5,675 matches
-
acorda scutire de dări și slujbe față de domnie, iar privilegiul este important pentru că din el aflăm care erau aceste dări și slujbe. Se menționa că oamenii, care se vor așeza în acest sat “să aibă slobozenie”, fie că „vor fi meșteri sau cojocari sau orice fel de meșteri, fie rus sau grec sau orice fel de limbă, să nu dea acești oameni nici dare, nici posadă, nici iliș, nici la morile noastre să nu lucreze, nici la cetate, nici să nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnie, iar privilegiul este important pentru că din el aflăm care erau aceste dări și slujbe. Se menționa că oamenii, care se vor așeza în acest sat “să aibă slobozenie”, fie că „vor fi meșteri sau cojocari sau orice fel de meșteri, fie rus sau grec sau orice fel de limbă, să nu dea acești oameni nici dare, nici posadă, nici iliș, nici la morile noastre să nu lucreze, nici la cetate, nici să nu dea desetină din albine, nici din vii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
meționată darea din nuci, ceea ce înseamnă că ea reprezenta o valoare. Domnul era proprietarul multor moșii și dârste. Erau supuși la dări toți meșterii și sunt menționați într-un document “fie că vor fi meșteri cojocari sau orice fel de meșteri.” Locuitorii țării erau datori cu munci față de domnie, la posadă, la podvoadă, la moară, la cetate, la căratul vinului, la tăiatul lemnelor și căratul acetora, la cositul fânului și la jold, la poteci, la vii, la talpe și la poduri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în zilele binecinstitorului Io Ștefan voievod și în zilele panului Luca și panului Hărman.” Au urmat lucrările la cetatea Chiliei, începute la 22 iunie și terminate la 16 iulie 1479. În cronică se arată că au fost folosiți 800 de meșteri și 17.000 de salahori, un efort extraordinar, care arată capacitatea de a organiza lucrări de mare anvergură. Cele mai importante lucrări de ridicare a unor fortificații puternice au fost făcute la cetatea de scaun a Sucevei. Ridicată de Petru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să fie puse lespezi noi de marmură, frumos împodobite, ce se numără printre monumentele sculptate din vremea domniei sale. V. Vătășianu considera că bogăția de motive decorative de pe lespezile de mormânt este de origine bizantină. Maria Musicescu era de părere că meșterul moldovean “îmbină, după o viziune decorativă proprie, elemente de largă circulație și totodată de foarte veche tradiție, atât bizantină cât și orientală”. Motivul principal îl constituie palmeta cu frunze late, așezate față în față, palmeta dublă și inversată, palmete înscrise
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale meșterilor locali, lucrate din argint aurit sau din bronz, după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în cimitirul șanțului au fost găsite câteva sute de aplice, 400 de perle și fragmente din ferecături de cărți. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noi meșteri argintari la Neamț, la Putna și la Humor. Cărți de cult au fost ferecate din porunca și pe cheltuiala domnului, iar ferecătura lor este o adevărată operă de artă: Ferecătura Tetraevanghelului de la Humor a fost făcută de un meșter care lucra în mânăstire, după cum o altă ferecătură de argint a fost făcută de călugărul Silvan de la Neamț. Decorația lor amintește, prin “atitudinea personajelor... opere contemporane din pictura murală și broderii.” De o deosebită valoare sunt cele două ripide, lucrate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
patru clase primare, efectuate la Scornicești. Vreau numai să arăt, cum a putut un fiu de țăran, plecat la vârsta de 1 ani din localitatea natală, să ajungă în București, să intre ucenic la un atelier de cizmărie, condus de meșterul Olteanu. Acolo, Nicolae Ceaușescu a întâlnit o serie de socialiști și social democrați, care veneau la meșterul Oltenau și discutau probleme acute ale mișcării muncitorești din România. Anul 1933, este ultimul al celor patru de criză generală. Tocmai în această
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plecat la vârsta de 1 ani din localitatea natală, să ajungă în București, să intre ucenic la un atelier de cizmărie, condus de meșterul Olteanu. Acolo, Nicolae Ceaușescu a întâlnit o serie de socialiști și social democrați, care veneau la meșterul Oltenau și discutau probleme acute ale mișcării muncitorești din România. Anul 1933, este ultimul al celor patru de criză generală. Tocmai în această perioadă, acest fiu de țărani din județul Olt, părăsindu-și familia numeroasă, își ia soarta în propriile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un București plin de convulsii sociale. Nu putem nega, deși era tânăr, un copil intrat în adolescență, că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea studii precare, la limita permisă, totuși, Nicolae Ceaușescu a fost un tânăr ambițios, cu o inteligență nativă, specifică omului de la țară. Legendarele sale isprăvi, cu implicările în procesele de la București și Craiova ale greviștilor de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe de lumină și sub dominantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
consideră că „atunci când uzul căsuțelor de pe morminte a încetat, atributele acestora s-au transferat asupra sicrielor, deși motivația rituală nu mai exista”. Cântecele ritual ceremoniale păstrează, de asemenea, indicii ale înmormântării arhaice: „Roagă-mi-te, roagă,/ De șapte zidari,/ Șapte meșteri mari,/ Zidul să-l zidească/ Și ție să-ți lase/ Șapte ferăstrui,/ Șapte zăbrelui./ Pe una să-ți vină/ Colac și lumină;/ Pe una să-ți vină/ Izvorel de apă,/ Dorul de la tată;/ Pe una să-ți vină/ Miroase de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost foarte drag să dansez valsuri, mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit din Transilvania. Și a avut feciori pe: Iordachi Șandru care a fost pădurar dar n-a fost rău, pe Grigore Șandru, mare și priceput meșter, că el a făcut prima biserică din Bogata împreună cu Gavril Sânchetru din Șinca, tot foarte bun meșter. Și lucrând în satul Rădășeni, a adus și altoit diferite soiuri bune de măr și păr. L-am cunoscut. Biserica a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Transilvania. Și a avut feciori pe: Iordachi Șandru care a fost pădurar dar n-a fost rău, pe Grigore Șandru, mare și priceput meșter, că el a făcut prima biserică din Bogata împreună cu Gavril Sânchetru din Șinca, tot foarte bun meșter. Și lucrând în satul Rădășeni, a adus și altoit diferite soiuri bune de măr și păr. L-am cunoscut. Biserica a făcut-o în 1868. Și preotul Ion Hurmuz a vândut-a în satul Fântânele din județul Botoșani. Alt fecior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au învățat câte patru ani. Până în clasa IV-a am dus-o eu cum am dus-o. Dar de acolo înainte tata nu mă mai putea ajuta cu bani la cele trebuitoare că nu avea. La școala noastră venea un meșter autograf 31 și lucra pentru școală. Îl chema Popescu și era din orașul Fălticeni strada Petrari. Era un om foarte de treabă și foarte bun la inimă. Eu mă duceam pe la el și-i ajutam, ba să strâng coalele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi capătul lumii din perspectiva veseliei proverbiale de la Săpânța, cam care ar fi textul pe care ți l-ai atribui sau pe care ai vrea să ți-l atribuie urmașii urmașilor meșterilor lemnari de azi? În primul rând "cimitirul" de la Săpânța nu mă reprezintă. Și, mai ales, nu reprezintă Maramureșul! Maramureșeanul! Cimitirul, cred eu, nu a fost și nu va fi niciodată vesel! Nici măcar cel de la Săpânța! Muritorul îl percepe ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
catagrafie, era de 4.365. Din categoriile înscrise, remarcăm existența slugilor, a scutelnicilor și a breslașilor. Ei prestau unele servicii sau își mențineau liberatatea de mișcare, plătind stăpânului o anumită redevență, în bani sau în natură. Stăpânii scuteau și diverși meșteri, care plăteau o taxă; de asemenea, și în cazul bejenarilor (oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova). Până în 1820, nu găsim informații despre birnicii târgului Huși, categorie care reprezenta marea majoritate a contribuabililor. În aceeași Catagrafie, târgurile apar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bejenari ai beșleagăi, 4 bejenari cu cartea Vistieriei ai căpitanului Ion Hotincian și 14 ciocli. Cei 153 de birnici fuseseră „supuși” la diferiți boieri (slugi, breslași și scutelnici). În aceeași categorie se mai găsea un număr apreciabil de negustori și meșteri (37 meseriași, 5 negustori și alte profesiuni: 7 arnăuți, un pândar etc.). Datele statistice publicate de D. Ciurea diferă de cele publicate de Gh. Platon: 786 liuzi, 189 birnici, 58 hrisovoliți, 33 sudiți și 136 scutelnici sau breslași (în total
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt înregistrați 352 birnici (din care se scad 34 slujbași volnici). Alte categorii supuse dărilor erau: 29 bejenari hrisovoliți, apoi urmează treptele "privileghete" cu dare: 17 mazili, 18 ruptași, 58 rupte de Vistierie, 254 negustori creștini și 26 evrei, 322 meșteri creștini și 20 evrei, 364 calfe la creștini și 71 la evrei, 156 căpătăieri, 71 nevolnici, 220 văduve (în total, 1978). Din categoria celor scutiți de dări, în număr de 149, făceau parte: 45 slujitori bisericești, 7 bejenari fără dare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numărul total al locuitorilor fiind de 12.115 (total suflete realizat prin înmulțirea convențională cu 5). Din categoria oamenilor supuși dărilor făceau parte: 485 birnici, 163 căpătăieri (oameni fără căpătâi, fără situație stabilă), 29 bejenari cu dare, 253 negustori, 293 meșteri, 359 calfe, 68 supuși străini, 236 evrei, 79 țigani; tabelul mai cuprinde și o categorie a oamenilor nesupuși dărilor: 48 slujitori bisericești, 21 privilegheți, 18 apărați cu cărțile ocârmuirii, 122 bătrâni nevolnici, 234 văduve, 15 slugi din curțile boierești. Deși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iar numărul locuitorilor era de 12.480. Se observă numărul mare al locuitorilor birnici (485) și al căpătăierilor (206) care, în totalitate, depășeau un sfert din populația târgului (691). Adăugăm cifra de 941, reprezentând pe cei 253 negustori și 299 meșteri, împreună cu calfele acestora (389). Putem conchide, că târgul Huși, ca alte centre urbane ale Moldovei, avea un pronunțat caracter comercial și meșteșugăresc. Sunt notați pândarii de la vii, în rândul cărora se aflau numeroși oameni veniți din sate. Numărul birnicilor sporea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
categoria nevolnicilor, care aveau aceeași ocupație. În acest fel, putem stabili un număr de 135 proprietari individuali care posedau vii în podgoria Hușilor, dintre care 23 boieri, 5 privilegiați, 15 birnici, 7 căpătăieri, 5 nevolnici, un hrisovolit și 79 negustori, meșteri și alți oameni fără specificație. Analizând Tabelul statistic din 1845, se constată că asociațiile de negustori și, mai ales, breslele meșteșugărești, spre sfârșitul epocii regulamentare, își pierduseră caracterul închis, static, pe care li-l conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oameni fără specificație. Analizând Tabelul statistic din 1845, se constată că asociațiile de negustori și, mai ales, breslele meșteșugărești, spre sfârșitul epocii regulamentare, își pierduseră caracterul închis, static, pe care li-l conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși negustori și meșteri au intrat în rândul sudiților (persoane aflate sub protectoratul consulatelor, mai ales pentru a fi scutiți de dări), alții erau trecuți în categoria evrei și țigani. Meseriașii țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spre sate, în căutare de hrană. În asemenea împrejurări, în 1849, populația Hușilor a ajuns la 1.900 de capi de familie (Anexe, grafice, fig. 6). Locuitorii erau repartizați astfel: 397 birnici, 25 bejenari, 110 mazili, 395 patentari (negustori), 475 meșteri, 56 dezrobiți, 151 căpătăieri, 300 nedajnici. Deci, la jumătatea secolului al XIX-lea, procesul de migrare de la sat către orașe se intensificase, iar numărul mare de negustori și meșteri atestă o bogată activitate productivă și de schimb. Populația de meșteșugari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]