15,723 matches
-
listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona, iar nu ca maestru de doctrină creștină, și cu atît mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește cu moderație mijloacele retorice în limba latină pe care o învățase la maturitate. Nu întîlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, ca în cazul lui Ammianus Marcellinus, de exemplu. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul dintre cei mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o învățase la maturitate. Nu întîlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, ca în cazul lui Ammianus Marcellinus, de exemplu. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din Cassian unul dintre cei mai mari scriitori latini ai secolului al V-lea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886 și 17, 1888 (M. Petschenig); SChr 42, 19662; 54, 19672; 64, 19712 (E. Pichery); 109, 1965 (J.-C. Guy). Traduceri: BTP 94, 1991 (L. Dattrino). Mai general, studii generale, datorate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e considerabilă, pentru că îl cunoaște și pe Stațiu; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sînt Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate oferi studiul textelor din trecut. Prin stilul rafinat și elegant vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a cărei interpretare este incertă, Sidonius ar fi revăzut și o traducere latină, deja existentă, a Vieții lui Apollonios din Tyana, scrisă de Filostrat. Bibliografie. Ediții: MGH, Auct. Antiquiss. 8, Berolini, 1887 (Chr. Luetjohann, Fr. Leo, Th. Mommsen); Teubner, Leipzig, 1895 (P. Mohr); CUF, Les Belles Lettres, I, 1960 (Poèmes: A. Loyen); II-III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sînt judecători, nu pot face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură atunci cînd a fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
carte, lucru pe care îl va face însă în scrierile următoare. Nu putem prezenta aici în mod detaliat modul în care Facundus discută această problemă în tratatul menționat; el merită să fie considerat drept una dintre cele mai semnificative contribuții latine la această controversă și una dintre cele mai importante scrieri teologice compuse în Occident în secolul al VI-lea. Facundus nu pierde ocazia de a protesta energic împotriva intruziunii puterii politice într-o dezbatere pur dogmatică. De altfel, Iustinian le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
000), care i se adresează cu mult respect, iar istoricul bizantin Procopius din Cezareea vorbește despre un african numit Iunilius care ar fi fost un înalt funcționar la curtea de la Constantinopol. Așadar, la sugestia lui Primasius, Iunilius adaptează pentru cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vede, e vorba de o critică radicală care, potrivit unor cercetători, prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la canonul scrierilor biblice al lui Teodor de Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în Evul Mediu latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. SCRIITORI ITALICI La sfîrșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strînse, care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ostrogot al lui Teodoric (439-525) apare o schimbare notabilă în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină, încercînd să ajute, pe cît posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția acordată populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-o desfășoare în acei ani. După cîțiva ani de înțelegere între elementul dominator, constituit din goți, și elementul roman, între goții arieni și italicii ortodocși, acest echilibru se strică. Teodoric începe să se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult prin tentativele încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-numitei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului, ca Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, îi oferea încă unui creștin, în secolul al VI-lea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Prin urmare, problema pe care ne-o pune opera lui Boetius nu e legată de credința creștină sau de păgînism; ea privește caracterul specific și tehnic al tratatelor pe care el le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un tratat de astronomie, pentru care ar fi folosit lucrarea Almageste a lui Ptolemeu. b) Operele de logică După ce abordează mai întîi tradiția platonico-pitagoreică, Boetius se apropie apoi de cea aristotelică. Prezența lui Aristotel și a școlii peripatetice în lumea latină nu este deocamdată cunoscută pe deplin, însă, cu două secole înaintea lui Boetius, un alt mare scriitor care se plasase la jumătatea drumului dintre retorică și filozofie și, bineînțeles, teologie, Marius Victorinus, studiase logica aristotelică, însă dintr-o perspectivă fundamental
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sînt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boetius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. într-adevăr, și ca filozof, și ca scriitor, Boetius, așa cum a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că ultima operă a lui Boetius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. într-adevăr, și ca filozof, și ca scriitor, Boetius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică tîrzie se încheie în mod strălucit cu filozofia și arta lui, în care se îmbină armonios cultura profană și credința creștină. Bibliografie. Texte: pentru Consolatio philosophiae, care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și pe cea a lui S. Pricoco, Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 1995, însoțită de un amplu comentariu; de asemenea, articolul lui V. Recchia, „Benedetto (Benedict)” din Dizionario degli Scrittori Greci e Latini, cit., și alte lucrări ale aceluiași cercetător. 8. Cassiodor Prosperitatea și pacea politică și socială din primii ani ai domniei lui Teodoric încep să pălească începînd de prin 520; regele și curtenii săi încep să-i persecute pe romani; urmează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de unde proveneau goții, vorbea despre originile lor, începînd cu timpurile mitice, pentru a ajunge la perioada contemporană și la momentul stabilirii lor în Italia. Așa cum se vede și din titlu, goții sînt numiți de Cassiodor (și de mulți alți scriitori latini înaintea lui) „geți”, pentru că astfel li se puteau atribui multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau în legătură cu poporul nomad al geților, ce fusese plasat în cîmpiile din Rusia. Teodoric era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este, sub anumite aspecte, cu totul neobișnuită, însă rolul său a fost adesea exagerat, ca și cum ar fi fost un centru de cultură greacă (deși călugării nu vorbeau și nu citeau în grecește - ca dovadă, li se aduseseră traduceri în limba latină); a fost exagerat și pentru că a fost considerată o adevărată bibliotecă de unde și-ar fi procurat cărți marile abații de mai tîrziu, de la Bobbio, Saint-Gall sau Corbie; în realitate, la moartea lui Cassiodor mănăstirea a fost distrusă și cărțile s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a codexurilor vechi și că această activitate a fost foarte prețuită, în primul rînd, de Cassiodor, însă din acest punct de vedere așezămîntul de la Vivarium nu a constituit o mare noutate, pentru că o asemenea practică era constantă în toate mănăstirile latine patronate de mari literați precum Ieronim, Rufin sau Augustin. Deși era o fundație laică, Vivarium-ul nu punea în practică programul cultural enunțat în rescriptul lui Atalaric despre care am vorbit mai sus și pe care îl redactase după normele retoricii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exegezele Sfinților Părinți, care fac trimitere la ea, apoi operele teologice, istoriile politice și istoriile literare, marii scriitori ai Bisericii; a doua carte tratează Cele șapte arte liberale, ale căror concepte sînt ilustrate cu ajutorul unor exemplificări din scriitori greci și latini, însă cultura sacră rămîne tot timpul preponderentă în raport cu orice altă formă. Aceleași intenții îl animă pe Cassiodor și atunci cînd compune un scurt și sintetic Tratat de ortografie (De orthographia), scris chiar la sfîrșitul vieții; tratatul devenise necesar pentru că monahii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Orosius: Iordanes scrie avînd în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întîi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercînd să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat, poate, răspîndirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în prima jumătate a secolului al VI-lea la Constantinopol și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dependența sa de Constantinopol, Grigorie s-a dedicat cauzei credinței și a apărării Italiei, păstrîndu-și o cît mai mare independență în raport cu orice putere politică. Trebuia administrat cu grijă și patrimoniul Sfîntului Petru, constituit din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi considerate o „operă populară”, în sensul că ar avea un nivel intelectual scăzut. în timpul pontificatului lui Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula pastorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întîmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încît în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și operei marelui papă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba nu numai de cuvintele lui Dumnezeu, ci și de scrierile Părinților Bisericii sau de propriile sale scrieri. în rest, sîntem departe de a avea un studiu serios consacrat stilului lui Grigorie, care este, poate, ultimul scriitor important din Occidentul latin. Fontaine subliniază persistența prozei ritmice în operele pontifului, osmoza cu stilul biblic, influența liturghiei romane și a oratoriei sacre, al cărei model se formase cu un secol în urmă, o dată cu Leon cel Mare, papă ca și Grigorie. Bibliografie. Ediții: PL
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Giornale italiano di filologia, 17 (1964), pp. 210-238; L. Holtz, „Le contexte grammatical du défi à la grammaire: Grégoire et Cassiodore”, în Grégoire le Grand, cit., pp. 531-540; V. Recchia, art. Gregorio Magno, în Dizionario degli Scrittori Greci e Latini II, Marzorati, Milano, 1987; V. Paronetto, Gregorio Magno. Un maestro alle origini cristiane d’Europa, Studium, Roma, 1985; ***, Atti del Convegno su Gregorio Magno, Augustinianum, Roma, 1991. Cu Grigorie cel Mare, în Italia, și Grigorie de Tours, în Franța (pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]