4,107 matches
-
nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă. Sînt mîinile care m-au legănat, m-au purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra niciodată? în afară de mama, pe care adesea n-am înțeles-o, nimeni nu m-a iubit deplin. Nimeni nu poate spune „ți-am dat totul”, „am sacrificat totul pentru tine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
negustor scăpătat de la Focșani. În contact cu băieții care formau frăția de cruce din acel oraș, a ajuns legionar și a rămas pe urmă unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
călăreț de fum Spre zări de vis, pe murg de scrum. Dormea al doilea dintre ei Pe sâni și brațe de femei De-acum să uite ochii ei! Ci luna a spoit cu var, în ștreang, pe-al treilea drumar Leagănă-l creangă de arțar. Cu fruntea mută de pământ Cu ochi adânci ca un mormânt întoarce-l lună, bate-l vânt!” în suicidacție, începând cu faza de trecere de la imaginile abstracte ale actului la concretizarea lor, de la ideație la faptul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe stradă, iar tu locuiești în direcția opusă. — Dar vreau să te conduc. Sunt prea agitat ca să pot dormi dacă mă duc direct acasă. Am trecut podul vechi și am luat-o amândoi spre sud. Sălciile de pe malul râului se legănau în bătaia brizei reci de primăvară. Lumina lunii cădea vertical, făcând să sclipească pietrele de pavaj de la picioarele noastre. Aerul era umed și atmosfera părea apăsătoare. Părul ei era prins într-o coadă pe care o adusese în față și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ocolim și să o luăm prin spatele dealului de sud, dinspre est. Pentru că plouase toată dimineața, stratul gros de frunze căzute era îmbibat de apă și ne-am udat la picioare. Am trecut pe lângă două animale. Capetele lor aurii se legănau de la dreapta la stânga. Erau complet lipsite de expresie. — Mâncarea e tot mai puțină. Semn că se apropie iarna. Caută disperate fructe de pădure. Altfel n-ar veni niciodată până aici. După ce ne-am îndepărtat de panta dealului de sud, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din pădure și am ajuns la râu. Nici o dâră de lumină nicăieri, nici urmă de lună, nici măcar o stea. În jur, doar vuietul vântului rece care plimba fulgii de zăpadă după bunul lui plac. Lăsasem în urmă pădurea ce se legăna și ea pe aripile vântului. Nu-mi amintesc cât timp mi-a luat ca să ajung la bibliotecă. Îmi stăruie în minte doar drumul interminabil pe care l-am parcurs de-a lungul râului. Sălciile se plecau, pe întuneric, în bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Străzile își mișcă centrele de greutate cu fiecare notă. Zidul devine flexibil, de parcă ar fi propria mea piele. Am cântat cântecul de câteva ori, am pus armonica jos, m-am rezemat de perete și am închis ochii. Trupul mi se legăna încă. Simțeam cu toți porii că aparțin acestui loc, că tot ce e aici face parte din mine: Zidul, Poarta, animalele, pădurea, râul, vântul, vârtejul. Totul, absolut totul. Până și iarna asta grea și lungă. După ce-am pus instrumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
snobimea nudistă de la Vama Veche, mimând occidentalismul nonșalant, putreziciunea funcționărească, debusolarea acneic-alcoolică a adolescenților de bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
glosă filozofantă cu coregrafie sintactică minuțioasă și retorică sofistă Îndelung exersată devine ridicolă. Cartea lui Catherine Millet intervine În literatura franceză pentru a separa - acum, dacă nu e deja prea tîrziu, și tind să cred că e - apele: ne lăsăm legănați de cîntecul de sirenă al nietzscheanismului iconoclast și autodevorant - aripa dandy a “gîndirii ‘68”, sau ne străduim să producem alte discursuri critice, echilibrate, implicit mai puțin spectaculoase, dar adecvate unei piese, inocente față de, și imune, aș adăuga, la mecanisme ideologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numere), are meritul de a închină la 13 iulie 1909 un numar omagial, ilustrat, pe hârtie velina, memoriei lui Eminescu, reproducând poeziile Atât de fragedă..., O, rămâi, Singurătate, Povestea codrului, O călărire-n zori, Scrisoarea IV, Speranța, Melancolie, Ce te legeni, codrule, Si daca ramuri, Luceafărul (fragment), Strigoii, Mortua est!, Revedere, Sară pe deal, Diana, Călin, Crăiasa din povești. Revista mai publică un interviu cu C. Mille și comentează memorialul unei călătorii în Japonia, scris de un gălățean care semnează Boris
INAINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287537_a_288866]
-
androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă-se roate / iubirea-i axul cerurilor toate”; iubirea e „topiri de trup în ardere de tot”. Poetul e un alt Pygmalion, dar și invers, o creație a femeii iubite („se iscă-n mine ceea ce tu iști”). În această fază a
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
pe care nu le poate vedea vor părea că îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă frunzele arborilor foșnesc în jurul bietului singuratic, dacă râul care trece clipocind îi leagănă somnul și dacă vântul dinspre apus îi biciuește obrajii..." 27. Desigur, omul de pe insulă nu are nicio determinare eficientă din punct de vedere social, teritorial sau politic. În afară de faptul că se găsește în situația cu totul ipotetică de a numi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și curajul, îndrăzneala luptei pe care militarul le reprezenta așa cum el reprezintă Legea, ierarhia, ordinea și disciplina. În biroul căpitanului i se va spune noului sosit: "Uitați disciplina!"). El încredințează cufărul unui necunoscut cu numele de Butterbaum, pentru că acesta își "leagănă bastonul". Mai târziu, Schubal, acest român antagonist al fochistului al cărui superior este, este îmbrăcat într-o veche manta militară a armatei imperiale și Karl face cunoștință cu căpitanul care "purta uniformă de bord, și care, jucându-se cu mânerul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
gândiți! Dar abia v-ați îndepărtat de lucruri că din nou le-ați uitat numele. Plopul din câmpie, pe care l-ați numit "Turnul Babel", pentru că nu mai știați sau nu mai vreați să știți că era un plop, se legăna din nou fără nume și trebuie să-l numiți "Noe, pe vremea când era beat"623. Limbajul amenință să se dizolve în hârtie"624. Existența însuși amenință atunci să fie redusă la "niște siluete decupate în hârtie de mătase galbenă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
muzică fără să aibă nici cea mai mică educație muzicală. Astfel, în Descrierea unei lupte, piosul vrea să cânte la pian pentru că se simte fericit. Or nu numai că nu știe să cânte, dar nu cântă, însă este transportat și legănat în cadență de câtre doi domni care fluieră o mică arie. Nici Karl Rossmann nu știe să cânte, el cântă fie prea repede, fie prea încet și, făcând aceasta simte un alt "cântec înălțându-se în el". Absența de execuție
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fețe-fețe. - Ce vrei să spui? Părea că se afla într-un hău, privind fix în lumină, spre celălalt bărbat. Ochii hipnotizatorului erau vigilenți. - Această fată, Judith - spuse el - când ai văzut-o ultima dată? - De ce? - nu-mi aduc aminte. Se legăna. Ciudat, mă simt ca și cum aș fi gata să leșin. - Tipul halucinației tale - spuse Blandar - deschide noi orizonturi hipnotismului. Personal, trebuie încă să găsesc cheia mai multor posibilități. Majoritatea oamenilor își găsesc scăparea în amnezie, sau în trecut, atunci când se confruntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
lângă ea se ridică brusc, cu o mișcare agilă, ca și când ar fi fost mai ușor decât greutatea corpului său. Mult mai ușor sau mult mai puternic. Sări către Marriott, părând să se ridice brusc în picioare, ca o pisică. Se legănă până se opri cu grație pe vârfuri. Apoi, Marriott întrezări ochii de un albastru luminos, strălucitor și chipul lui, lung și îngust, asemeni corpului său. Toate astea dădeau impresia cuiva plin de însuflețire. Felinarul din apropiere al străzii își revărsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
cazuri, stegulețele galbene ar fi trebuit deja rezolvate. Am toată încrederea că, mai ales acolo unde se înregistrează, unde progresul este relativ încet sau limitat, există șanse de a acoperi deficiențele foarte curând. Dar nici nu aș vrea să ne legănăm în iluzia că pe 31 decembrie 2006, când schimbăm și anul, și buletinul de identitate politică al României, România arată ca Germania sau că toate problemele României în clipa aceea sunt rezolvate. Nu. Noi o să intrăm în UE cu un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
a o spune, scrisul pune în schimbul lipsei de viitor o multiplicitate de vocabule distincte, cum s-ar zice. - Cum e posibil aceasta, domnule Diavol? Nu avem aici un paradox? - Hi! Hi! Paradoxurile sunt adjudecate în întregime de Iad! chicoti diavolul legănându-și satisfăcut coada. Un misterios surplus de putere intervine mereu ajutându-l pe poet să scrie pentru a spune că e redus la tăcere. - Un divin surplus de putere... - Ssst! Nu știți că e interzisă folosirea acestui cuvânt!? se sperie
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
volens-nolens, dar mai mult întorcînd spatele dezastrului, și niște îngerași stîrniți dintr-un tufiș. Dar tot în stînga, pe fundal, vedem și niște stînci în echilibru destul de precar (să fie oare o anticipare a Turnului Babel?), în vîrful cărora se leagănă în vînt multiple conifere care par cam instabile. În mare - și simplificînd destul de mult simboluri și alegorii - acesta ar fi rezumatul panoului din stînga sus. Rămîne cel din dreapta. Dar nu și al drepților sau al căii celei drepte. E drept
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil, S'adast uitate visuri, sub floarea scuturată, Sub zări de primăvară și bucurii de-April, Pe drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un basm cu munți de aur ce pururi se'mpung Păzind palat de zâne în asfințit de țară. Primăvară Livezi în floare, cucul, munți ninși, alt cuc, departe. Trec stoluri de balade, dumineci, prin
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi albi, în frac ultramarin,/ jiletci drojdie de
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
minoră, o minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma... Revenind la colaje, aceste conținuturi sunt ambalate într-o anumită "tonalitate", rima are voie să se legene, să zvîcnească din șold, făcînd ca dintr-o dată totul să pară foarte ușor; dar densitatea se află la mijloc și astfel se creează o tensiune care-mi oferă plăcerea de a "lucra". Mă captivează în această activitate contrastul, permanenta oscilație
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
sau etnocentrist, de la un profesionalism mediocru la tentațiile reflectoarelor, ale scenei politice sau pseudoartistice. Exaltările extremiste, anatemele, etichetările, acuzațiile maniheiste proferate adesea fără beneficiul dubiului sau cercetarea prealabilă la sursele de informații, sînt deasemeni trambuline sigure pentru realizarea ambițiilor îndelung legănate la piept. E nevoie oare pentru mult rîvnita ieșire din anonimat, din nebuloasa și nepretențioasa obscuritate, de cultură, inteligență, talent, moralitate? Da de unde E de ajuns să știi ce vrei, să fii bătăios, încrezut, perseverent, atotbăgăreț, eventual și cu dare
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]