4,239 matches
-
școala din Pohrebea. La Coșnița prima biserică (din lemn) a fost construită în 1760, iar în 1880 a fost zidită una din piatră. La Pohrebea a fost ridicată una asemănătoare . Pereții ambelor biserici se mai păstrează și astăzi. Țarul acestor meleaguri a poruncit ca în acest sat să fie construită o biserică de toată frumusețea. Când biserica a fost gata zidită, în ziua sfințirii bisericii a născut și soția țarului. Țarul plin de bucurie a poruncit veselie în tot satul și
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
populația satului Cobusca Veche locuia în 91 gospodării și alcătuia 456 persoane, inclusiv 249 bărbați și 207 femei. Școala cu o singură clasă a fost înființată în anul 1878. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul satului au confirmat că pe aceste meleaguri chiar până la nașterea lui Hristos, existau așezări omenești, populația cărora se ocupa cu agricultura, creșterea animalelor domestice și prelucrarea produselor lor. Primele exemplare de rămășițe animalice au fost descoperite în anii 1842-43. La lucrările de săpare a unui beci și
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
cei doi - care ai întemeiat o familie, și-a luat numele satul, iar din hărnicia și din darul familiei lor se trage viața plină de hărnicie și de bogăție a oamenilor locului." Primele 4 așezări umane au existat pe aceste meleaguri între anii 4500-3000 î.e.n. Localnicii construiau case din nuiele și lut, se ocupau cu prelucrarea pământului, creșterea animalelor și se îndeletniceau cu meșteșugăritul, făceau diverse obiecte de uz casnic din argilă, cremene și oase de animale. Vasele de argilă erau
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
se vorbea de ei, se accentua că sunt feciorii Bravicioaiei. Astfel, satul a rămas să poarte numele vrednicei femei. A doua versiune este că denumirea satului a derivat de la un oarecare "Bradici", care și-ar fi trăit viața pe aceste meleaguri. Altă interpretare ar fi că denumirea satului provine de la numele lui "Bravu", „Vornicul slujitor de margine” din oștirea lui Ștefan cel Mare. Satul Bravicea este o unitate administrativ-teritorială situată între râurile Ichel și Cula, amplasat la Nord-Est de centrul raional
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
ai neamului au fost înhumați, unul peste altul, în trei gropi comune: de la Cania, Iepureni și Stoianovca. În perioada regimului comunist, gropile din Iepureni și Stoianovca au fost profanate. Pentru credincioșii din Cania, evenimentul are o semnificație aparte: pe aceste meleaguri niciodată nu a existat o biserică. A trecut o "săptămâna de ani", după cum s-a exprimat parohul de la Cania, preotul Vasile Burduja, de când Mitropolia Basarabiei a deschis aici o parohie și a fost sfințit locul pentru ridicarea viitoarei biserici. Pe parcursul
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
Emilian, director al școlii Mircea Dumitru Znagovanu și alții. Numărul mare de absolvenți cu studii superioare vorbește de înaltul profesionalism al colectivului pedagogic Jăvreni. Cea mai mare bogăție a satului sânt oamenii harnici, mîndri, care cu demnitate trăiesc pe acest meleag pitoresc. Probabil, pentru a demonstra acest fapt fostul represat Valeriu Ion Moraru, folosind câteva concedii personale și având tot sprijinul președintelui gospodăriei agricole Onisim Constantin Brăguță, a deschis în centrul satului, în fosta clădire a cîrmuirii kolhozului, care la rându
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
biserică (din lemn) a fost construită în 1760, iar în 1880 a fost zidită una din piatră. La Pohrebea a fost ridicată una asemănătoare. Pereții ambelor biserici se mai păstrează și astăzi. Există o legendă care spune că: Țarul acestor meleaguri a poruncit ca în acest sat să fie construită o biserică de toată frumusețea. Când biserica a fost gata zidită, în ziua sfințirii bisericii a născut și soția țarului. Țarul plin de bucurie a poruncit veselie în tot satul și
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
are o înălțime de 4 m și un diametru de 30 m. Cea de a doua se afla lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - "„movila de lângă biserică”", ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri. Deși este răspândită ideea că satul a fost fondat de bejenarii veniți din ținutul Hotin, de lângă Noua Suliță, în timpul evenimentelor din 1917-1919 (în 2000 s-a înălțat un monument „întemeietorilor”satului), totuși istoria satului este ceva mai veche. Documentele de
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
boier vestit în ocolul Ciuhurului. In Valea Adâncă de aici se află un iaz cu o suprafață de peste trei ha. Din pădurea de pe câmpia Dereni bat la suprafață câteva izvoare cu apă minerală potabilă și curativă. Între stâncile de pe aceste meleaguri se așterne un labirint subteran de peșteri cu o lungime de 9 km și o înălțime până la 2,5 m, care au adăpostit triburi primitive în epoca pietrei cioplite. În peșteri au fost descoperite unelte primitive din paleolitic și urmele
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Rublenița este o localitate-centru de comună în raionul Soroca, Republica Moldova. Istoria satului Rublenita. „Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc. Viața omenească pe acest meleag a existat din timpuri preistorice . Ion Hîncu scria, ca „specialiști au descoperit aici” (la Rublenita) „vatra unui sat, format după cucerirea Daciei de Imperiul Român”.Satul a existat deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
Zimbruani, denumire pe care a purtat-o mai multe secole, actuala denumire a apărut în documente prin secolul XVII. De fapt este vorba de contopirea a două localități situate nu departe una de alta. Primii boieri au apărut pe acest meleag încă până la încoronarea lui Ștefan cel Mare. Cercetatorul Vladimir Nicu, autorul îndrumarului bibliografic în două volume «Localitațile Moldovei în documente și cărți vechi », scrie despre Chișcăreni: «Sat vechi, apărut pe moșie boierească cu o denumire și mai veche: Zimbraoani și
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
o localitate-centru de comună în raionul Sîngerei, Republica Moldova. Comuna este amplasată la 25 km de centrul raional (Sîngerei), 12 km de Bălți, 125 km de Chișinău și 10 km de stația feroviară Alexăndreni. Primii oameni s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
produselor agricole, materialelor dc construcție și a mărfurilor industriale, care se afla în colonia evreiască Căprești. La o distanță de 1,5 km de sat trece calea ferată construită în anii 1887 - 1895 de către ingineri francezi. În trecutul îndepărtat pe meleagurile unde acum se află satul Pohoarna se afla un mic cătun pe nume „Bodești”. În cătun a fost construită o biserică. Data despre apariția acestei localități datează din anul 1588. In timpul războiului al II - lea mondial pe hartă era
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
În alte surse (documente din arhiva bisericii) se pomenește și de Obilenii Vechi. Dupa cum se poate observa, satul este unul de dimensiuni mici. Satele vecine sunt Sărăteni, Nemțeni, Cotul Morii și Ivanovca. În timpurile mai vechi se spune că meleagurile din apropierea rîului Prut erau moștenite de un boier care avea numai fete. În timp ce își vizita moșiile cu soția sa însărcinată, ei i-a venit sorocul să nască anume pe aceste ținuturi și a născut două fete ca două picături de
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
binefăcătoare de soare, cu speranțe într-un trai mai decent. Dar vine anul 1940 și cu el se spulberă multe visuri ale basarabenilor. Noua ocupație a Basarabiei îi rupe de glia străbună pe mulți fii și fiice devotate ale acestui meleag. La 10 noiembrie 1940 Buzdugenii aveau 466 de locuitori. Dar începe războiul din 1941-1945 și din sat sunt mânați în foc ucigător mulți bărbați voinici. Apoi câteva familii sunt deportate, ca "elemente dușmănoase noului regim". Multe vieți a înghițit și
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
întăreasca puterea, acesta adoptă o serie de reforme, printre care se numără și construirea de străzi, modernizarea armatei și ridicarea unor fortărețe solide precum Pella, reședința regilor macedoneni. Aici erau primiți poeți, artiști și filosofi, Euripide petrecându-și pe aceste meleaguri ultimele zile din viață. După moartea lui Arhelau, începând cu sec IV, apare o perioadă de anarhie, în care pe tronul Macedoniei se perindă nouă regi, perioadă caracetrizată de revolte, uzurpări de tron și asasinate. În acest context ajunge pe
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
începutul anilor 1550 pe baza a câteva căsuțe care erau construite în centrul târgului, aflate la încrucișarea drumurilor ce duceau spre Iași, Chișinău și Bălți. Aici veneau cetățeni din diferite localități la vânzarea vitelor, păsărilor, produse agricole și altele. Pe meleagurile Corneștilor erau cunoscuți boierii Balaban, Bogus, Zelinchii, Sadoevchii Blaf și alții. De la Cornești încep râurile Bâc, Delia, Cula, Ichel. Orașul este intersectat de drumurile naționale Chișinău-Iași, Chișinău-Bălți, Cernăuți. În anul 1946 or. Cornești a devenit centru raional și a fost
Cornești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/305614_a_306943]
-
vieții colective. Practicarea tabuului pare într-adevăr un sistem prejuridic. Astfel, de pildă, ciuccii nord-siberieni aveau câteva tabuuri deosebit de interesante: a nu se face iarna focul cu lemn de arbore, a nu trăi mai mult de 5 ani pe alte meleaguri, a nu face foc în barcă, a nu se folosi foc străin. Numită "tabú" în Polineasia, "tambú" în Melanesia, "fadi" în Madagascar, "wakan" în America de Nord (tribul dakota), noțiunea era cunoascută și în religiile antice: "herem" la evrei, "sacer" (sacru) la
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
sa, de la fostul cinematograf până la pădurea de la Adâncata. Cuprinde peste 800 de case și 33% teren arabil, are un peisaj tipic rural, cu terenuri agricole și forestiere. Locuitorii din Burdujeni-Sat, care sunt de fapt cei mai vechi locuitori de pe aceste meleaguri, împărțeau cândva acest teritoriu în: După Revoluția Română din 1989, atât pe raza municipiului Suceava cât și în împrejurimi au fost construite case și vile private. O parte dintre noile locuințe au fost ridicate pe teritoriul extravilan al Burdujeniului, care
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
în zorii acestei zile. După ce a fost ocupat satul și întreaga Moldovă de catre ruși peste 500 de consăteni au plecat pe front. Costeștenii s-au aflat pe prima linie până în ultimul an de război, mulți dintre care au decedat pe meleagurile străine a Germaniei, Poloniei, Ungariei, Austriei, Ceho-Slovaciei. Una din cele mai dureroase file ale istoriei republicii este foametea din 1947. Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără scrupule toate rămășițele de pâine din anii precedenți. După
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
române, ca și începuturile vieții statale românești, au în Țara Hațegului semnificații aparte.” (Radu Popa) „Bisericile de la Sântămăria Orlea, Ostrov, Colț, Strei și mai ales cea de la Densuș depășesc ca importanță spirituală mănăstirile Moldovei, pentru că atestă vechimea credinței ortodoxe pe meleagurile românești.” (Dorin Alicu) „Adevărată capodoperă a naturii” (Ion Conea) „Una din cele mai frumoase priveliști de poesie ale pământului românesc” (Ovid Densusianu) Preistorie Descrieri
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
primul român care atingea Polul Nord. La data de 21 aprilie 1995, exploratorul Teodor Gh. Negoiță devenea primul român care atinge Polul Nord (pe schiuri), în cadrul unei expediții ruse de cercetare. El este în prezent deocamdată singurul român care a ajuns pe meleagurile lui Fram. După expediția de la Polul Nord, Teodor Negoiță și-a îndreptat aria de interes către ținutul antarctic. În paralel, Teodor Negoiță a obținut și titlul de Doctor în Chimie, susținând o teză de doctorat intitulată "“Controlul poluării în Arctica și
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
Crivadia sau lacașe de cult. "Activitatea agricolă", deosebit de intensă la marginea spațiului montan, a pătruns și în interiorul acestuia, până la înălțimi de 800-1000 m, cu plante adaptabile la temperaturi scăzute ( cartof, porumb ,varză, etc."Creșterea animalelor" are tradiții străvechi pe aceste meleaguri, iar deplasările transhumante se practicau în mod obișnuit. Pe lângă așezările permanente, în Munții Șureanu, sunt, de asemenea, o serie de "așezări temporare" ( stâne, cabane forestiere) majoritatea aflându-se pe culmile din partea centrală a muntelui (la peste 1500 de m.) "Activitatea
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
încheiat brusc din cauza luptelor pentru putere după moartea lui Ogodai. În 1242, mongolii s-au retras din Ungaria și Transilvania, însă stăpâneau încă teritoriul românesc. Mărturiile martorilor oculari sunt înfiorătoare în privința năvălirii mongole, descriind masacre. Urme ale treceri lor pe meleagurile române se văd în toponimie: Munții Tătaru Mare și Tătarul Mic, localități că Tătarcă, Tătărași, Bug, sau antroponime - Tătărescu, Mârza, Mârzac. Termenul de „bir” provine din turanică datorită prezenței tătarilor, ce i-au supus pe români la plata unor dări
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 20.03% - 1 persoană, 21.99% - 2 persoane, 20.03% - 3 persoane, 20.48% - 4 persoane, 12.20% - 5 persoane, 5.27% - 6 și mai multe persoane. Așezări omenești pe aceste meleaguri au existat din cele mai vechi timpuri. Tezaurul de monede române, găsite la Chirileni și studiate de savanți, mărturisește despre relațiile pe cure le-a avut populația băștinașa cu cea din Imperiul Român. Legenda spune, însă, ca moșia salului a
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]