4,083 matches
-
1987-2000. Repere bibliografice: [N. Iorga], Dări de seamă, RI, 1928, 1-3; Encicl. istoriografiei rom., 43; Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Ornea, Înțelesuri, 280-285; Tiberiu Avramescu, Constantin Bacalbașa - o jumătate de veac în slujba presei românești, „Jurnalism & comunicare”, 2003, 3. T.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
cablu; are muzee, colegii și școli, grădini publice, electricitate și gaz, biblioteci și teatre, centre miniere și centre de lână, centre de artă și știință, departamente comerciale și nave, drumuri cu șine și un port, cluburi sociale și cluburi de jurnalism, cluburi de curse și un club al imigranților ilegali, foarte somptuos, și multe biserici și bănci, care constituie un 416 S.Neguț, I.Nicolae, Superlative geografice. Mica enciclopedie, Editura Ion Creangă, 1978, p. 214-215. 417 Australia..., p. 187. 267 trai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să mai fie monopolul unei elite, literatura trebuie să fie accesibilă, de mare circulație. Acum se impune și noțiunea de public, care începe să se sistematizeze și să fie studiată. Lessing deplângea lipsa publicului german, ca și Goethe și Schiller. Jurnalismul și jurnaliștii devin o mare realitate. Condiționarea dintre literatură și societate este însă reciprocă: a societății asupra literaturii, dar și a literaturii asupra societății. Societatea formează gustul literar, literatura este supusă modelor. Neajunsul acestei relații este tendința de omogenizare, conformism
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literatură modernă. *5) Se referă, după caz, la Teologie ortodoxă, Teologie româno-catolică, Teologie greco-catolică, Teologie reformată, Teologie baptistă, Teologie protestantă, Teologie penticostală, Teologie adventistă. *6) Se adaugă, după caz: Actorie, Regie, Păpuși-Marionete, Coregrafie. *7) Se adaugă, după caz: Management cultural, Jurnalism teatral. *8) Se adaugă, după caz: Regie de film și TV, Imagine de film și TV, Multimedia: sunet-montaj, Comunicare audiovizuală: scenaristică, publicitate media, filmologie. *9) Se adaugă, după caz: Pictură, Sculptură, Grafică, Fotografie - videoprocesarea computerizată a imaginii. *10) Se adaugă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205693_a_207022]
-
DORIN POPA este conf. univ. dr. la Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării. Dintre cele mai cunoscute lucrări amintim: Introducere în istoria și studiul mass media; Textul jurnalistic; Mass media, astăzi; Tehnici de colectare a informației; Comunicare și publicitate; Genuri și specii; Cu Părintele Galeriu, între Geneză și Apocalipsă; Jurnalistul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acumulate în școală, prin muncă asiduă și afiliere la un sistem educațional. Aici, are destule circumstanțe atenuante. Ce model de jurnalist avea prestigiu, la noi, în '90, când tocmai înlocuirea vechilor modele era problema? El ar fi fost autodidact, în jurnalism, și dacă era filolog, nu inginer! La fel, Băsescu ce modele putea urma? Modelul Iliescu? Modelul Petre Roman? A luat nițeluș de la amândoi, dar mai mult a luat de acasă, adică de pe vapor. Și de aceea seamănă, pentru că-s autodidacți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
are, din nefericire copleșit de jocurile interesate, dar și de gândirea strâmbă, de tip conspirativist, dusă nu doar până în pânzele albe, ci chiar până în cearșafurile bordelurilor. Ciclul de reportaje "România mea", realizat de Hurezeanu, ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Dorin Popa: Dacă ți-aș spune că în '93, când EvZ era pe val, cu aproape un milion de exemplare tiraj, am găsit la ușa lui, la coadă, oameni ale căror nume nu vreau
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și era chiar a "lui"! și emisiunile pe care le face acum, atât de diferite de televiziunea ce se face la noi, cu foarte puține excepții... Dorin Popa: Da, ciclul de reportaje "România mea" ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Finețe fără grandilocvență, amabilitate și deferență, realism neapăsat, cum grosier se petrec lucrurile cu reportajele TV, propuneri intelectuale lipsite de aroganță și prețiozitate, atenție, nemanieristă, la nuanțe, curtoazie măsurată și neobedientă, în absența ridicolului
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și un fel de instinct pedagogic. Cum, bănuiesc, nu-i place exagerat de mult presa noastră, merge din loc în loc și încearcă să o mai schimbe! Din același motiv și reportajele-interviu amintite ar putea fi utilizate în orice școală de jurnalism cu mult folos. Episodul lui cu consilierea d-lui Năstase e înduioșător, pentru că relevă naivitatea omului de bună credință care este d-l Hurezeanu. Și-a imaginat că fostul premier chiar ar avea nevoie și chiar poate fi consiliat și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-i reîntâlnesc, după absolvire, obosiți, plictisiți, irosiți de priveliștea pe care le-o oferea presa dinăuntrul ei, când nu deveniseră trup și suflet părtași în diverse campanii. După doar câteva săptămâni, nu luni ori ani, învață repede "adevărata" școală de jurnalism a patronilor și par a uita cu totul ceea ce apărau sau de ce erau oripilați în vremea studenției. Universitatea nu poate face mare lucru, dacă societatea nu trage la aceeași căruță. Universitatea, la noi, la propriu, este înlăuntrul Cetății. Măcar universitățile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bine construite, o anume cultură generală, care-l ajută pe jurnalist să sesizeze contextele faptelor, să le situeze în ansamblul unui mediu social mai larg. Deci, oferă partea "de meserie", de profesionalizare și, repet, o anume deschidere culturală indispensabilă unui jurnalism de calitate. Dorin Popa: Multe pot fi făcute și regândite, pentru a nu-i lăsa pe tinerii jurnaliști la cheremul patronilor inclusiv accentuarea importanței culturii generale, cea care i-ar putea în primul rând responsabiliza. Noi, în presa studențească, eram
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
facă altceva. Dan Diaconescu a fost, cum să spun?, maestru în conversația de astăzi, în fața lui Radu Moraru, care trimitea platitudini în toate direcțiile cu o veselă incontinență verbală. Totuși, m-a bucurat ca și-au pus problema școlilor de jurnalism și a culturii generale a celor care practică această profesie, ba chiar a deontologiei profesionale. Liviu Antonesei: Nu prea-l văd eu pe CTP retrăgându-se, că prea are comentariul jurnalistic în sânge. Îl văd însă ceva mai calm, mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a cuvintelor de a produce "realități", iar respectivele nume le-aș păstra, mai degrabă, cum și sunt din punctul meu de vedere, într-un fel de spectralitate! Sper că nu cei nenumiți de mine și-au dat cu părerea despre jurnalism, dar mai ales despre cultura generală! Dorin Popa: Nu, nu, CT Popescu, în primul rând, dar și Robert Turcescu, absolvent el însuși al Facultății de Jurnalism. CTP, față de acum câțiva ani, pare a-și fi reconsiderat binișor părerile despre învățământul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spectralitate! Sper că nu cei nenumiți de mine și-au dat cu părerea despre jurnalism, dar mai ales despre cultura generală! Dorin Popa: Nu, nu, CT Popescu, în primul rând, dar și Robert Turcescu, absolvent el însuși al Facultății de Jurnalism. CTP, față de acum câțiva ani, pare a-și fi reconsiderat binișor părerile despre învățământul universitar jurnalistic. Apoi, la emisiunea lui Tatulici, CTP venise de la Iași, unde se întâlnise cu studenții noștri de la Jurnalistica Universității "Al.I.Cuza". Mai ales studenții
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
211 Autocontrolatul Hurezeanu și scăpatul de sub orice control CTP! Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când nu are dreptate, când se înșeală. / 213 Ciclul de reportaje "România mea", realizat de Hurezeanu, ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual / 218 Germanii nu par a fi deloc șmecheri și o duc foarte bine, în vreme ce românii sunt foarte șmecheri, dar o duc prost. / 224 Nu știu în ce măsură conflictele publice dintre diverse media sunt partea vizibilă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
272 pag. • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag. • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag. • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag. • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus, 236 pag. • Romantismul german și englez, Mihai Stroe, 640 pag. • Să înțelegem jurnalismul, John Wilson, 330 pag. • Sociologia dezvoltării comunitare, Ion I. Ionescu, 320 pag. • Sociologie generală, Mircea Agabrian, 340 pag. • Spațiul public și educația la vechii greci, Emil Stan, 152 pag. • Televiziunea pe înțelesul tuturor, A. Goodwin, G. Whannel (coord.), 264 pag
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în momentul în care ne vom referi la orizontul bibliografic. 2. Opțiuni metodologice și modul de organizare a lucrării Subiectul cercetării se încadrează în domeniul istoriei presei și al istoriei ecleziastice. Este o temă cu implicații interdisciplinare din spectrul istoriei, jurnalismului, sociologiei și al teologiei. Studiul mass-mediei a fost introdus relativ târziu între izvoarele pe care se bazează metodologia cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de tip pozitivist încă domina scena istoriografică, deși cercetările au evoluat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la începuturile secolului al XX-lea, facem referire la o lucrare în care a fost tratat acest subiect: Il giornale cattolico. Criteri e norme (1913) a iezuitului Giuseppe Chiaudano 75. Autorul a sintetizat modul în care era perceput conceptul de jurnalism catolic în acea perioadă, pe când exprima și poziția oficială a Bisericii cu privire la subiectul în cauză. Lucrarea cuprinde nouă dialoguri scurte și un apendice. Personajul principal era un preot, don Eusebio, care încerca să clarifice îndoielile celor doi nepoți ai săi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poziția oficială a Bisericii cu privire la subiectul în cauză. Lucrarea cuprinde nouă dialoguri scurte și un apendice. Personajul principal era un preot, don Eusebio, care încerca să clarifice îndoielile celor doi nepoți ai săi (avocatul Mario și inginerul Alessandro) legate de jurnalismul catolic. Apendicele includea o scrisoare a Secretarului de Stat (cardinalul Merry del Val) în care acesta mulțumea pentru primirea cărții (pe care o lăudase în numele Sfântului Părinte), o scrisoare de-a Papei către episcopatul lombard și o scrisoare deschisă către
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe care trebuia să le evite un jurnalist cumpătat, erau: cea de a da prea multă sau din contră prea puțină importanță greșelilor, ori de a pretinde realizarea unor proiecte într-un timp foarte scurt. Dogmatismul și limbajul dur (specifice jurnalismului catolic) erau considerate drept lipsă de moderație și folosite uneori împotriva altor catolici, fără a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea catolicilor. Uneori era necesar ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o varietate redusă de teme; celălalt constructiv, împăciuitor și deschis, dispunând de mijloace tehnice, practic, influent și foarte variat ca tematică. Chiaudano apăra jurnalismul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o varietate redusă de teme; celălalt constructiv, împăciuitor și deschis, dispunând de mijloace tehnice, practic, influent și foarte variat ca tematică. Chiaudano apăra jurnalismul catolic tradițional de aceste acuzații și-l ataca pe cel care era propus ca noul jurnalism. El susținea că acesta din urmă promitea să fie practic, dar nu apăra directivele Sfântului Scaun în privința chestiunii romane, nici sensul sau condițiile democrației
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu o varietate redusă de teme; celălalt constructiv, împăciuitor și deschis, dispunând de mijloace tehnice, practic, influent și foarte variat ca tematică. Chiaudano apăra jurnalismul catolic tradițional de aceste acuzații și-l ataca pe cel care era propus ca noul jurnalism. El susținea că acesta din urmă promitea să fie practic, dar nu apăra directivele Sfântului Scaun în privința chestiunii romane, nici sensul sau condițiile democrației creștine și nici comportamentul catolicilor în viața publică italiană. Noul jurnalism promitea să-i influențeze pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care era propus ca noul jurnalism. El susținea că acesta din urmă promitea să fie practic, dar nu apăra directivele Sfântului Scaun în privința chestiunii romane, nici sensul sau condițiile democrației creștine și nici comportamentul catolicilor în viața publică italiană. Noul jurnalism promitea să-i influențeze pe liberali, dar nu a făcut-o. Singurii influențați erau chiar catolicii în rândurile cărora crea disensiuni. Existau ziare care se doreau a fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru înainte de a fi primit un avertisment formal din partea autoritaților ecleziastice. Publiciștii Murri, Tyrrell, Minocchi, Loisy, Buonaiuti, Fogazzaro, menționa Chiaudano, propovăduiau un indiferentism practic și susțineau că sunt catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela de a păstra credința în inimile creștinilor într-un moment dificil în care se urmărea de-creștinarea Italiei. Jurnalismul catolic era
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]