4,839 matches
-
și uneori în învățămînt a durat pînă în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Latina savantă este latina literară considerată ca limbă de cultură a Europei occidentale și centrale, ca model de limbă cultivată și ca sursă de material lexical, îndeosebi pentru domeniile specializate. Întrucît latina literară a fost folosită permanent în epoca medie și în epoca modernă, ea nu a fost niciodată în situația unei limbi moarte, astfel încît, departe de a deveni statică ea a fost îmbogățită permanent
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii neogrecești. O dată cu manifestarea curentului cultural iluminist Școala ardeleană, îndeosebi după 1780, s-a produs o reorientare în sensul modernizării, proces care a însemnat, printre altele, adoptarea alfabetului latin și reorientarea în ceea ce privește sursele împrumuturilor. S-au introdus astfel numeroase elemente lexicale din latina savantă și din unele limbi romanice occidentale, în special din franceză, dar și din italiană. S-au făcut, de asemenea, împrumuturi din germană, iar, din a doua jumătate a secolului al XX-lea, și din engleză. Limba italiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
echivalent în celelalte limbi romanice (rom. Nu văd, it. Non vedo, sp. No veo, pg. Năo vejo), printr-o gramaticalizare (la nivel textual) a substantivului pas (lat. passus), folosit astăzi atît în corelație cu ne cît și independent. În domeniul lexical, limba franceză se caracterizează printr-o slabă capacitate derivativă. Are cele mai multe ele-mente germanice dintre toate limbile romanice, unele elemente fiind chiar de origine scandinavică veche (étambot, étrave, vague, toți termeni de marină). Prefacerile lexicale au fost foarte numeroase în franceză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ne cît și independent. În domeniul lexical, limba franceză se caracterizează printr-o slabă capacitate derivativă. Are cele mai multe ele-mente germanice dintre toate limbile romanice, unele elemente fiind chiar de origine scandinavică veche (étambot, étrave, vague, toți termeni de marină). Prefacerile lexicale au fost foarte numeroase în franceză, îndeosebi după secolul al XVII-lea, cînd s-au făcut împrumuturi numeroase și diversificate din mai multe limbi, dar s-au preluat și unele modele, căci, de exemplu, în veacul următor, elemente împrumutate anterior
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
galician, pentru ca ulterior (îndeosebi în secolul al XVI-lea) să-și aducă o contribuție importantă și dialectele din centru și din sud, pe măsură ce teritoriul portughez era eliberat de ocupația arabă. Transplantată în alte continente, portugheza s-a îmbogățit cu elemente lexicale preluate din limbile autohtone, elemente care au fost ulterior aduse în Europa și împrumutate și de alte limbi pentru a denumi realități din alte continente. Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice Dintre compartimentele limbii, gramatica, în mod deosebit morfologia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
restructurări la nivelul morfologiei limbilor romanice populare și, pe de altă parte, că apariția unor cazuri de omonimie a fost implicată în maniera în care s-au realizat aceste restructurări. Evoluția gramaticală produce uneori schimbări de statut ale unor unități lexicale, în sensul că unele dintre ele sau unele întrebuințări ale lor nu mai rămîn evaluabile din perspectiva lexicului propriu-zis, fiindcă s-au golit de înțelesul inițial devenind instrumente pentru realizarea raporturilor sau categoriilor gramaticale. Această "gramaticalizare" are mai multe grade
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
schimbare a categoriei gramaticale (cum ar fi substantivarea, prin articulare, a adjectivelor și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici în cadrele obișnuite de creație lexicală precum derivarea, fiindcă manifestarea lui nu este sistematică, de puține ori antrenînd mai mult de un caz sau realizîndu-se după un model. Un astfel de model se poate presupune în situația substantivelor auz și văz, de exemplu, care provin din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de cuvinte "pline", cu conținut de sine stătător, ceea ce a condus, printre altele, la creșterea numărului de verbe auxiliare, existînd situații în care asemenea evoluții au fost însoțite și de părăsirea unor structuri flexionare în favoarea obținerii unui statut de element lexical independent. Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române nu s-a menținut un singur verb
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea, este foarte apropiată de engleză. În ciuda faptului că se caracterizează printr-o mare fărîmițare dialectală, frizona a avut o formă literară standard în secolele XI-XV, care a fost folosită și ca limbă de cancelarie, iar multe dintre elementele ei lexicale au fost preluate de varianta olandeză a limbii literare neerlandeze. Limba norvegiană este limbă oficială în Norvegia, dar este vorbită și în alte zone, și are în jur de 4.300.000 de vorbitori. Ea este în bună parte reciproc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
scrierile cu alfabet latin încep în secolul al XIV-lea, în veacul următor dezvoltîndu-se o literatură bogată și variată. Datorită intensei activități de traducere din secolul al XV-lea, limba scrisă a fost intens influențată de limba latină, la nivel lexical, sintactic și stilistic. Traducerea Bibliei (în 1540-1541) și introducerea tiparului au fost factori hotărîtori pentru dezvoltarea limbii literare, în secolul al XVIII-lea punîndu-se bazele normelor limbii de cultură moderne, ortografia rămînînd însă cu o pronunțată trăsătură etimologizantă. Ca urmare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
milita pentru înlocuirea lor (în special a celor din germană) prin cuvinte vechi nordice sau prin creații proprii. Limba daneză este limba oficială a Danemarcei, avînd în jur de 5.000.000 de vorbitori. Deși are multe particularități gramaticale și lexicale care o apropie de norvegiană și de suedeză, sub aspect fonetic este destul de diferită de ele. Sistemul fonetic al limbii daneze este complicat și specific, în pronunție remarcîndu-se fenomenul denumit stød [stöð], care presupune o închidere bruscă și incompletă a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alcătuit în principal din insule celte și latine, la fel ca în cazul limbii engleze. Toate aceste dialecte au, la rîndul lor, mari afinități cu grupul de dialecte germane care alcătuiesc germana de jos, fenomen ușor constatabil la nivelul formelor lexicale: germ. sus Apfel germ. jos Appel, neer. appel; germ. sus zwei [tsvai] germ. jos twee, neer. twee [twe:]; germ. sus essen germ. jos eten, neer. eten; germ. sus Buch [bux] germ. jos Book [bu:k], neer. boek [bu:k], germ.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
basketful of flowers "cînd s-a întors, verișoara mea a dus un coș cu flori", pronumele she arată că substantivul este de genul feminin 51. Se poate astfel constata că, în engleză, categoria gramaticală a genului este realizată prin mijloace lexicale și contextuale, iar nu flexionare. În cazul limbii germane însă, mijloacele flexionare (sintetice) de marcare a genului sînt mult mai numeroase, deși situații de nedeterminare formală sînt și aici. În această limbă, există desinențe și sufixe specifice care repartizează sub-stantivele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvine)". Individualizată în familia limbilor romanice prin procedeul adverbializării prin distribuție a adjectivelor calificative și a unor substantive considerate ca atribuind o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte noi cu mijloace proprii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Bretagna, sp. Gran Bretaña, pg. Gră-Bretanha. Cînd însă o astfel de denumire s-a creat pe teren romanic, atunci ordinea elementelor a putut fi alta, pre-cum în numele România Mare71. Limbile care uzează frecvent de procedeul compunerii pentru a realiza elemente lexicale noi favorizează și organizări și relații speciale în cadrul vocabularului, căci, atît din punctul de vedere al elementului determinat cît și din cel al determinantului, cuvîntul compus antrenează relații cu alte cuvinte ale limbii, fie din punctul de vedere al formei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
flexiunii, care a însemnat și reducerea la o singură formă a articolului hotărît și a articolului nehotărît (ca în engleză), precum și regularizarea verbelor tari (care astfel nu mai marchează prin ablaut preteritul și participiul perfect, ci prin afixe). Sub aspect lexical, limba afrikaans este un amestec de elemente din neerlandeză, engleză, portugheză și din hotentotă, bantu și malaeziană, încît s-a îndepărtat mult de baza originară. O nouă limbă este și idiș, care a pornit de la un dialect german, dar care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte propriu-zise, limbile romanice occidentale posedă un mare număr de toponime și antroponime de origine germanică, precum și cîteva sufixe. Româna prezintă în ceea ce privește elementele lexicale de origine veche germanică o situație aparte, specialiștii con-siderînd, în marea lor majoritate, că aici nu există asemenea elemente, deși cele două ramuri ale goților și gepizii au trăit mult timp în zona ei de răspîndire. Limbile romanice au cunoscut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și deschidere una față de alta erau asigurate prin originea comună. Astfel, datorită culturii înfloritoare în limba provensală, franceza a fost intens influențată, în secolele al XII-lea și al XIII-lea, de această limbă, din care a preluat numeroase elemente lexicale: amour, asperge "sparanghel", aubergine "pătlăgică vînătă", ballade, cabane, cadeau, cade-nas "zăvor", cigale "greier" etc. Printr-un decret al lui Fran-cisc I din 1539 însă, franceza a devenit singura limbă oficială, iar provensala a intrat într-un proces de decadență și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
suplinită de factori situaționali, de gesturi etc. Lexicul, conceput ca o sumă de cuvinte rădăcină, poate exista și poate servi într-o anumită măsură, în comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar fi între vorbitorii de română și cei de catalană, de exemplu) această trăsătură nu lipsește. Aceasta se datorează faptului că există elemente lexicale interromanice, al căror statut se poate compara cu cel al cuvintelor internaționale. Astfel, cuvinte internaționale precum: bibliotecă, cultură, telefon, telegraf, universitate pot fi înțelese în aproape toate colțurile lumii, iar cuvinte precum: bine, floare, om, parte, verde etc. pot fi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte tot din grupul indo-european. Acest fenomen se întîmplă deoarece așa cum latina, limba-bază pentru idomurile romanice, a preluat într-o manieră pro-prie moștenirea indo-europeană, tot astfel germanica, limba-bază a idiomurilor germanice, a cunoscut mutații specifice în sistemul fonologic, morfosintactic și lexical, ceea ce îi asigură individualitatea în cadrul grupului. La rîndul lor, limbile germanice au prelucrat într-o manieră proprie fiecăreia moștenirea germanică, dar, întrucît au pornit de la această moștenire, o și continuă. De aceea, acolo unde elementul germanic a fost moștenit, se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspect al comunicării interger-manice este reprezentat de influențele reciproce care s-au manifestat de-a lungul timpului pe spații mai largi sau mai restrînse. Un prim aspect important al acestei influențări este cel al expansiunii vikingilor (secolele IX-XI), cînd elemente lexicale din germanica nordică sînt introduse în neerlandeză și, îndeosebi, în engleză (bank "mal", to call "a chema", crop "recoltă", to guess "a ghici", to happen "a se întîmpla", knife "cuțit", to seem "a părea", skin "piele", sky "cer", to take
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
suporturi. Influența daneză s-a resimțit în vechime și asupra englezei, dar astăzi este mai pronunțată asupra islandezei și feroezei. Pentru multe dintre limbile germanice vecine, precum neerlandeza și daneza, limba germană a reprezentat uneori o sursă importantă a împrumuturilor lexicale, dar curentele puriste (manifestate îndeosebi în secolul al XIX-lea) au limitat această influență și i-au înlăturat unele efecte. Limbile suedeză și norvegiană au resimțit, de asemenea înrîurirea limbii germa-ne în unele etape ale istoriei lor, germana fiind deseori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rîndul ei, franceza a reprezentat timp de cîteva secole (secolele al XV-lea al XVIII-lea) limba aristocrației, încît era cultivată în toate capitalele europene și influența toate limbile, inclusiv îndepărtatele limbi ale nordului germanic. Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european Influențarea culturală și influențarea lingvistică transmite unei culturi sau unei limbi două tipuri de elemente: 1) elemente care caracterizează și particulazizează mediul cultural și lingvistic al agentului influențator și 2) elemente pe care acest agent le-a preluat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]