4,594 matches
-
din exercitarea liberă a inițiativei și opțiunii popoarelor indigene. Balfour a demisionat din funcția de ministru de externe în timpul Conferinței de la Versailles din 1919, dar a continuat să fie membru al guvernului. Printr-un memorandum adresat noului ministru de externe, lordul Curzon, el a atras atenția că Declarația Balfour contravenea declarației franco-britanice, Convenția Ligii Națiunilor și instrucțiunilor Comisiei King-Crane. Toate aceste angajamente conțineau prevederi cu privire la stabilirea guvernelor naționale arabe și cu privire la principiul autodeterminării. Balfour și-a explicat poziția amintind că există
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
1923, în care se afirma că se cunosc foarte puține despre cum a primit formă politica reprezentată de declarație. Se afirma că patru-cinci oameni în conceperea acestei declarații, printre ei putându-se număra Weizmann și Sokolow și, poate din umbră, lordul Rothschild. Documentul Foreign Office considera că, aparent, majoritatea negocierilor fuseseră purtate fără consemnarea lor în acte oficiale, ci cel mult în unele documente private. . Unul dintre motivele din spatele atitudinii britanice față de emigrație evreilor în Palestina sub mandat britanic ar fi
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Loyd, fiind introdusă secvența cu "Disaster Area"—introdusă în versiunea LP. Adams considera "Restaurantul" cel mai bun dintre cele cinci romane. În "Life, Universe and Everything" (publicat în 1982), Ford și Arthur călătoresc prin continuumul spațiu-timp din Pământul preistoric până pe Lord's Cricket Ground. Acolo se întâlnesc cu Slartibartfast, care îi ia cu el să-l ajute să prevină un război galactic. Cu mult timp în urmă, oamenii de pe Krikkit au încercat să distrugă viața din Univers, dar au fost opriți
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
și controlul elementelor. Serialul a atras elemente din cultura tradițională asiatică, amestecuti de stiluri anime și desene animate americane. A câștigat premiul Emmy Serialul urmărește aventurile lui Aang și ale prietenilor săi, care trebuie să salveze lumea înfrângându-l pe Lordul Focului și astfel să pună capăt războiului cu Națiunea Focului. Personajele principale sunt: Katara (o stăpână a apei din Triburile de Sud), Sokka, fratele ei, Aang (Avatarul) și ajutoarele lor Momo și Appa, iar printre personajele negative se numără prințul
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
După sfârșitul primului sezon in scenă mai apare si prințesa Azula (sora lui Zuko) dar și o nouă stăpână a Pământului, Toph Bei Fong, care se va alătura ulterior echipei lui Aang.Abia în al treilea sezon apare și Supremul Lord al focului Ozai unde va avea loc o înfruntare a titanilor dintre el și Aang.Tot războiul a început de la Împăratul Focului Sozin find și bunicul actualului împărat. În primul sezon Aang, ultimul maestru al aerului și totodată și avatarul
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
lui Aang un maestru de la care să învețe sâ stăpânească Apa.Înainte să-și înceapă călătoria ajung în Templul Aerului de Sud,unde îl întâlnește pe mentorul său spiritual pe Avatarul Roku omorât de prietenul său cel mai bun fostul Lord al Focului Sozin, care a pornit războiul, și în minunatul oraș Omashu.Pe parcurs îl întâlnesc pe Jet ,liderul unor copii ai pădurii care au ca scop eliberarea Regatului Pământului de către Națiunea Focului si pe Suki ,o războinică Kioshi.Când
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
să sfârșească odată și pentru totdeauna acest război.Planul lui Sokka încă este în mișcare și după ce își întâlnește tatăl, ei împreună cu soldații pământului și vechii lor prieteni iau cu asalt Poporul Focului.Când Aang vrea să-l înfrunte pe Lordul Focului Ozai el pur și simplu dispare.Toți atacatorii Poporului Focului sunt închiși după ce planul lor eșuează, iar toți copii care au participat s-au ascuns în Templul Aerului din Vest. Acum Zuko vrând să-și răscumpere greșeala se alătură
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
s-a ridicat cu puterea apei în starea avatar.Sfârșind ca Aang să îl înfrunte pe Ozai prin a-i lua puterile de stăpânire a focului.După aceasta Zuko și Azula încă se luptau dar Zuko a învins și devine Lord al Focului, Azula și Ozai fiind închiși, începând o nouă eră de pace dintre Poporul Focului, Triburile Apei, Regatul Pământului și din singurul Nomad al Aerului, cel puțin deocamdată. Dublajul a fost realizat de către studioul Audio Design Digital Art. Dublajul
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
au asigurat soundtrack-ul pentru filmul lui John Carpenter, "Ghosts of Marș", lucrând cu alti directori și muzicieni în loc să-și înregistreze propriile melodii. Pe albumul compilație "ECW:Extreme Music", Anthrax au înregistrat un cover al celor de la Metallica pentru melodia "Phantom Lord".
Anthrax () [Corola-website/Science/315289_a_316618]
-
vizite s-a îndrăgostit de Elisabeta și i-a scris numeroase poezii de dragoste. După ce Elisabeta l-a respins politicos, Wilhelm și-a abandonat studiile și s-a întors la Berlin. În afară de Wilhelm, Elisabeta avea mulți alți admiratori, printre care Lordul Charles Montagu, al doilea fiu al celui de-al 7-lea Duce de Manchester. Un alt pretendent era viitorul Frederick al II-lea, Mare Duce de Baden, vărul primar al lui Wilhelm. Bunica lui Frederick, împărăteasa Augusta, a fost atât
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna () [Corola-website/Science/315330_a_316659]
-
-lea. Alice s-a născut la 25 aprilie 1843 la Palatul Buckingham, Westminster, Londra. A fost al treilea copil și a doua fiică a Reginei Victoria și a Prințului Albert. Numele Alice a fost ales în onoarea prim-ministrului Victoriei, Lordul Melbourne, care era un admirator al reginei și a cărui nume feminin preferat era Alice. Maud, numele anglo-saxon pentru Matilda, a fost ales în onoarea unuia dintre nașii Alicei, Prințesa Sophia Matilda de Gloucester, o nepoată a regelui George III
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
Amândoi au fost invitați la Castelul Windsor în 1860 și au impresionat-o și pe regina Victoria. Alice s-a logodit cu Prințul Louis de Hesse la 30 aprilie 1861, în urma consimțământului reginei. Regina l-a convins pe primul ministru, Lordul Palmerston, să voteze o zestre pentru Alice de 30.000 £. Deși suma a fost considerată generoasă la acel timp, Prințul Albert a remarcat că "ea nu va putea realiza mare lucru cu ea" în micuțul Hesse în comparație cu bogăția surorii ei
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
Situația este cu atât mai curioasă, cu cât vorbim de provincia unuia din cele mai bogate și puternice imperii ale vremii. Irlanda este parte a Regatului Unit, din 1801 când este adoptat Actul Uniunii, și este administrat prin intermediul așa numitului :Lord "Locotenent" al Irlandei și al Secretarului Șef pentru Irlanda. Benjamin Disraeli nota, însă, la 1844 că Irlanda are "o popolație înfometată, o aristocrație absentă, o Biserică înstrăinată, și în plus, cel mai slab executiv din lume." Acest fapt este susținut
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
absentă, o Biserică înstrăinată, și în plus, cel mai slab executiv din lume." Acest fapt este susținut și de lipsa de implicare în politicile regionale ale reprezentanților Irlandei; chiar dacă Irlanda furniza 105 membri în Camera Comunelor și 28 pentru Camera Lorzilor, aceasta nu s-a putut bucura nicicând de sprijinul lor. Analizând spectrul politic vom putea facil remarca monopolul proprietarilor de pământ (arendașilor) englezi sau anglo-irlandezi în problemele politice și nu numai. Aceștia reprezentau vârful piramidei sociale care controlau efectiv administrarea
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
predat sarcini practice, cum ar fi gătitul, agricultura, dulgheria și sarcini de uz casnic. Încă din primii ani, Louise a arătat că este un copil talentat și inteligent iar talentele sale artistice au fost repede recunoscute. Atunci când fiul poetului Alfred, Lord Tennyson, a vizitat Casa Osborne în 1863, a remarcat că Louise știe să "deseneze minunat". Din cauza rangului său regal, nu era posibilă o carieră artistică. Totuși, regina i-a permis să urmeze școala de artă sub supravegherea sculptoriței Mary Thornycroft
Prințesa Louise a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315399_a_316728]
-
devreme și care fusese înmormântat la Westminster Abbey cu o zi înainte de nașterea sa. Prințul Edward a fost botezat la 30 noiembrie 1767; nașii săi au fost Prințul Moștenitor de Brunswick-Luneburg (unchiul patern prin căsătorie, reprezentat de Contele de Hertford, Lordul Chamberlaine), Ducele Charles de Mecklengurg-Strelitz (unchiul matern, reprezentat de Contele de Huntingdon), Prințesa moștenitoare de Brunswick-Wolfenbuttel (mătușa paternă, reprezentată de altcineva) și Contesa de Hesse-Kassel (mătușa maternă și paternă în același timp, reprezentată de către Ducesa de Argyll). Prințul si-a
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
în America de Nord. A primit permisiunea parinților săi pe 22 iulie 1799 și a plecat cu vaporul la Halifax. A părăsit Halifax doar 12 luni mai târziu și a ajuns în Anglia pe 31 august 1800 unde îl aștepta numirea ca Lord locotenent al Irlandei. Numit Guvernatorul Gibraltarului de către Biroul de Război, publicat pe 23 martie 1802, Ducele și-a luat postul în primire pe 24 mai 1802 cu ordin expres de la guvern de a restaura disciplina printre trupele bete, dar disciplina
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
a considerat un orator de prima mână. El a fost interesat tot timpul de experimentele sociale ale lui Robert Owen, a votat pentru emancipare catolică și a susținut literatura, Biblia și societățile anti-sclavie. Fiica sa Victoria, după ce a auzit ideile Lordului Melbourne, a adăugat în jurnalul său privat din data de 1 august 1838 “din ceea ce am auzit, era cel mai bun dintre toți ». Ca urmare a morții în noiembrie 1817 a unicului nepot al Regelui Goerge al III-lea, Prințesa
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
the Baptist Manual)New York Minister Conference, Nov. 13, 1893 Penticostalii “Nu ne învață Biblia că sâmbătă trebuie să fie ziua Domnului? Aparent, trebuie să obținem răspunsul din altă sursă decât Noul Testament (privind ziua duminicii)...’’ David A. Womack, “Is Sunday the Lord’s Day?” The Pentecostal Evangel, Aug. 9, 1959, #2361, pag. 3 Biserică Luterana “Păzirea zilei Domnului (duminică) nu se găsește în nici o porunca a lui Dumnezeu, ci în autoritatea bisericii.” The Augsburg Confesion Prezbiterienii “O schimbare a zilei care trebuie
Sabat biblic () [Corola-website/Science/315435_a_316764]
-
după o infecție în urma unei operații. La acel moment era însărcinată și aștepta cel de-al șaselea copil. A doua oară s-a căsătorit cu Lady Louise Mountbatten la 3 noiembrie 1923 la Palatul St. James. Louise Mountbatten era sora Lordului Mountbatten și mătușa Prințului Filip, Duce de Edinburgh. Lady Louise este cea care a devenit regină a Suediei. Atât regina Louise cât și copii ei vitregi erau strămoși ai reginei Victoria a Marii Britanii. Din a doua căsătorie s-a născut
Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei () [Corola-website/Science/315460_a_316789]
-
câteva concesii. În politica externă a fost fără prejudecăți. În timpul războiului franco-spaniol dintre 1635-1659, nu a ezitat să se alieze cu puritanii englezi ai lui Oliver Cromwell împotriva Spaniei catolice, care nu aderase la Pacea Westfalică (1648). El a promis Lordului protector, în schimbul ajutorului, baza navală Dunkerque de pe Canalul Mânecii. Războiul cu Spania s-a terminat cu învingerea spaniolilor, care au fost nevoiți să negocieze Pacea din Pirinei în 1659. Pacea westfalică a pus capăt Războiului de treizeci de ani început în
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
parte din Liesing, suburbie a Vienei). Pe 18 octombrie 1902 Hofmannsthal publică o scrisoare fictivă în cotidianul berlinez "Der Tag" ("Ziua"), intitulat simplu "Ein Brief" ("O Scisoare"). Se presupunea că era vorba de o scrisoare redactată în 1603 de Philip, Lord Chandos către Francis Bacon. Chandos Spunea că a încetat să mai scrie pentru că își "pierduse complet capacitatea de a gânsi sau a vorbi despre ceva coerent"; renunțase la posibilitatea limbajului de a descrie lumea. Această scrisoare reflectă neîncrederea crescândă și
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
preambulul mandatelor, în care se preciza că aceste acte au fost aprobate de principalii Aliați și Puteri Asociate, în condițiile în care acest lucru nu corespundea realității. Monitoru Oficial al Ligii Națiunilor pe luna iunie 1922 conține o declarație a lordului Balfour în care explică faptul că autoritatea Ligii a fost puternic limitată. În articol se afirma că „Mandatele nu au fost creația Ligii și ele nu au putut fi modificate în esență de ligă. Îndatoririle Ligii au fost limitate la
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu creau și un stat beduin arab, Emiratul Hașemit al Transiordaniei la est de râul Iordan (în așa-numita Transiordania), tot teritoriul (subpopulat) dintre Iordan și Marea Mediterană urmând să devină - conform promisiunilor prim-ministrului britanic, lordului Balfour - „un cămin național evreiesc în Palestina”, prin Declarația Balfour (1917), remenționate în documentele Conferinței de la San Remo (1920) care au dus la obținerea de câtre Marea Britanie a "mandatului" conferit de Liga Națiunilor (1922), pe baza obligațiilor britanice de a
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
del Liceu din Barcelona și l-a prezentat pe această scenă în ianuarie 2007. În discografia basului Dan Paul Dumitrescu alături de acest spectacol semnat P. Konwitschny transpuns pe DVD se mai află Anna Bolena, operă în care a cântat rolul Lord Rochefort și le-a avut alături pe scena Operei de Stat din Viena pe Anna Netrebko și Elina Garanca. '“ Un Rochefort foarte convingător, cu o paletă coloristica foarte variată, susținută de forță vocală și expresiva”"„”' Arkiv Music apr 2011 În
Dan Paul Dumitrescu () [Corola-website/Science/321796_a_323125]