 Eric Cochrane, "The Transition from Renaissance to Baroque: The Case of Italian Historiography", în History and Theory, 19 (1980), pp. 21-38, revizuiește argumentele și apăra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
History? The Art of History în Early Modern Europe, Cambridge, 2007. Pentru argumentul că excesul de teorie istorică distruge practică acesteia, vezi Giorgio Spini, "Historiography: The Art of History în the Italian Counter Reformation", în Eric Cochrane (ed.), The Lațe Italian Renaissance, New York, 1970, pp. 91-133. 53 Eric Cochrane, "The Transition from Renaissance to Baroque: The Case of Italian Historiography", în History and Theory, 19 (1980), pp. 21-38, revizuiește argumentele și apăra categoria neconvingător. A se vedea Caroline Gallard, Le Prince
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
distruge practică acesteia, vezi Giorgio Spini, "Historiography: The Art of History în the Italian Counter Reformation", în Eric Cochrane (ed.), The Lațe Italian Renaissance, New York, 1970, pp. 91-133. 53 Eric Cochrane, "The Transition from Renaissance to Baroque: The Case of Italian Historiography", în History and Theory, 19 (1980), pp. 21-38, revizuiește argumentele și apăra categoria neconvingător. A se vedea Caroline Gallard, Le Prince et la République: Histoire, pouvoir et société dans la Florența des Médicis au XVIIe siècle, Paris, 2007. 54
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Luceafărului ("cu mult schimbat à la Giordano Bruno"), v. ms.2257, f.4291. George Popa își propune să elucideze ce ar fi să însemne acest "à la Giordano Bruno" și ducându-se la opera acestuia, atrage atenția că pentru ilustrul italian "suprema eliberare însemnează întoarcerea la Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume"", concepând o transcendență de "dincolo de orice sistem ontologic, o antilume". Aici devine concluzia este "sălașul geniului". George Popa constată că această suprarealitate este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
românească modernă. El întruchipează plinătatea limbii noastre. Articolele din "Timpul" îi dovedesc caracterul intransingent, deplin o conștiință amplă a marilor probleme naționale. Eu prevăd, în modestia mea, că avem în el pe marele poet și profet național, cum au avut italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, germanii pe Goethe". În tabloul al doilea al primului act, Poetul e într-un dialog elevat cu Boierul probabil cu avocatul Mandrea (?), pe moșia căruia se află -, care ține să sublinieze "substratul popular al poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fundamental al sistemului său teoretic. La fel, C. Narly, în Istoria pedagogiei, vol. I (1935), analizează teoriile respective prin prisma concepției sale cu privire la personalitate. În mod similar au procedat și autori străini francezul R. Hubert (1948) sau, mai de curînd, italianul A. S. Rugiu (1979). În ce mă privește, caut să redau cît mai obiectiv concepția fiecărui teoretician, să ofer, adesea, aprecierile altora referitoare la concepția analizată și apoi aprecierile mele. Acestea din urmă se întemeiază pe o serie de idei care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
transformarea socială" însăși la un act de desăvîrșire individuală. O filosofie atît de puternic axată pe persoană nu putea să nu aibă, fie și implicit, unele idei cu privire la devenirea ființei umane. Unii dintre personaliști însă, cum sînt francezul LUCIEN LABERTHONNIÈRE, italianul LUIGI STEFANINI, elvețianul ALBERT KESSLER s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este constrîngătoare, ci eliberatoare; "ea nu comandă și nu dirijează decît pentru a-i servi (copilului) în realizarea destinării sale eterne" (11, p. 60). Personalistul italian LUIGI STEFANINI (1891-1956) ține în spirit personalist să atragă atenția că obiectul educației nu este omul abstract, ci "acest copil", "această persoană", în toată singularitatea sa. În consecință, acțiunea educatorului constă nu în a transmite o "știință impersonală", valabilă pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost precipitată de scandalul Lockheed Aircraft, care la rândul său a fost un produs secundar al afacerii Watergate. În timpul președinției Nixon, Lockheed, un producător aproape falit de aeronave americane cu puternic sprijin din partea președintelui, a mituit oficiali seniori japonezi, olandezi, italieni, turci și alți oficiali guvernamentali pentru a le cumpăra avioanele. Cazul a fost de senzație în aproape toate țările vizate și a dus, între altele, la condamnarea penală a binecunoscutului fost prim-ministru al Japoniei, Kakuei Tanaka și la dizgrațierea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în 1992 între Mafia rusească și cea italiană a culminat, se pare, cu o înțelegere de a împărți posesia unei bănci comerciale din Yekaterinburg în Urali. Din surse mai mult sau mai puțin sigure se zvonea că columbienii, rușii și italienii au întreținut periodic întrevederi la nivel înalt, inclusiv una pe un iaht în afara orașului Monte Carlo în iulie 1993, la care traficanții de droguri columbieni, membri ai Triadei chineze, ,,familia" americană Cosa Nostra și criminali israelieni erau toți prezenți (Lupsha
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
din închisoare. În principal, activitatea noastră era legată de studierea stimulării creșterii și valorificării stufului indigen Fragmites Comunis Trinius, din care se făcea hârtie la Chișcani, celebra luptă biologică dintre stuf și papură, ultima fiind nedorită, preluarea și extinderea stufului italian Arundo Donax care crește enorm de mare ajungând la 5-6 metri, fapt care făcea să fie mereu furat pentru bețe de undiță (nu s-a reușit niciodată să se facă o șarjă de probă pentru Combinatul de la Chișcani) și experimentarea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și Veneția, dar Serbia și Bosnia rîvneau și ele să dobîndească un teritoriu pe coasta Adriaticei. Deși cea mai mare parte a locuitorilor erau croați, cu o populație sîrbească concentrată la sud de Dubrovnik (Ragusa), orașele erau puternic influențate de italieni, în primul rînd de venețieni. Majoritatea acestora aveau instituții autonome respectate de succesivele puteri ocupante. Guvernul se afla în mîinile unor consilii alcătuite din cetățenii de vază din partea locului. Limba comerțului și a administrației, latina pe vremea romanilor, a devenit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fanariotă, al cărei centru era Constantinopolul. Membrii acestui grup, al cărui nume provenea de la Fanar, sau cartierul farului, unde trăiau majoritatea creștinilor ortodocși și unde se afla sediul Patriarhiei, erau în mare parte de naționalitate greacă, dar el includea și italieni elenizați, români și familii de albanezi. Influența fanarioților deriva în primul rînd din marea lor bogăție, dobîndită în mare măsură prin pozițiile înalte pe care le ocupau în stat și prin profiturile financiare obținute prin intermediul acestora, profitînd deci din plin
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]