10,420 matches
-
mare drag, și-a început cuvântul printr-o introducere plină de umor, în stilul său caracteristic prin care a cucerit multe săli de teatru pline de admiratori. Când a început să citească „Iubire mută”, sala a amuțit. Vocea sa limpede mângâia sufletele și le umplea de emoție cu alese intonații în care cuvintele se scăldau pline de iubire... mută...”.„ Nu știam că te pot aștepta atât. Nu știam că am atât de multă nevoie de tine. Nu știam că pot rămâne
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
că veți fi de acord cu aprecierea mea: „Nu se mai frământă liniile din trunchiurile copacilor de acum. Ei doar ne-au deschis calea spre ușa iubirii, iar patul nostru a fost colorat de frunzele lor. Și mâinile tale au mângâiat fiecare frunză, iar gura mea le-a sărutat în parte tot la fel. Și mirosul lor ne-a rămas pe treptele de la intrarea în inima atinsă de dor... Mirarea nu ne mai pășește peste trupuri, nici întrebările nu mai colindă
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
cu presupusul privirii despre ultima sinucidere în care a fost implicat un ecologist în costum verde de camuflaj sub turn pe lacul de la Chindie buzele secate își astâmpărau setea de iubire târzie mi-am mutat pasul lângă pas și am mângâiat o amintire căzută la pământul plâns din Turnul Chindiei ce pot să fac decât să scriu alunecând prin timp o piatră. Referință Bibliografică: pășesc prin timp / Valerică Nițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011
PĂŞESC PRIN TIMP de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357061_a_358390]
-
așa alerga afară. Mă strigă bunicul, zâmbea către ceilalți și nimeni nu îndrăznea să-l rețină în asemenea momente. Uită- te, Dumitru, la acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începea să-l mângâie ușor pe păr, ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după gât. Peste câteva clipe mânzul se scutura și
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
zâmbea către ceilalți și nimeni nu îndrăznea să-l rețină în asemenea momente. Uită- te, Dumitru, la acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începea să-l mângâie ușor pe păr, ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după gât. Peste câteva clipe mânzul se scutura și se apropia de maică sa. Cât
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începea să-l mângâie ușor pe păr, ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după gât. Peste câteva clipe mânzul se scutura și se apropia de maică sa. Cât e de frumos mânzuțul! - striga nepotul, cum îl cheamă? Cum îl cheamă? - repeta bunicul. Nu are nume
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
Nicolae: Ce faci măi, Mitică? De mult nu te-am văzut! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp l-a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către mânz și începea să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar dacă face ceva rău, trebuie să-l și pedepsim... S-a oprit din țesălat că era vizibil, orice mișcare pe spate era dureroasă din cauza bătăii primite azi... doar îl mângâia cu palma și își culca fața mâzgălită pe spatele cald al mânzului... -Tu nu mai poți fi Luminosul ! De astăzi ești doar un cal obișnuit... Suzana Deac Referință Bibliografică: Luminosul / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
început să plâng că nu puteam încă să fac și eu, odată cu toți colegii mei din clasă, literele și cifrele așa de frumos cum le făcea ea pe tablă. A lăsa atunci creta din mână, a venit la mine și, mângâindu-mă pe cap, m-a întrebat: Dar de ce plângi, Maricuța, fetița mea scumpă? Nu pot să scriu și eu așa frumos... Nu-i nimic! Bine că plângi. Aceste lacrimi te vor face să scrii cel mai frumos din toată clasa
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară Susurul suav al flautului piccolo vine de niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ de fluturi a nopții Cazane de arama, linguri, capace de cratița
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
IUBIRE. Nu zice niciodată: nu pot, n-am timp. Vine în crucea nopții și-ți aduce medicamente și leacuri. Îți face injecție, frecție, ceai, te învelește, de oblojește. Îți ia cu mâna toate durerile. Stă lângă tine. Te veghează. Te mângâie. Cum poate? Nu știu. Numai Dumnezeu o ajuta să se împartă în zeci de fărâme și să rămână întreaga. Deși obligațiile familiale o copleșesc, își face timp și pentru dezmoșteniții soartei. Îi miruie cu câte ceva. Îi așează la masă. Îi
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
lua liber o săptămână, totul se aranjează cu un singur telefon. - Ilinca Vlase, funcționar la Ministerul de Telecomunicații. - Acestea fiind zise, ești de acord să petrecem sejurul, împreună? o întrebă Ștefan care nu o slăbea din ochi și care îi mângâia mâinile în tot timpul acesta. - O, Doamne, aș merge cu tine și pe o insulă pustie, spuse Ilinca, copleșită de emoții. Într-o fracțiune de secundă, două lacrimi i se scurseră din ochi, pe obraji. El se apropie de ea
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
plecă chelnerul, Ștefan îi dărui florile iar Ilinca îi mulțumi, le puse pe măsuța de lângă pat și îl sărută pe obraji. Acesta o prinse de mijloc, o strânse în brațe și o sărută îndelung. O așeză pe pat și o mângâie pe păr, pe față, o sărută din nou. Se excită. - Nici nu știi cât te doresc! îi șopti la ureche Ilincăi. - Și eu! Atât putuse să mai rostească. Amândoi erau loviți de săgeata lui Cupidon; uitaseră de masă, de tot
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
din nou. Se excită. - Nici nu știi cât te doresc! îi șopti la ureche Ilincăi. - Și eu! Atât putuse să mai rostească. Amândoi erau loviți de săgeata lui Cupidon; uitaseră de masă, de tot. El a început să o dezbrace, mângâind fiecare parte a corpului și sărutând-o, în continuu. Ea se lăsă vrăjită de mângâierile, săruturile lui și nici nu și-a dat seama când au rămas goi, în patul unde s-au iubit ca și cum se cunoșteau de-o viață
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
înțelege și să poți face cu darul acesta orice. Însă poți ucide cu acestea ale tale, poți lovi cu acestea și poți prăda și face alte răutăți cu ele. Poți în același timp să te rogi cu acestea, poți să mângâi pe cineva și poți să ajuți pe alții de asemenea. Poți să-ți aduci jertfa ta cu acestea. Deci talantul este la noi tot timpul. Cine îngroapă talantul nu numai că nu dorește să facă binele ci refuză de fapt
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. - Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? - Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-a vorbit bunicul mângâindu-i fruntea. Vino lângă mine, aici, pe bancă! - Bunicule, de ce ai dat numele acesta la iapa matale? - Hm! Despre asta-i vorba? se miră bătrânul privindu-l cu luare aminte. Când era tânără o chema „Mândra”... Era așa de frumoasă
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
întrat în curte, că am acceptat complimentul ca cel mai bun semn; într-adevăr crescusem mare cum mă vroiau toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea. Mă plimbam prin
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
se potriveau observațiile bătrânilor care spuneau că dacă seara la apusul soarelui este înorat a doua zi va fi la fel. Îmbrăcați în treninguri am luat-o pe jos spre marginea de nord a cartierului. Soarele catifelat al toamnei ne mângâia fețele. Oameni grăbiți treceau pe lângă noi. Alții așteptau în stații mijloacele de transport în comun. Pe ici, pe colo, schelele ridicate de constructori care izolau blocurile blocau trotuarul. Blocurile isolate arătau ca noi. Culorile deschise înviorau aspectul. Ne săturasem de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
gură așa de abundent că tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și multă, multă liniște sufletească. Doar dorul de satul unde s-a născut și unde a copilărit a făcut, din când în când, ca ochii rigurosului economist să arunce o lacrimă nostalgică asupra clipelor pe care le-a trăit aici, mângâind unda Râului Doamnei, alergând prin zăvoiul cu sălcii, topile și ciripit de păsărele, învățând primele buchii cu dascălul Elisei Avram, sau ducându-se la horele domnișanilor, fie ascultând simfonia vocilor de coriști, conduși înspre nemurire de marele dirijor Alfons Popescu
ALBUM DE SUFLET de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357184_a_358513]
-
spunea Amalia, prietena mea. -Chiar? - mă limitam la o mirare scurtă. Încercam să-mi închipui acea stare să te trezești noaptea sau spre zori și să vezi un nud lângă tine și să nu-ți pese sau să-l scoli, mângâindu-l ori de câte ori ți se pare incitant. Imaginea repetată își pierde din farmec, ca și oricare lucru, care revine stereotipic. A provoca în permanență partenerul, poate duce la arderea resurselor, la stingerea focului interior înainte de vreme. Explorarea necunoscutului îți dă senzații
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
exilul pe care nu noi ni l-am ales, au dăinuit pe Ursa-Mare a marii literaturii românești câțiva bravi, dar nu au salvat-o de la naufragiu. Să ne gîndim la Eliade, Cioran, Virgil Gheorghiu...Din boxa românească ne-a mai mîngîiat un Fănuș Neagu, cu ÎNGERUL A STRIGAT, Teodor Mazilu, cu DRUMUL CÂINELUI, sau experimentul enigmatic al lui M.H. Simionescu cu INGENIOSUL BINE TEMPERAT. Apoi, după INVOLUȚIA din 1989 s-a alunecat în zodia defăimătoare a unor patapievici și alți leproși
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
din curte, tata-mare a auzit povestea cu borcanul gol de untură adus de tataie de la țară. Din ce mami povestea, ajutată de tanti Oala, pentru a-l convinge pe tata-mare ce zi grea avuseseră, acesta mă privea și mai insistent, mângâindu-și mustanța și zâmbindu-mi cu complicitate. “Dacă mă spune după toate emoțiile pe care le-am trăit datorită lui, am să-l spun și eu cât a fost de beat de l-a lins Cartuș pe toată fața și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
care este în clasa a cincea! i-am răspuns rotindu-mi ochii mari în jurul meu, să văd reacția celor care, cu o zi înainte, văzuseră în mine o nătăfleață. Învățătoarea m-a privit cu admirație și după aceea m-a mângâiat pe păr în semn de răsplată. L-a pus apoi pe grasul de lângă mine să recite ceva. De data aceasta era rândul meu să râd: roșu ca un rac se chinui să-și amintească și el câteva rânduri. -Cățeluș cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
coadă groasă. -Este părul Mării! mi-a spus repede. Eram fericită. În primul rând tataie mi-ar fi spus „părul mă-tii” și în al doilea rând, atingeam ceva ce însemna mami când era copil. Am întins mâna și am mângâiat coada lungă. Era încă mătăsoasă. O priveam cu admirație. Era ceva ce nu-mi puteam imagina că mami avusese. De când o știam avea părul scurt și peste cap. -De ce și-a tăiat părul? am întrebat-o cu regret. -Când
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]