4,183 matches
-
atâta lucru. La etajul următor, ușa pe care o căuta era închisă. Dinspre cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe cap și care îi tot cădea peste ochi. — Cum merge, unchiule ? întrebă Maca, dând un brânci balansoarului. — Strașnic, nepoate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
azi ? îl întrebă din pragul ușii. — Pentru azi e destul, oftă Jenică. — Așa gândeam și eu, mai spuse străinul, închizând atât de încet ușa, încât, în mod inexplicabil, clopoțelul nu se mișcă. O vreme Jenică nu făcu decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez !“. Puse degetul pe lozul predestinat și licărul sălbatic din priviri îi reveni. Ridică pachețelul de hârtie, îl vârî încetișor între brațele foarfecelui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu mai simți nevoia să le reînvie. Pipăi până dădu de clanță. Ușa se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doi îl plânge pe celălalt ? Cine a murit înaintea celuilalt ? Cine pleacă și cine e cel ce rămâne ? Maca răscoli cu degetele prin funinginea de pe masă. Apoi și le trecu peste obraji, însemnându-i cu dâre negre de cenușă. Se legănă, numărând. Începu să joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e aruncată în sus, norul e ridicat și actorul își face ieșirea de pe scenă. — Shang! Dă-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien Feng. Mulțimea îi urmează exemplul, strigând: — Shang! Shang! Shang! Capul lui Hsien Feng se leagănă precum toba unui comerciant. La fiecare bătaie a gongului, el lovește din picioare, râzând: — Excelent! țipă el, arătând înspre actori. Sunteți tari! Foarte tari! Marea Împărăteasă ordonă aducerea platourilor cu nuci și cu preparate din fructe de sezon. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vrea să-l fac pe împăratul Hsien Feng să-și aducă aminte de numele meu. Aș vrea ca Majestatea Sa să-și amintească atât plăcerea, cât și pe cea care i-a oferit-o. Privesc la fundurile ivorii care se leagănă în fața mea și încerc să mi le închipui pe fete nu singure în pat, ci cu bărbați. Obrajii încep să-mi ardă. Nu de rușine, ci pentru că știu că urmează să încerc eu însămi. — Suntem în afaceri de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a stăpâni... dansul? o întreb, doritoare să ies de aici cât mai repede cu putință. — Trei luni. Patroana trage un scaun și se așază. Eu nu am decât zece zile! — În fiecare zi, te ghemuiești deasupra ouălor și îți legeni fundul. Patroana își aprinde pipa și trage din ea. După trei luni, buzele tale de jos vor deveni un pic mai groase și mai pline decât cele ale unei femei obișnuite. Când un bărbat se va afla între acele buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
senzație ciudată. Mă lupt cu genunchii și gleznele pentru a rămâne în poziția care trebuie. — Continuă. Patroana se întinde și echilibrează tava cu ouă de sub mine. E nevoie de timp pentru a ajunge la perfecțiune. — Eu nu am timp. Îmi legăn fundul și încep să gâfâi: Zece zile e tot ce am la dispoziție. — Trebuie să fii nebună să crezi că poți stăpâni trucul în zece zile. Nu m-aș afla aici dacă n-aș fi nebună. Numai o nebună s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am spart. Patroana ia un prosop pentru a împiedica gălbenușurile să se scurgă. Înlocuiește rapid ouăle sparte cu altele noi. Așezându-mă înapoi în poziția indicată, mă balansez pe ambele mâini. Îmi simt corpul ca pe un obiect străin. Mă legăn, îndurând durerea musculară care începe să se facă simțită. — Zece zile e în mod sigur o tortură. Patroana îmi admiră acum puterea. Ai nevoie de pauze. Nu vrei să zdrobești ouăle din nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că dacă împăratul ar mai privi-o o singură dată, i-aș pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
parc e o specie rară de lichen care crește în copacii uscați. Nu vreau să discut despre copaci uscați, și îl întreb ce mai face și cum sunt audiențele. Are puține de spus, așa că ne plimbăm în tăcere un timp. Leagănă copilul până adoarme. E cel mai dulce moment din viața mea. Împăratul Hsien Feng nu rămâne peste noapte, și nici eu nu îndrăznesc să-l implor să o facă. Îmi spun în sinea mea că ar trebui să fiu bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unchiul său este complet cucerit. Știu că ar vrea să mai stea, însă un mesager intră cu un document pentru semnat și prințul este nevoit să-l lase pe Tung Chih jos. Eu continui să îmi beau ceaiul și să legăn pătuțul copilului. După ce mesagerul pleacă, prințul Kung dă semne de oboseală. Îl întreb dacă noul tratat este lucrul care îl apasă. El dă din cap și zâmbește: Nu mă simt de douăzeci și trei de ani, asta-i sigur. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
locație, nu departe de Orașul Interzis. Tratatul permite vaselor comerciale străine să navigheze de-a lungul coastelor chineze, iar misionarilor le este acordată protecție guvernamentală. Tung Chih începe să plângă în timp ce îl țin în brațe. Probabil că trebuie schimbat. Îl legăn ușor și se liniștește. De asemenea, trebuie să fim de acord să angajăm inspectori străini pentru a conduce vămile noastre și, cel mai rău dintre toate - prințul Kung face o pauză, după care continuă - nu ni se dă nici o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În tăcere, ne îndreptăm privirile spre fereastră. Tung Chih începe din nou să plângă. Vocea lui nu e nici zgomotoasă, nici puternică, ci seamănă mai degrabă cu cea a unui pisoiaș. O slujnică vine să îl schimbe, după care îl legăn până adoarme. Mă gândesc la sănătatea lui Hsien Feng și la probabilitatea ca fiul meu să crească fără tată. — La asta se reduce o civilizație de cinci mii de ani, oftează prințul Kung în timp ce se ridică de pe scaun. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să-mi fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce palanchinul se leagănă, adoarme liniștit. Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe ceva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sută douăzeci și patru de cărăuși. La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bune. Ne pregătește pentru liniște“. În zori, suntem la mormântul lui Hsien Feng. Aștept trei ore până sosește momentul ca sicriul să fie pus la locul său. La micul dejun mi s-a servit un terci. Apoi trei călugări își leagănă cădelnițele cu tămâie și merg în cercuri în jurul meu. Fumul gros mă îneacă. Se aud tobe și muzică și vântul distorsionează sunetul. Peisajul este golaș și vast. Cărăușii duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
client potențial. Am mâncat sushi, apoi am băut... —Și dup-aia? m-am repezit eu. Și dup-aia am mai băut câteva pahare și În momentul următor m-am pomenit goală pe canapeaua lui. —O, Doamne! Jill Începu să se legene Înainte și Înapoi. Janie o privi. —De ce ești așa supărată? Nu e chiar așa o catastrofă. —Ei bine, pur și simplu nu cred că te va ajuta În carieră, răspunse ea. —Ei bine, se vede treaba că nu știi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]