6,722 matches
-
niciodată nu le-a recunoscut ca atare pe Zilpa și pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama și mătușile mele țesuseră împreună o pânză complicată de loialități și frustrări. Schimbau secretele ca pe brățări și apoi mi le încredințau mie, singura fiică supraviețuitoare. Mi-au spus lucruri pe care eram prea prea mică să le aud. Mi-au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el, verișorul, fiul mătușii lor, apoi i-a scos apă din fântână să dea la oi și la capre și i-a gonit pe răii care se învârteau pe acolo. - Ce tot spui? a întrebat Laban, tatăl ei. Cine e la fântână? Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zemoase. Când eram mică, mă întindeam să culeg uimitoarele fructe care apăreau atunci când zâmbea. Când mi-am dat seama că nu puteam să le culeg, m-am mulțumit să le ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa mea să râdă din toată inima. Mă iubea mai mult decât pe toți nepoții ei laolaltă - sau cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite pentru care mama mea adevărată nu avea timp sau răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și bărbații, pentru care copii erau la fel de atrăgători ca oalele de gătit, se opreau s-o atingă tandru pe obraji ei frumoși. Plecau mirosindu-și degetele și dând din cap. Pentru că Rahela mirosea ca apa de izvor. De-adevăratelea! De câte ori mătușa mea trecea prin preajmă, rămânea în urma ei un miros de apă limpede și curată. Era o mireasmă aproape ireală, verde și vie, mirosul vieții și al bunăstării în acele dealuri deșertice. Și era adevărat, timp de mulți ani, familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
drojdia pe care o frământa zilnic. Avea mireasma pâinii și a bunăstării și - i se părea lui Iacob - a sexului. Se holba la această femeie gigantică și saliva. Din câte am auzit, n-a zis nici un cuvânt despre ochii ei. Mătușa mea Zilpa, a doua născută a lui Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere și chiar și despre zilele petrecute în pântecul mamei ei. Jura că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-și piardă din statut de când sora mai mică avea să fie mireasă și mamă înaintea ei. Acele zile cu Iacob pe dealuri au fost cea mai mare fericire a Rahelei. - Se uita la mine și se minuna, povestea frumoasa mea mătușă, își trecea degetele prin părul meu. Mă punea să stau în lumină și apoi la umbră ca să vadă cum soarele se juca pe obrajii mei. Plângea de cât eram de frumoasă. Cânta cântecele tribului său și-mi povestea despre frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Rahela dintotdeauna. Și e adevărat că Lea n-a cântat și n-a zâmbit prea mult în timpul săptămâinii Rahelei cu Iacob. Și într-adevăr, de-a lungul anilor, ori de câte ori tatăl meu o lua în cortul lui pe frumoasa mea mătușă, mama își ținea capul aplecat deasupra muncilor ei, care erau tot mai grele pe măsură ce fiii se înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul ăla stupid în care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că el a plâns când le-a văzut împreună, dar Lea spunea că doar a zâmbit. - Prima naștere a Leei n-a fost neapărat una grea, spunea Rahela. Când îmi povestea aceste lucruri despre venirea pe lume a lui Ruben, mătușa mea deja văzuse sute de copii venind pe lume. Și cu toate că Rahela uita unde punea fusul în momentul în care îl lăsa din mână, își amintea cu precizie fiecare amănunt legat de nașterile la care asistase. Îmi povestea că deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mandragoră - planta care seamănă așa bine cu un bărbat stârnit - trebuia să i-o aducă imediat Rahelei și să i-o dea, clipind și spunând o rugăciune. O dată Ruben a găsit una foarte mare și i-a adus-o mătușii lui cu mândria unui vânător de lei. Dar mandragorele n-au putut face nimic pentru pântecul Rahelei. Căutând să facă un copil, Rahela i-a văzut pe alții născându-se și a devenit ucenica Innei. A învățat ce trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridica din această tristețe. Jignit de tăcerea ei de fier, la un moment dat n-a mai chemat-o la el noaptea. Tristețea o transforma într-o prezență atât de sumbră, încât până și copiii începuseră s-o ocolească pe mătușa cea frumoasă. Rahela era complet singură în noaptea ei întunecată. Bilha a simțit tristețea Rahelei și a venit la ea, unde stătea ghemuită între pături. Sora cea mică s-a întins alături de ea și a luat-o în brațe, drăgăstoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mari, legănată ca un copil, pentru prima dată de când mama mă ținuse în brațe, fie numele ei binecuvântat. Pentru acea noapte, l-am iubit pe Iacob. Bilha i-a povestit toate astea Rahelei. N-a fost ușor pentru frumoasa mea mătușă să le audă, dar a insistat ca Bilha să nu uite nici un amănunt. Și sora cea mică a repetat povestea până când amintirile Bilhei au devenit amintirile ei însăși, iar plăcerea și recunoștiința surorii ei au devenit parte din sentimentelei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care însemna „judecată”. Femeii care îl purtase, numele Dan i se părea dulce, dar celei în numele căreia fusese născut i se părea amar. Imaginea Bilhei cu copilul în brațe, zi după zi, a zdruncinat-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre ele. Te rog, a insistat ea. Lea a râs și s-a îmbunat, pentru că și ea își dorea o fată. Cât timp am dormit în pântecul mamei mele, ea m-a visat și la fel m-au visat și mătușile mele. Bilha m-a visat într-o noapte când se afla în brațele lui Iacob. - Te-am visat că erai îmbrăcată într-un veșmânt de in alb și fin și o tunică bătută în pietre prețioase albastre și verzi. Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vechi prietene. - Erai foarte înțeleaptă și-mi spuneai ce să mănânc ca să-mi facă bine la stomac sau cum să-i potolesc pe Ruben și pe Simon care se certau mereu. Eu îți povesteam despre tatăl tău Iacob și despre mătușile tale. Tu îmi spuneai despre celălalt tărâm unde lumina și întunericul erau încă împreunate. Ne simțeam așa de bine împreună că n-aș mai fi vrut să mă trezesc din somn. Un singur lucru mă deranja la visele astea: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la început ca unui om mare, cu toate cuvintele, ca și cum ai fi fost deja sora noastră. Și înainte să împlinești un an, ne-ai răspuns și tu, fără nici o urmă din pelticeala copiilor. În timp ce treceam din brațele mamei în ale mătușilor, se dezbătea problema numelui meu. Fiecare avea argumente și fiecare visase la un nume pe care l-ar fi dat fiicei ei, dacă ar fi fost binecuvântată cu una. Bilha se gândea la Adhani, în amintirea bunicii mele Ada, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lapte și apoi cel mai bun prieten. La opt luni, s-a ridicat în picioare și a venit spre mine, în fața cortului mamei mele. Deși eram cu câteva luni mai mare, eu încă nu mă țineam pe picioare, probabil pentru că mătușile mele se întreceau în a mă ține în brațe. Iosif și-a întins ambele mâini spre mine și eu m-am ridicat. Mama spunea că pentru a-i întoarce favoarea că mă învățase să merg, eu l-am învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scot un sunet, m-am întors și am luat-o la fugă, cu gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă fusul să se rotească făr greș. Mi-era frică că mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv orice durere. Când povestea s-a terminat, mi-a arătat că firul pe care îl torsesem între timp era la fel de curat, de puternic și de egal ca acela făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
placă să-mi las mintea să umble în timp ce mâinile își vedeau de treaba lor precisă. Chiar și la bătrânețe, când firul pe care îl torceam nu mai era de lână, ci de in, aveam să-mi amintesc parfumul suav al mătușii mele și buzele ei care se arcuiau spunând numele zeiței, Uttu. I-am spus lui Iosif povestea zeiței Uttu, țesătoarea. I-am spus și povestea marii zeițe Innana, cum a călătorit pe tărâmul morților și apoi cum s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se întoarcă la ea, le dădea dulciuri și pâine în plus, dar era mereu atât de ocupată cu treburile familiei încât nu prea avea timp să tânjească după atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca pe niște mătuși și niște unchi ceva mai mari decât cei reali, unii care puteau să umble în voie pe sub pământ și pe deasupra lui. Mi-i imaginam ca fiind fără moarte, fără miros, fericiți de-a pururi, puternici și foarte atenți la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în brațele somnului. Apoi m-am trezit iar, pentru că mi s-a părut că am auzit vocea Rahelei: „Să-ți amintești întotdeauna momentul ăsta, când corpul mamei tale îți liniștește orice spaimă a sufletului”. M-am uitat în jur, dar mătușa mea nu era acolo. Probabil fusese doar un vis. Trei zile mai târziu, Lea s-a dus la pășunea de sus și i-a spus lui Iacob că soțiile lui erau gata să plece cu el pe pământurile nașterii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în prezența bărbatului lor în același timp. Și iată că acum stăteau amândouă, acolo și vorbeau ca niște vechi prietene. Eu eram lângă ele, iar ele erau în fața mea. S-au oprit din vorbă când m-au văzut. Mama și mătușa și-au întors fața de la Iacob și și-au schimbat expresiile serioase cu acel zâmbet fals pe care îl capătă adulții atunci când vor să ascundă ceva de copii. Nu le-am zâmbit înapoi. Știam că vorbeau despre plecare. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]