5,195 matches
-
și adu manivela, zice gura intendentului. Omul pleacă și noi așteptămă Zitta mă lasă singur și neputincios între ei. Ea crede, poate, că mai știu să dezleg probleme și să găsesc soluții de ultimă oră. Dar omul cu manivela mă izbește de două ori cu fierul peste genunchii țapeni. Nu simt nimic când de astă dată, împins de la tălpi, picioarele cedează îndoindu-se din încheieturi. O spun asta pentru toți oamenii înspăimântați de moarte, ca o consolare pentru ei și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la răspântie. Ce să mai încep cu trupul și cu sufletul ăsta? Răspunde-mi Gloria! Spune tu, care mi-ai surprins de două ori durerea dezbrăcată. Trebuie să mă reîntorc să te văd cât mai grabnic. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se miște, și Vladimir Beral azvârli hohotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de frânghiile aduse pe dinăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi se mai risipească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria, te iubesc, îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin crăpătura de jos a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost faptul că am Întâlnit-o Întâmplător pe Emma la Düsseldorf, unde venise În vacanță. O cunoscusem cu mai mulți ani În urmă la Londra, când avea numai doisprezece ani, colegă de școală cu soră-mea, și de-atunci mă izbise Înfățișarea ei. Acum era o tânără ca o floare. Ne-am Îndrăgostit - dar situația părea disperată. Eu nu aveam nici bani, nici perspective. Și atunci, slavă cerului, a venit În vizită la Düsseldorf Tom Armstrong, care mi-a dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut numi prostituate amatoare, În căutare de distracție, nu doar de bani. Dar, când coti pe Haymarket, profesionistele care Încercau să Îi atragă atenția sau se izbeau intenționat de el, oferindu-și serviciile, deveniră o problemă serioasă. Trei dintre ele Îl prinseră practic Într-o ambuscadă, blocându-i drumul În apropiere de coloanele de la intrarea teatrului și ținându-se de el ca scaiul. — Singurel, frumosule? — Care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile cu spiritul lui facil. Traversase pe jumătate St James’s Square când greutatea propriilor gânduri Îl izbi cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy Domville, cu purtările sale de modă veche și limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pare să Înțeleagă că succesul acestei piese va depinde mult mai mult de actori decât Americanul“. Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să recapituleze Întreaga sa carieră dramatică Într-o formă ironică și condensată, dar Îl izbea și entuziasmul cu care Alice se identificase cu campania sa de cucerire a scenei engleze. Regreta că nu o Începuse cu câțiva ani mai devreme, când ar fi fost destul de În putere pentru a asista la un spectacol. Dar, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Gobi și pe mai știu eu ce. Uneori, cel ce nu-și amintește cu precizie ajunge totuși mai aproape de adevăr măcar cu un pas, fie și pe căi întortocheate. De cele mai multe ori, obiectele sunt acelea de care amintirea mea se izbește, care mă lovesc la genunchi, rănindu-mă, sau care mă fac să simt din nou gustul scârbei: soba de teracotă... barele de bătut covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al cărui uguit să-mi atragă atenția. Mie și numai mie mi-a revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu cu trei lame. Dinăuntru m-a izbit un miros stătut, de parcă aș fi deschis un mormânt. Praful s-a învolburat, dansând în lumină. Ceea ce am găsit a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
caporali obosiți de război, se pretindeau blânzi și păreau să fie recunoscători pentru că puteau să ne ducă pe noi, „turma asta de berbeci“, departe de tot de focul „asupra omului din față“. În zona de plajă a bateriei, Marea Baltică se izbea monoton de țărm. În cadrul exercițiilor se împușcau, cu arme de calibru mic, iepuri și - ceea ce era interzis - pescăruși. Zadarnic luptam eu împotriva coșurilor. Pe timp ploios, în orele libere, jucam dame, țintar sau skat. Distracția asta s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe polițistul satului sau, și mai rău, pe criminaliști. Când colo, Fluieraș Geldmacher nu a fost periculos decât pentru el însuși și pentru capul său, pe care, ca să-i demonstreze duritatea, dar fără să-i fi cerut cineva asta, îl izbea de pereți zugrăviți sau de ziduri goale. Asta se întâmpla la intervale neregulate. În rest, însă, imaginea lui era aceea a unui om blând, de o deosebită politețe, care saluta ceremonios de mai multe ori și care ștergea cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară, la podeste, la mobilele de care o să mă izbesc, la beciuri, la patio, la lucarne, la mai știu io ce. Urechile au Început să-mi auză toate alea: crengile dân grădină, pașii dă sus, druzii care pleca dân quinta, strechea care dăduse În ghiuju dă Issota de Abd-el-Melek, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soileala și cât ai zice pește am dat de Abenhaldun: nici n-am Întins bine ghiara, că l-am și umflat. Foarte pă lesne am găbjit și scara, care iera mult mai la Îndemână decât mă chitisem io, și-am izbit-o În secretariat. Pă drum, n-am cântat nici o parolă chioară. Ieram prins al naibii de tot cu zodiile. L-am lăsat acolo și-am ieșit să caut alt druz. Taman atunci am auzit ceva așa ca un râs năbușit. Pentru Întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o clipă și-am schimbat ordinea zodiilor: pă candriu Îl cosisem dă zăpăcit. Poate iera chiar unu din ăia patru meșteri. M-am pus În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am izbit-o la goană În fundu galeriei; repetam Încetișor: Berbecu, Tauru, Gemenii, ca să nu să prăvale ceru pă mandezu. Am ajuns pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile bune; am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar casa ardea foc și pară. Asta așa, ca să vedeți matale ce Însamnă să schimbi șiru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a nu mai pomeni de rușii din strada Junín, e formal interzisă pictarea de chipuri, persoane, trăsături, păsări, tăurași și alte ființe vii. Cum să pui În mișcare pensula și paleta, regulamentul lui Allah? În cele din urmă, a izbit-o. Un purtător de cuvânt originar din provincia Córdoba Îl convinsese că, pentru a inova Într-o artă, trebuie să demonstrezi cu claritate că o domini, cum s-ar zice, și Îi poți respecta normele ca orice mic maestru. Spargerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi ridic măcar capul, și Îngurgitam niște ceaiuri mate care, vă asigur, se profilau peste poate de fierbinți când, Într-un târziu, pun farurile și... pe cine zăresc? Nu vă dați de ceasul morții să ghiciți, că asta n-o izbește nici cel mai bine dispus. L-am văzut, dându-și aere, salutându-mă de la distanță cu un organ publicitar și ridicând praful cu Încălțările, chiar pe tânărul Ortega, comisionaru’. Erau orele șaptesprezece la bucătărie și eu, bucurându-mă de răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arăta o temperatură dă lături și n-ai să Întrebi dă ce un procent ne-am scos șpențerile. Le-am pus În grandirop la băiatu Saulino, care d-aia n-a putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman, de i-a Împrăștiat gingiili, iar sângele iera șuvoi negru. Mandea m-am Încălzit cu sângele și-am trimis În voiaj alt bolovan care i-am turtit urechea cu iel, și p-ormă am pierdut șiru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]